Noua Lege a educatiei contine mai multe referiri la etica universitara. E drept ca sunt cu grija imprastiate in text de unde iti vine greu sa le aduni pentru a-ti forma o imagine coerenta. Prima reactie a fost: iata, sub acest aspect, s-a facut un pas inainte. La o privire mai atenta insa mi-am dat seama ca a fost un pas de tango. Desi exista achizitii pozitive indubitabile (cum e introducerea sanctiunilor ce pot fi atasate codurilor etice sau acceptarea unui secretariat tehnic pentru Consiliul de Etica si Management Universitar (CEMU) de la nivel national), implicatiile negative si lacunele prepondereaza. Asa ca dupa ce ai parcurs atributiile Consiliului national si ale Comisiilor locale te intrebi: dar de etica cine se ocupa? Ni s-ar putea raspunde ca suntem in avangarda Europei, caci avem in fiecare universitate un cod etic si o comisie de etica. E adevarat, dar ce ne facem ca toate analizeze arata ca ele nu functioneaza. De ce nu functioneaza? Poate si pentru ca unele universitati au copiat atat de hulpav codul de etica al SNSPA (dat ca model) incat au uitat sa schimbe denumirea universitatii. Suntem maestri in a ne face ca facem. In realitate, nu ne intereseaza problema eticii universitare dar mimam un interes grijuliu pentru ea.
Cateva probleme inocente de terminologie, pe care majoritatea nici nu le sesizeaza, arata analfabetismul etic al celor ce au lucrat acest capitol din Legea educatiei. Ei au auzit, probabil, ceva de managementul eticii dar cum nu stiau despre ce e vorba si nici nu au catadicsit sa intrebe, au scris Consiliul de etica si management. Combinatie fara sens. Care management: cel strategic, cel financiar, cel de personal, cel al calitatii etc.? Se vorbeste azi de o combinare a managementului calitatii si a celui etic, dar nu de o combinare a eticii cu ... managementul in genere.
Se vorbeste apoi (art. 128, 130) de un "cod de etica si deontologie profesionala". DEX ne spune ca prin "deontologie" se intelege "partea eticii care studiaza normele si obligatiile specifice unei anumite profesiuni". Deci universitarii nostri, cei mai luminati fii ai patriei, ne spun ca trebuie sa avem coduri "de etica si de acea parte a eticii care...". Cat timp vom mai repeta aceasta ineptie? Las la o parte autorii DEX-ului care ne surprind prin incapacitatea de a sesiza ca obligatiile sunt si ele norme.
Cu asemenea redactori ai legii avem toate sansele sa derapam in sant. CEMU a primit ca sarcina principala rezolvarea litigiilor. Dar o comisie nationala care rezolva reclamatiile oricarui cetatean pe teme juridice, morale si profesionale nu poate fi numita o "comisie de etica". Si nici de management. E pur si simplu vechea comisie de litigii. O comisie de etica trebuie sa aiba sarcini mult mai pretentioase, legate de viata morala a universitatii. Si chiar daca mai adaugam la atributia de mai sus functiile de creare a unui cod etic orientativ si de aplicare a politicilor etice, ramane intrebarea cruciala: cine dezvolta codul etic si cine elaboreaza politicile etice? Legea nu spune absolut nimic in acest sens.
La nivel de universitati vor continua sa existe Comisiile de etica universitara (art.306). Nimic nou in aceasta privinta. Faptul ca membrii lor sunt stabiliti de consiliul de administratie (?), rector si senat e insa o eroare copilareasca: cei controlati nu numesc controlorii. Comisia aceasta trebuie sa fie numita de o institutie independenta, exterioara universitatii si sa aiba un statut de neutralitate. Subordonarea ei consilierului juridic al universitatii (art. 307) mi se pare o aberatie. Incorsetata in astfel de subordonari, ea nu va avea puterea necesara si nu va functiona. Functia principala atribuita acestor Comisii e tot rezolvarea litigiilor (suntem o natie certareata), dar si elaborarea unui raport anual pe probleme de etica ori elaborarea codului. Capitolul de sanctiuni e, cum spuneam, binevenit caci era oarecum jenant sa vezi un cod etic in care scrie "acest cod e facultativ". Una dintre dimensiunile specifice ale normelor morale, in toate teoriile, e constrangerea, sanctiunea, pedeapsa pentru incalcarea lor. O norma morala e impusa de societate; societatea nu ne informeaza ca ea exista.
Dar principalul neajuns al propunerii cu care vine Legea educatiei, neajuns din cauza caruia prevad ca toate acestea nu vor functiona, cum nu au functionat nici pana acum, este lipsa sistemului; lipsa sistemului care sa le faca functionale. E nevoie de un sistem de management al eticii care sa graviteze in jurul unui "Birou de etica (si asigurarea calitatii)" avand in frunte un director, un secretariat tehnic, buget, consilieri. El ar fi expresia vointei politice a conducerii de a face din universitate o institutie integra. Biroul de etica elaboreaza si aplica politicile etice, organizeaza trainingurile etice, coordoneaza activitatile sistemului de management etic, se ocupa de elaborarea regulilor de eticheta si de aplicarea lor. Comisia de etica nu se va mai ocupa de rezolvarea litigiilor, aceasta e treaba Ombudsmanului universitatii in al carui birou trebuie sa existe si juristi (evitand subordonarea fata de consilierul juridic al insitutiei). Tot aici trebuie sa se termine si hotline-ul etic. Daca nu vom pune la punct un astfel de mecanism de control al conducerii de catre personal, nu vom putea vorbi nici de democratie si nici de sansa de a bloca o conducere care s-ar putea dori, la un moment dat, abuziva. Rolul Comisiei etice e inainte de toate de a dezvolta codul etic (sarcina vitala pentru a asigura o organizatie integra), a elabora politicile etice ale institutiei, a colabora la organizarea trainingului etic al personalului si al conducerii, a dezbate marile teme de etica academica aparute in lume, a dezbate si a trage concluzii etice de pe urma unor cazuri deosebite, noi, petrecute in universitate, a elabora materiale de sensibilizare a opiniei publice etc. Un Birou de Audit Etic intern trebuie de asemenea conceput. Si cate altele, intr-un montaj ce variaza de la o organizatie la alta in functie de marime sau de specificul ei profesional. Nimic de acest gen nu figureaza in Legea educatiei, ceea ce inseamna ca autorii ei fac parte dintre acei indivizi "optimisti" care chiar cred ca din juxtapunerea unui volan si a patru roti rezulta un Logan. Sunt doar naivi.
