Uniunea Europeană, Statele Unite, Marea Britanie și alte state occidentale și nu numai au luat în vizor oligarhii ruși ca parte a tentativei lor de a-i pedepsi pentru invadarea Ucrainei atât pe președintele rus Vladimir Putin, cât și pe cei care au profitat de pe urma regimului său, scrie The Conversation.
Președintele american Joe Biden i-a luat la țintă pe oligarhii Rusiei în primul său discurs despre starea națiunii, promițând că le va confisca „iahturile, apartamentele de lux, avioanele private”. „Venim după câștigurile voastre obținute ilicit”, a subliniat el.
Uniunea Europeană a impus la rândul ei sancțiuni împotriva oligarhilor apropiați de Putin în timp ce Marea Britanie l-a trecut pe lista neagră inclusiv pe Roman Abramovich, proprietarul clubului de fotbal Chelsea Londra și un apropiat al lui Vladimir Putin.
Până și Elveția, țară cunoscută pentru neutralitatea sa istorică și sistemul financiar-bancar opac, a anunțat sancțiuni împotriva oamenilor de afaceri ruși, subliniind că va aplica toate sancțiunile decise de UE la adresa Rusiei.
Însă cine sunt acești oligarhi și care este relația lor cu președintele rus Vladimir Putin? Și, mai important, va contribui cu ceva erodarea averii lor la oprirea războiului din Ucraina?
Oligarhii ajung la putere în Rusia
Oligarhii, în contextul rusesc, sunt membri ai unei elite de afaceri ultrabogate cu putere politică disproporționată. Ei au apărut în două valuri distincte.
Primul val a apărut în urma privatizărilor din anii 1990, în mod particular după 1995 ca urmare a vânzării celor mai mari companii de stat rusești prin tranzacții efectuate integral în numerar.
Procesul a fost marcat de corupție semnificativă, culminând cu o notorie schemă de „împrumuturi pentru acțiuni” care a transferat participații ale unora dintre cele mai importante companii ce exploatau resurse naturale din proprietatea statului rus în mâinile unor magnați în schimbul unor împrumuturi care erau menite să acopere găurile din bugetul federal al Rusiei.
Guvernul nu a rambursat intenționat împrumuturile, permițând creditorilor săi - viitorii oligarhi - să scoată la licitație, de regulă către ei, participațiile în companii uriașe precum Yukos, Lukoil sau Norilsk Nickel.
În esență, administrația de atunci a președintelui Boris Elțîn a părut să îmbogățească un număr mic de magnați prin vânzarea celor mai valoroase părți ale economiei sovietice la un discount considerabil.
După ce Vladimir Putin a ajuns la putere în 2000, el a ajutat crearea celui de-al doilea val de oligarhi prin contracte de stat.
Furnizorii privați din numeroase sectoare precum infrastructura, apărarea și sănătatea facturau serviciile oferite guvernului la prețuri de multe ori peste cele de pe piață, oferind „bonusuri” oficialilor de stat implicați în licitații.
Putin a îmbogățit astfel o nouă generație de oligarhi care îi sunt datori pentru averile lor enorme.
Vladimir Putin i-a tras pe linie moartă pe mulți din oligarhii din vechea gardă (FOTO: Yuri Kadobnov / AFP / Profimedia Images)
Oligarhii pierd controlul asupra puterii dar își păstrează averile
În anii 1990 oligarhii au avut o mână forte în relațiile cu Kremlinul și uneori puteau chiar să dicteze politicile publice. Sub Elțîn, numeroși oligarhi au fost numiți în poziții oficiale din guvern, existând numeroase anecdote despre genți întregi cu numerar oferite în schimbul unor favoruri politice.
Însă din 2000 Vladimir Putin este cel care trage sforile. În esență, Putin a propus un târg: oligarhii nu se vor băga în politică iar Kremlinul nu se va băga în afacerilor lor, lăsându-i să se bucure de câștigurile adesea obținute ilicit.
În plus, dezamăgirea publică în ceea ce privește privatizările din anii 1990 a facilitat o revenire parțială asupra lor în anii 2000.
Kremlinul lui Putin a folosit presiuni politice asupra oligarhilor din industrii strategice precum mass-media și cea de exploatare a resurselor naturale pentru a obține readucerea lor sub controlul statului.
De asemenea, Putin a adoptat legi care acordau tratament preferențial așa-numitelor corporații de stat. Aceste mutări au asigurat controlul Kremlinului asupra economiei, dar și asupra oligarhilor.
Cele 3 arome ale oligarhiei
În prezent există trei tipuri de oligarhi ruși, în funcție de apropierea lor față de putere.
Primii sunt prietenii lui Vladimir Putin care au legături personale cu președintele rus. Mulți dintre prietenii apropiați ai lui Putin - în special cei din St. Petersburg și din zilele sale ca ofițer al KGB-ului - au avut o ascensiune meteorică înspre bogăția extremă.
Câțiva dintre cei mai apropiați oligarhi de Putin din St. Petersburg, orașul său natal, sunt Yuri Kovalciuk, la care adesea se face referire ca „bancherul personal” al lui Putin și Ghenadi Timcenko, cu active cheie în compania de tranzacționare din domeniul energetic Gunvor, și frații Arkadi și Boris Rotenberg, care dețin afaceri în domeniul construcțiilor, energiei electrice și conductelor de petrol și gaz.
Toți aceștia au fost sancționați de Occident.
Al doilea grup de oligarhi include conducătorii serviciilor de securitate ale Rusiei, poliției și forțelor armate - grup cunoscut sub denumirea de „silovki” în Rusia - care s-au folosit de rețelele lor pentru a acumula averi personale uriașe.
Unii dintre așa-numiții „silovarhi” provin din fostul KGB, rebotezat FSB după căderea Uniunii Sovietice, ei fiind ofițeri care au privit cu invidie puterea obținută de oligarhi sub Elțîn și averile câștigate în timpul lui Putin. Silovarhii au reușit să le obțină pe ambele.
Bărbatul despre care se zvonește că ar fi liderul informal al silovarhilor este Igor Secin, președintele gigantului petrolier Rosneft, considerat de mulți ca fiind al doilea cel mai puternic om din Rusia, după Vladimir Putin.
În ultimul rând, cel mai mare număr de oligarhi ruși sunt „outsiderii” fără legături personale cu Putin, forțele armate sau FSB. Unii dintre aceștia sunt oligarhi din anii 1990 care și-au construit averile sub Elțîn dar și-au pierdut influența și puterea politică în timpul regimului lui Putin.
Deși Putin a zdrobit selectiv oligarhii inconvenienți din punct de vedere politic sau prea greu de controlat, el nu a încercat să „elimine sistematic oligarhii ca clasă socială”, cum a promis în prima sa campanie electorală.
De exemplu, oligarhi ca Vladimir Potanin și Oleg Deripaska, care și-au acumulat averile în anii 1990, apar regulat și astăzi pe lista celor mai bogate persoane din Rusia.
Vladimir Putin alături de generalii săi (FOTO: Mikhail Klimentyev / Zuma Press / Profimedia)
Aghiotanții benevoli ai lui Vladimir Putin
Trebuie subliniat un lucru: indiferent de grupul din care fac parte, oligarhii l-au ajutat pe Putin să rămână la putere prin legăturile lor politice și susținerea economică pe care au aruncat-o în spatele inițiativelor Kremlinului pe plan intern.
Mai mult, au existat și cazuri în care oligarhii și-au folosit averea - fie că vorbim de donații, împrumuturi sau oferte de locuri de muncă - pentru a influența politicieni din alte țări.
În 2014 de exemplu, banca rusească FCRB i-a împrumutat 9,4 milioane de euro partidului eurosceptic Adunarea Națională condus de Marine Le Pen, creând o datorie politică față de Rusia.
În 2016, Lukoil, a doua cea mai mare companie petrolieră din Rusia, a plătit o amendă de 1,4 milioane de dolari în numele lui Martin Nejedly, un consilier cheie al președintelui ceh Milos Zeman, permițându-i oficialului să își păstreze poziția de influență.
Coincidență sau nu, Milos Zeman este unul dintre cei mai înfocați susținători ai Rusiei din rândul liderilor europeni.
Unii oligarhi par să fi inițiat tranzacții semnificative din punct de vedere geopolitic în mod voluntar pentru a crea relații cu Kremlinul. Deși o legătură de cauzalitate directă între oligarhii ce fac „voluntariat geopolitic” și politicile pro-Kremlin ale beneficiarilor lor este greu de dovedit, există dovezi anecdotice puternice că banii acestor oligarhi finanțează adoptarea unor politici favorabile Rusiei în străinătate.
Ostaticii lui Putin
Am ajuns și la cea mai importantă întrebare pe care probabil și-o pun mulți: vor decima sancțiunile averile oligarhilor și i-ar putea motiva acest lucru să-l abandoneze pe Putin sau să schimbe cursul războiului din Ucraina?
Unii oligarhi au vorbit deja în public împotriva războiului, ca de exemplu Mihail Fridman, președintele Alfa Group, și magnatul Oleg Deripaska - ambii supuși sancțiunilor occidentale.
Inclusiv Lukoil a cerut „încetarea rapidă” a războiului din Ucraina la începutul lunii martie.
Este plauzibil să vedem o opoziție tot mai vocală a oligarhilor față de război sau, în cel mai rău caz, disponibilitatea lor de a face din treburile murdare ale Kremlinului în ceea ce privește influențarea unor politicieni occidentali va scădea semnificativ.
Vladimir Potanin, oligarh din anii '90 este în continuare al doilea cel mai bogat om din Rusia (FOTO: Michael Klimentyev / Sputnik / Profimedia Images)
Însă există două limite cruciale asupra abilității lor de a influența comportamentul lui Putin.
În primul rând, oligarhii nu lucrează bine împreună. În sistemul de capitalism „piranha” din Rusia acești miliardari au încercat mereu să le ia fața rivalilor în ceea ce privește contractele acordate cu larghețe de stat. Modul de operare al oligarhilor a fost mereu supraviețuirea individuală cu ochii înspre Kremlin, nicidecum apărarea interesului comun precum înlăturarea sancțiunilor.
În plus, Kremlinul a promis deja ajutoare de stat pentru companiile supuse sancțiunilor, mai ales pentru cele din sectorul bancar.
Însă, mai important, armele, nu banii, sunt cele care vorbesc astăzi cel mai tare la Kremlin.
Atât timp cât Putin își păstrează controlul asupra silovarhilor - actualii și foștii ofițeri din forțele armate și serviciile de informații - ceilalți oligarhi vor rămâne ostatici ai actualului regim.
Generalii au o capacitate mai mare de a-l influența pe Putin decât ceilalți oligarhi iar un colaps economic le-ar putea consolida și mai mult puterea.
