Cand comunistii i-au confiscat si i-au demolat casa cu 9 camere pentru care familia lui muncise din greu mai multe generatii, oradeanul Koza Adalbert a injurat printre dinti si a tacut

In urma cu aproximativ doua saptamani, cand, dupa 12 ani de lupta inegala cu birocratii corupti din Primarie, a fost evacuat fortat din micul apartament pe care-l primise „la schimb”, nu a mai inteles nimic

Singura speranta pe care o mai are este ca judecatorii de la Curtea Europeana a Drepturilor Omului ii vor face dreptatea de care nu a avut parte in Romania

Goldenthal intra in scena

In octombrie 1987, in urma aplicarii Decretului 183/1986, casa familiei Koza, Ema si Adalbert, mama si fiu, proprietate comuna defalcata, compusa din noua camere, dependinte, garaj, pivnita si curte, a fost expropriata si demolata pentru a face loc blocurilor socialiste.

In urma demolarii, lui Koza Adalbert i-a fost repartizat un apartament cu doua camere si dependinte, plus o magazie construita din caramida in fundul curtii.

„Nu am acceptat sa-mi parasesc casa, din care am fost evacuat silit de fortele de ordine” - ne-a declarat dl.

Koza, care ne-a pus la dispozitie un proces verbal incheiat in data de 25 mai 1987, din care reiese ca in locuinta evacuata „au mai ramas unele bunuri pe care paratul le foloseste pentru exercitarea meseriei” si ca o parte din mobilierul acestuia a fost transportat intr-un apartament de pe strada M. Eminescu, nr. 61.

Imobilul in care a fost mutat Koza Adalbert era compus din mai multe apartamente si apartinuse cetateanului Schmidt Rolland si sotiei sale, Schmidt Marta, care au plecat definitiv in Germania, imobilul devenind in acest fel proprietatea statului roman socialist. In aceeasi curte mai exista o locuinta, proprietatea familiei Papp Alexandru.

Cand Schmidt Alexandru si-a predat locuinta statului, dupa ce primise pentru ea o despagubire, Papp Alexandru a devenit coproprietar in indiviziune cu Statul Roman. In 1994, un individ pe nume Paul Goldenthal si concubina sa au cumparat un apartament din curtea comuna in care locuia si Koza Adalbert.

De la aparitia sa la aceasta adresa, Golddenthal l-a somat in repetate randuri pe Koza sa-i cedeze si locuinta sa, spunand ca intentoneaza sa-si construiasca o vila si ca, daca vecinul nu e de acord, oricum el are bani si va rezolva problema.

Paul Goldenthal este un evreu german, trimis sa reprezinte interesele acestei etnii in Romania, om cu multi bani si dubla cetatenie (romana si germana), cu resedinta in Offenbach am Main, fost coleg de liceu cu Kapy Stefan, ex-viceprimar al Oradiei si fost presedinte al UDMR - Bihor.

In scurt timp de la venirea sa in Romania, Goldenthal si-a facut o multime de relatii in Primaria Oradea si in cadrul fostei RAGCL (Intreprinderea Judeteana de Gospodarire Comunala si Locativa).

Conform documentelor care ne-au fost puse la dispozitie, una dintre functionarele institutiei, care a actionat la „comanda” lui Goldenthal, inspectoarea Maria Galis, a „fabricat” un dosar de evacuare pentru Koza Adalbert (nr. 6725/1994 la Judecatoria Oradea si nr. 2320/97 la Tribunalul Bihor).

Litigiul in instanta nu a fost declansat deloc intamplator, scopul lui fiind acela de a-l impiedica pe Koza Adalbert sa-si cumpere locuinta in baza Legii 112, ce dadea acest drept chiriasilor din casele nationalizate.

Dupa 4 ani de hartuiala prin saile de judecata, prin decizia Curtii de Apel Oradea (220/A/1998), actiunea RAGCL-ului este respinsa ca nefondata si lui Koza Adalbert i se stabileste, in mod definitiv, dreptul asupra locuintei din strada Eminescu nr. 61 si a magaziei din caramida.

Un „duo” de miliarde: Kapy-Krausz!

„Dupa terminarea procesului am fost in audienta la dl viceprimar Kapy, de fiecare data solicitand sa nu mai fiu impiedicat in cumpararea locuintei. Am ramas foarte uimit de ce mi-a spus dl Kapy, care mi-a respins cererea si m-a acuzat pe fata ca nu folosesc apartamentul si ca locuiesc in Ungaria, desi pot dovedi ca atunci nici nu aveam pasaport.

Mai mult, nici contractul de inchiriere pe locuinta, care trebuia prelungit din oficiu in baza Legii 112, nu mi-a fost reinnoit.

Cand a fost infiintata Directia Imobiliara, cu acelasi personal care fusese la Sectia Fond Locativ a RAGCL, aceeasi Maria Galis l-a favorizat din nou pe Goldenthal. In mod abuziv, ea a completat o noua fisa de calcul a chiriei, pe care nu mai figura magazia din caramida ce era trecuta pe contractul de inchiriere. De asemenea, ea a refuzat sa-mi recalculeze chiria pe baza venitului nou.

Acceptarea noii situatii ar fi insemnat sa recunosc implicit ca nu folosesc magazia respectiva. De patru ori am depus actele pentru calcularea chiriei si pentru prelungirea contractului, dar vazand cu ce fel de functionari corupti am de-a face, am declarat ca nu voi preda contractul original pana ce voi primi altul nou in schimb si am lasat la Directia Imobiliara o copie xerox a contractului.

Paul Goldenthal a incercat pe toate caile sa obtina terenul de sub magazia mea pentru a-si construi vila.

La sugestia cuiva din Primarie, pe 28 septembrie 1999, exact cand viceprimarul Kapy a plecat in strainatate, Goldenthal a inceput sa-mi demoleze abuziv magazia. Insotit de cinci persoane necunoscute, acesta a spart usa constructiei, aruncandu-mi lucrurile afara si distrugand acoperisul.

Desi am sesizat Politiei, Primariei si Parchetului, precum si d-lui Kapy personal abuzurile, nimeni nu a luat nici o masura. De asemenea, am fost impiedicat sistematic sa-mi cumpar locuinta, asteptand zadarnic sa mi se prelungeasca contractul de inchiriere, desi era dreptul meu legal.

Am fost refuzat la cumpararea locuintei si la prelungirea contractului de inchiriere, pe motiv ca am un proces de evacuare pe rol cu RAGCL pentru neuzul locuintei si ca, din acest motiv, nu pot fi evacuat. Obraznicia directorului Directiei Imobiliare, Andrei Krausz, catre care am facut 40-50 de adrese si o multime de audiente, este de nedescris.

Procesul cu RAGCL era finalizat de ani de zile si fusese castigat de mine in 1998, dar Krausz se facea ca nu stie, pentru a-l favoriza pe Paul Goldenthal. Desi i-am aratat sentinta definitiva, Krausz a continuat comportamentul abuziv. Nu m-a luat nici pe mine in considerare si nici documentele. Nu a dat nici macar un scuipat pe sentinta Judecatoriei si pe Decizia Tribunalului Bihor nr. 220/A/1998!

In baza Legii 112, eu si numai eu aveam dreptul sa cumpar locuinta, fiindca nu fusese depusa nici o cerere de revendicare indreptatita pana in martie 2001, in baza Legii 10, care permitea restituirea in natura. Chiar si in perioada dintre 19 ianuarie si 14 februarie 2001, conform legii, puteam sa imi cumpar locuinta.

De la SCTTI mi s-a comunicat ca, din 18 ianuarie 2001, s-a sistat vanzarea locuintelor, conform unei hotarari a Consiliului Local.

Calare pe lege…

In 1994, cand au sosit Paul Goldenthal si concubina sa, Todoran Maria, in apartamentul vecin cu al meu din curtea comuna, m-au somat ca au nevoie si de apartamentul in care locuiesc si ca, daca nu il cedez de buna voie, oricum vor rezolva, fiindca au bani si relatii. Eu nu am crezut aceasta poveste si le-a spus ca eu am nevoie de locuinta si ca nu am unde sa stau in alta parte.

Peste doua luni, m-am trezit cu o citatie de la Judecatoria Oradea pentru evacuare din partea RAGCL. Patru ani am fost hartuit degeaba si, in cele din urma, Statul Roman si Justitia mi-au recunoscut drepturile asupra locuintei. Insa Andrei Krausz m-a impiedicat sa-mi intru in drepturi” - ne-a declarat Koza Adalbert.

Acesta ne-a mai povestit ca, in 1997, Goldenthal si Todoran au plecat in Germania, au cautat-o pe sotia fostului propietar, Schmidt Marta Josefa, si au revenit cu o imputernicire pentru revendicarea casei. „Todoran a depus cerere de restituire in baza Legii 112, dar a fost depusa tardiv. Insa, a depus alta cerere de revendicare, in baza Legii 10, care a fost aprobata.

Eu am aflat, din surse neoficiale, ca la data intabularii locuintei pe numele Mariei Todoran, Schmidt Marta era deja decedata, astfel ca tranzactia ridica semne de intrebare.

Oricum, Schmidt Marta, la plecarea definitiva din Romania, primise o despagubire de la Statul Roman si, in acest caz, ar fi fost indreptatita eventual la o diferenta de despagubire, printr-o sentinta obtinuta in Justitie”, spune Koza.

„Persoanele care au primit despagubiri in conditiile Legii 112/1995 pot solicita numai restituirea in natura, cu obligatia returnarii sumei reprezentand despagubirea primita, actualizata cu indicele inflatiei, daca imobilul nu a fost vandut pana la data intrarii in vigoare a acestei legi”, spune articolul 17 din Legea 10/2001.

Din datele detinute de noi, Schmidt Marta, sau cei imputerniciti de ea, a restituit despagubirea primita, astfel ca putzea solicita restituirea imobilului. Asta nu inseamna, insa, co cetateanul Koza nu a fost impiedicat de Andrei Krausz sa isi cumpere locuinta, tocmai pentru ca imobilul sa nu intre sub incidenta acestui articol 17.

O evacuare „construita” pe falsuri si coruptie

„In ce priveste evacuarea mea, m-am trezit in mana cu somatia de evacuare a executorului, cu termen de 5 zile. Habar nu am avut de continutul Deciziei, insa am declarat recurs si am depus o instiintare in acest sens la biroul executorului judecatoresc Ioan Bucurean, solicitand suspendarea evacuarii. In dosarul nr. 5154/2006, am solicitat suspendarea evacuarii prin ordonanta presedentiala.

In dosarul 5153/2006, am solicitat suspendarea executiei silite, iar in dosarul 5152, am formulat contestatia executiei silite. Am epuizat toate caile de atac si toate demersurile legale. Cu toate acestea, am fost evacuat abuziv.

Drept pentru care, m-am adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului si am formulat o plangere impotriva Statului Roman, prin care am solicitat despagubiri de 500.000 euro.

Singura speranta care mi-a mai ramas este ca CEDO imi va face dreptate, fiindca in Romania cei carora m-am adresat s-au dovedit corupti si au ales sa incalce legea” - a mai precizat Koza Adalbert, care ne-a pus la dispozitie toate documentele care atesta cele relatate de el.

Totodata, dl Koza a depus impotriva functionarilor pe care ii considera corupti o plangere penala la Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea, in care descrie in mod detaliat abuzurile si ilegalitatile functionarilor care l-au impiedicat sa-si cumpere locuinta si care i-au favorizat pe Paul Goldenthal si Maria Todoran.

Casa familiei Koza, demolata de statul roman comunist, ar valora astazi sute de mii de euro. Koza Adalbert nu a primit nici macar un leu despagubire pentru ea. Dimpotriva, prin smecherii birocratice de doi lei, a fost evacuat pana si din camarutele in care a fost azvarlit de comunisti.

Acesta e modul in care noua Putere intelege sa „rezolve” problemele fostilor proprietari! Dupa 16 ani de pretinsa democratie, dreptul de proprietate a ramas doar o vorba-n vant.

Pentru incalcarea careia, statul roman plateste anual despagubiri de zeci de milioane de euro, in contul proceselor pierdute cu fostii proprietari care isi cer casele nationalizate de comunisti si cumparate pe bani de nimic de clientela politica postdecembrista, pe baza unor decizii ale Curtii Europene a Drepturilor Omului.