Pe măsură ce orașele ucrainene sunt atacate, iar forțele ruse suferă pierderi grele, presiunea crește în Rusia, care este din ce în ce mai izolată pe scena internațională. În aceste condiții, observatorii intervievați de Al Jazeera se întreabă dacă se zguduie poziția lui Vladimir Putin.
Președintele rus se bucură de un nivel solid de sprijin în rândul legiuitorilor, după cum a demonstrat un vot recent dat cu câteva zile înainte de începerea războiului pentru recunoașterea independenței autoproclamatelor Republici Populare Donețk și Luhansk din Ucraina.
Din cei 450 de membri ai Dumei, 351 au susținut această mișcare, în conformitate cu dorința lui Putin.
În același timp, partidul Rusia Unită a lui Putin a fost acuzat de fraudare a voturilor, ținându-l la putere de mai bine de 20 de ani.
Cu toate acestea, unii observatori au sugerat că, în condițiile în care sancțiunile lovesc puternic economia, impulsul de a-l îndepărta pe Putin de la putere s-ar putea accelera.
Cu cât va dura mai mult războiul, "fără perspectivă de soluționare rapidă", cu atât tensiunile vor fi mai susceptibile să se agraveze până la "ruptura sistemului de putere la Kremlin", consideră Institutul francez de relații internaționale (Ifri) într-o notă de analiză.
Volodimir Ișcenko, un sociolog ucrainean care a studiat revoluțiile din arena post-sovietică, nu este de acord.
„Nu cred că revoluția este cel mai probabil rezultat al sancțiunilor”, a spus el pentru Al Jazeera, argumentând că nemulțumirile sporite nu sunt suficiente pentru a declanșa o revoltă.
Mai degrabă, este nevoie de „o scindare între elite, unitatea opoziției, și mobilizarea structurilor”, crede el.
Vladimir Putin pe stadion sărbătorind aniversarea Crimeei
La începutul secolului al XX-lea, Imperiul Rus a trecut prin două revoluții legate de războaie nepopulare – una în 1905 după înfrângerea umilitoare din războiul ruso-japonez din 1904-1905 și alta în 1917 în timpul Primului Război Mondial.
Putin și-a petrecut o mare parte din ultimele două decenii pregătindu-se împotriva unei așa-numite „revoluții de culoare”, cum ar fi Revoluția Portocalie din 2004 în Ucraina, despre care credea că este planificată de la Washington.
Aceasta include marginalizarea personalităților din opoziție, cum ar fi Alexei Navalnîi, acum închis, a cărui mișcare politică a fost scoasă în afara legii, dar continuă să funcționeze și ajută la organizarea protestelor.
„În ceea ce privește opoziția, este într-o formă proastă”, a spus Ișcenko. „Mișcarea lui Navalnîi este reprimată. În plus, opoziția este divizată de război. Comuniștii și multe alte partide care s-ar putea alia cu opoziția susțin cu fermitate războiul acum”, explică acesta.
O lovitură de stat, mai probabilă decât un război.Totul depinde de rezultatul războiului din Ucraina
Ișcenko a declarat pentru Al Jazeera că exodul majorității rușilor anti-război – estimat la peste 200.000 de oameni din februarie – a făcut revolta maselor și mai puțin probabilă.
Un astfel de scenariu ar impune exilaților să păstreze contactul efectiv cu patria lor, ceea ce se poate dovedi dificil, deoarece călătoriile sunt restricționate și rușii fără VPN sunt blocați de pe rețelele sociale.
„Lovitura de stat este mai probabilă decât o revoluție acum. Deși, nu sunt sigur că o posibilă conspirație a elitelor împotriva lui Putin ar face un pas decisiv înainte de o înfrângere majoră în Ucraina. Așadar, în cele din urmă, echilibrul de forțe pe câmpurile de luptă ucrainene ar determina posibilitatea fie a unei lovituri de stat, fie a unei revoluții, fie a supraviețuirii și consolidării regimului lui Putin. Nu invers.", concluzionează analistul.
Dacă nu se declanșează o revoluție, poate că oligarhii și oficialii din cercul apropiat al lui Putin, frustrați de sancțiuni și incapabili să se bucure de croazierele lor cu iahturi din sudul Franței, ar putea încerca să-l detroneze pe președinte.
„Toată lumea știe ce face Putin trădătorilor”. Există un sentiment general de neputință
La 1 martie, jurnalista rusă independentă Farida Rustamova a declarat că surse din elita rusă apropiate lui Putin i-au spus că au fost la fel de șocați la începutul războiului ca toți ceilalți.
Sursele au susținut că Putin nu mai are un contact direct cu realitatea în ultimii doi ani, izolându-se într-un buncăr și întâlnindu-se doar față în față cu cei mai apropiați confidenti ai săi.
Dar după acel șoc inițial, elitele ruse acceptă noua realitate, a declarat Rustamova pentru Al Jazeera, care a lucrat pentru serviciul rusesc BBC și posturile independente TV Rain și Meduza.
„Există sentimentul că nu se poate face nimic și, până la sfârșit, trebuie să supraviețuiască cumva. Ei nu pot pleca, pentru că dacă demisionezi sau refuzi să lucrezi în timpul războiului, vei fi un trădător și toată lumea știe ce face Putin trădătorilor.”, spune ea.
După venirea la putere, Putin i-a frânat rapid pe oligarhi, care dominaseră afacerile, mass-media și politica din Rusia în anii 1990. El i-a chemat pe cei mai buni magnați ai țării la o întâlnire și i-a avertizat să nu participe la politică.
Cei care nu s-au conformat, precum Mihail Hodorkovski și Boris Berezovski, au fost fie închiși, fie forțați să plece, fie ambele. Cei care și-au făcut avere în anii 1990 și au primit voie să rămână au acceptat în mare măsură status quo-ul. Au puțină influență asupra Kremlinului.
Vladimir Putin i-a tras pe linie moartă pe mulți din oligarhii din vechea gardă (FOTO: Yuri Kadobnov / AFP / Profimedia Images)
„Deși este logic să ne așteptăm la o poziție anti-război din partea liberală a elitei ruse, Putin i-a curățat temeinic de-a lungul anilor și i-a ținut în lesă strânsă și cu siguranță nu vor face un pas înainte”, a spus Rustamova. (Al Jazeera)
„Deocamdată, nu văd niciun semn de acest fel în elita rusă", temperează și Tatiana Stanovaia, cercetătoare la Carnegie Moscow Center.
„Chiar dacă o parte a acestei elite este șocată de război, politic, ea nu este gata să se ridice împotrivă", spune ea.
Dacă situația se împotmolește sau rămâne incertă, Vladimir Putin poate salva aparențele smulgând concesii politice Kievului și încasând câștiguri teritoriale.
„Cheia pentru Putin este forța, presiunea și victoria. El nu se poate retrage fără să fi obținut câteva trofee", analizează Abbas Gallyamov, analist politic rus independent și fost redactor de discursuri la Kremlin.
„El are nevoie de un acord privind neutralitatea Ucrainei. Dar evident că nu este suficient. El vrea și recunoașterea (anexării) Crimeii și a (independenței) republicilor separatiste proruse Lugansk și Donețk", estimează el.
Şi dacă Ucraina nu subscrie la asemenea cerințe, Rusia va putea totuși să se prevaleze de câștiguri teritoriale în estul țării, cu un obiectiv cheie, să asigure continuitatea între Donbas, portul Mariupol la marea de Azov și Crimeea în sud.
3
17
