Ionica este un personaj cunoscut in Spitalul Judetean Oradea si respectat pentru ceea ce face. De 20 de ani practica o meserie cel putin ciudata: aceea de autopsier. In Oradea nu multa lume se ocupa cu asa ceva.Vreo patru persoane, in total.

O fi de vina si faptul ca putini au curajul sa atinga un mort, daramite sa pipaie organele recent intrate in putrefactie.

„Asta-i viata!"

Ionica nu e nici foarte inalt si nici foarte solid. Nu seamana deloc cu autopsierii din filmele horror, cum multi si-ar imagina. E un barbat simpatic, mereu cu zambetul pe buze. „De cand ma stiu nu mi-a fost frica sa pun mana pe morti. N-am avut nici o retinere sau vreo emotie cand am dat proba de lucru in ’87.

Facusem inainte 5 ani de scoala ca autopsier, aveam experienta", isi aminteste Ionica. Prin mainile lui au trecut atatea cadavre, incat acum nici nu mai stie daca primul pe care l-a disecat, a fost femeie sau barbat. „E mult de cand am autopsiat pentru prima oara. Aproape 20 de ani.

Cine mai sta sa numere mortii sau sa-si aminteasca cum a aratat vreunul?", spune el zambind. Meseria barbatului a ajuns in timp un simplu procedeu mecanic, care nu-l mai impresioneaza. Ceea ce pentru mai toata lumea provoaca scarba si repulsie, pentru Ionica e doar un studiu, pentru a afla cauzele decesului.

„Dupa atatea autopsii, partea tehnica nu are pentru mine nici un efect. Mai greu e cu familia mortului. Le prezint condoleantele mele si le spun frumos de ce a murit omul. E greu sa-i lamuresti. Familia e indurerata, nu vrea sa inteleaga ca omul nu mai este. Asta-i viata...", zice autopsierul.

Nu o data i s-a intamplat ca familia indoliata sa se rasteasca la el si sa-i vorbeasca urat. „Oamenii trebuie intelesi. In momentele astea tre’ sa-i asculti si sa-i ajuti. De aceea nici nu le aratam cadavrul, decat dupa ce e aranjat in sicriu", continua el.

Mortul nu mai zice «Au!»

Cutit, foarfece, dalta, ciocan si fierastrau. Acestea sunt ustensilele pe care Ionica le foloseste de cateva ori pe zi. "Cateodata am si sapte cadavre de autopsiat. Alteori nu e asa de aglomerat: numai doua-trei. O autopsie dureaza in jur de o ora. La unele mai mult, la altele mai putin.

Nu mi se pare ca e o meserie urata. Curge mult sange, dar atunci spal cu apa si trece", declara autopsierul. Autopsierul face in asemenea cazuri cea mai mare parte din munca si este in colaborare perfecta cu medical anatomo-patolog. "Nu fac eu totul.

Pregatesc cadavrul: il spal, pentru ca are urme de sange si tot felul de secretii. Doctorul constata decesul. Apoi deschid cadavrul. Taietura se face de la gat pana sub abdomen. Scot toate organele, imbalsamez, dupa care le pun iar la loc. Cadavrul e cusut si spalat. Nici un mort nu zice «Au!»", rezuma Ionica.

In unele cazuri, cum ar fi hemoragiile cerebrale, e nevoie si de "scalparea" capului individului. Actiunea necesita mai mult efort, deoarece craniul este desfacut in doua, pentru analizarea creierului. Ionica le introduce in vena femurala si in abdomen 3-4 litri de formol, pentru o mai buna conserver a cadavrului.

Urmeaza cosmetizarea mortului, ceea ce e echivalent cu spalarea corpului. "Le fac toaleta. Folosesc multa apa, o carpa si sapun. Pe barbati ii barbieresc, iar pe unele femei le dau cu ruj, cu fard, pe care le aduc membrii familiei. Tot familia ma ajuta sa-l asez pe mort in sicriu.

Sunt si cazuri in care apartinatorii sunt saraci. Atunci nu vin dupa morti decat dupa 3-4 zile", povesteste el.

"Tapan si ingalbenit"

Lucrand zilnic cu corpurile neinsufletite, autopsirul este expus la multe boli. O taietura in manusa cu care opereaza si e expus la hepatita, HIV sau TBC. In cazul autopsierii oamenilor strazii, Ionica se poate alege cu raie, pureci sau paduchi. "Ma protejez cum pot. Nu intru in sala fara halat sau manusi.

Cand am terminat ma spal minute in sir si apoi ma dezinfectez cu spirt. Cand ajung acasa uit ce am facut toata ziua. Nu mai simt nici mirosul de la morga si nici nu visez cu morti", adaoga barbatul. Ionica este casatorit, dar nu are copii.

"Sotia nu a fost tare surprinsa cand a aflat cu ce ma ocup. Si ea lucreaza tot la spital, deci ma intelege", zice el. Desi a avut pe targa zeci de femei frumoase, Ionica nu a fost tentat niciodata la mai mult decat la o autopsie. "Doamne fereste! Au fost femei faine, dar nu m-au interesat.

Altfel sta treaba cu cele vii", glumeste barbatul. In camera rece, cu gresie pamantie, Ionica are timp sa mediteze. Se gandeste la viata, dar mai ales la moarte. "In viata trebuie sa fii puternic, sa nu te temi de moarte. Daca mi-ar fi frica de asa ceva, nu as lucra la morga.

E o meserie grea, dar care meserie nu e asa? Cineva trebuie s-o faca si pe asta. Desi e tapan si ingalbenit, si asta e om pana la capat", spune el abatut.