Taxiurile ti se par prea scumpe pentru un drum lung, microbuzele Bacrizului sunt prea aglomerate, iti ramane de ales intre autobuz si tramvai. In cele doua mijloace de transport gasesti aceeasi atmosfera si aceleasi personaje. Singura diferenta este reprezentata de disconfortul autovehiculului lipsit de anvelope fata de cel cu scaune, uneori tapitate.

Autobuzul soseste in statie cu intarzierea intrata deja in program. Astepti cuminte sa coboare calatorii ajunsi la destinatie. O data urcat in mijlocul de transport, esti intampinat de manelele soferului, care niciodata nu are sa iti dea restul de 0,75 sau 0,25 lei. Praful de aici te face sa stranuti de doua ori fara a-ti fi urata sanatatea de rigoare.

Scaunele sunt mai incomode decat cele electrice. O data cu gratuitatea calatoriilor pentru pensionari, o adevarata binefacere primita de la stat, gasim nelipsita cucoana septuagenara, asezata comod pe scaun.

Ea este mereu gatita: rujata pe ramasitele de buze din dotare, cele cateva fire din sprancene sunt pensate cu grija, parul, mai rar decat spectatorii unei piese de teatru, este coafat intr-un permanent tipator.

Oare pentru cine se dichisesc ele cu atata patos? Cum pentru cine? Pentru masculii cu fata brazdata de anii petrecuti in uzinele ceausiste care discuta despre ce smecherii a mai facut responsabilul asociatiei de locatari din care fac parte si despre inamicii mai tinerei si comportamentul lor.

Cea mai folosita replica este spusa dand din cap a lehamite: “Pe vremea noastra nu era asa!“ Nu era pe dracu’! Tot asa se distrau si ei, doar ca pe alta muzica, la chermezele organizate de sectia fabricii unde isi castigau painea pe cartela.

Cei mai tineri din autobuz sunt mereu galagiosi si socheaza pensionarii prin vocabularul lor colorat si necenzurat. Gospodinele vin de la piata incarcate cu merinde precum capra cu trei iezi, doar ca nu mai spun celebra poezie pentru a fi recunoscuta de odrasle, ci suna simplu la interfon, deranjandu-i pe copii din fata calculatorului unde reusisera sa vada camera unei dudui pe messenger.

Barbatii intre doua varste care vin de la financiar sau de la plata unei rate care le taie adanc in buget, imbracati simplu, se gandesc la problemele cotidiene si la meciul de diseara. Cel care verifica biletele, chiar daca i-a fost retrasa vestuta fosforescenta, este recunoscut de toata lumea din pricina fetei triste.

In fond, cine si-ar dori sa fie controlor la RAT? Ei gasesc mereu vreun pustan lipsit de legitimatia de calatorie si de aici porneste un adevarat circ. Cativa baieti mai bronzati te fac sa iti indesi mai bine portofelul si telefonul in cele mai ascunse buzunare. In sfarsit, ajungi la locul unde tanjesti sa ajungi.

Raspunzi pentru prima oara afirmativ la sacaitoarea intrebare “Cobori la prima?“.