Războiul din Ucraina nu este încă finalizat și nu este exclus să continue în diverse faze de intensitate destul de mult timp. Cred, însă, că se pot deja desprinde câteva implicații pentru România de avut în vedere în politicile publice.
Pentru o bună înțelegere a acestora, trebuie plecat de la principalii actori geopolitici relevanți pentru noul context. În acest sens,aș menționa că:
1) Putin nu a reușit implementarea planului A (preluarea întregii Ucraine sub controlul Moscovei cu înlocuirea rapidă a lui V Zelensky) și pare să meargă în prezent pe planul B (afectarea economică largă a Ucrainei, coridor pe uscat către Crimea și ocuparea cât mai multor zone industriale și cu resurse din est și sud), plecându-se de la ideea că frontierele reflectă, de obicei, în mare măsură situația efectivă din teren.
Aceasta înseamnă că Rusia va negocia probabil cu adevărat atunci când va ajunge la concluzia că situația din teren este la maximul pe care îl poate controla pe termen mai lung la costuri suportabile.
Cu alte cuvinte, pentru că restul de daune e deja încasat, principalele 3 elemente care presează acum cu adevărat Rusia sunt ce mai poate obține realist în teren[ii], costul uman/militar al fiecărei zile suplimentare și impactul suplimentar al fiecărei zi de sancțiuni (dar contează doar cele care se anticipează că vor fi ridicate după un acord de pace cu Ucraina, celelalte neputând juca un rol cu adevărat).
Acest moment al negocierii reale este probabil să fie, totuși, deja apropiat în timp, după cum arată ultima rundă de negocieri din Turcia, dinamica liniilor strategice de front (chiar dacă urmează o intensificare în est și sud) și începutul de escaladare a conflictului în relația cu unele țări occidentale (pentru ca acestea să încurajeze un acord în Ucraina).
În această ultimă privință, trebuie înțeles că atât timp cât schimburile de petrol și gaze cu UE continuă în mare măsură nu se poate vorbi de o escaladare cu adevărat preocupantă global și nici de o situație disperată economic pentru Rusia, deși economia rusă a fost puternic afectată de sancțiuni.
De aceea Ucraina a și presat mult pe acest subiect, dar nu este un domeniu în care UE să poată face modificări radicale pe termen scurt și nici chiar mediu.
Merită amintit în acest sens că la nivelul primului semestru 2021 importurile UE de energie au reprezentat 65.5% din totalul importurilor UE din Rusia, iar pe ansamblul anului 2021 UE a importat din Rusia în jur de 155 de miliarde de metri cub de gaz, adică aproape 40% din necesarul de gaz.[iii]
Este un volum ce pur și simplu nu poate fi înlocuit cât de cât rapid, chiar dacă acordurile cu SUA pentru 15 miliarde de metri cubi și ajungerea graduală la furnizarea a 50 de miliarde de metri cubi anual, precum și celelalte strategii de contracarare a subiectului (inclusiv via Qatar, propunerile din direcția IEA etc) ajută.
Or, solicitarea recentă a lui Putin de a primi din luna aprilie de la „țări neprietene” plata gazelor și petrolului în ruble (și actul normativ adoptat în acest sens) trebuie, cred, văzută atât ca un semn că situația a devenit, totuși, foarte preocupantă pentru Rusia, cât și ca unul de demarare reală a negocierilor privind Ucraina. Perioada următoare - până la scadența termenului de plată a gazelor livrate în aprilie - va fi și mai complexă decât cea anterioară chiar dacă s-a clarificat cumva verbal că țările europene vor putea plăti în continuare în euro și doar Gazprom va face conversia respectivă.
Per total, Rusia va ieși din punct de vedere militar ceva mai bine protejatăpe termen scurt decât înainte de conflict (printr-un mix de extindere geografică, garanții de neutralitate sau de rămânere în afara NATO a Ucrainei și de descurajare a altor țări de forțare a liniilor roșii rusești).
Din punctele de vedere ale economiei și puterii pe ansamblu[iv], precum și ale geopoliticii largi, Rusia iese, însă, afectată semnificativ și fragilizată, devenind inclusiv mult mai dependentă de China.
Pentru a putea folosi pozitiv aceste aspecte(pe termen mediu), Occidentul va trebui să contracareze dimensiunea greșită strategic de tip cancel culture față de mai toată Rusia și să meargă pe o abordare ajustată șidiferențiată.
2) Chinava fi avantajată economic și militar pe termen scurt, dobândind – prin Rusia - acces stabil la resurse pentru continuarea dezvoltării mai ieftin decât va fi cazul pentru UE și SUA, precum și o poziție de preeminență mult mai clară în relația cu Rusia, în timp ce Occidentul va și trebui să aloce mai multe resurse în Europa. Iese, însă, afectată, de fapt, din punct de vedere geopolitic larg și cu riscuri economice mai mari pe termen mediu:
a) Partenerul său principal (Rusia) este deja puternic afectat economic și a arătat că are probleme de capabilități militare convenționale;
b) Occidentul s-a manifestat mult mai puternic și mai unit decât se credea că este capabil, iar agresiunea rusă a și stimulat dinamici de mobilizare și aliniere geopolitică pe termen cel puțin scurt chiar dacă rămân și diferențe de vederi;
c) Ocuparea cu forța a unor teritorii contrar voinței populației locale se confirmă ca fiind riscantă din multe puncte de vedere;
d) O parte din țările mari aproape neimplicate militar anterior, precum Germania și Japonia, și-au schimbat radical strategiile și bugetele militare, ambele în sensuri puțin probabil să ajute Rusia sau China cel puțin pe temen mediu;
e) Percepția de asociere implicită cu un stat agresor al unui membru ONU subminează puternic simbolic politica Chinei de comunicare internațională de zeci de ani, inclusiv prin raportare la SUA și deciziile privind Irak, Libia etc, și alimentează temerile multor state, stimulând alianțele de contracarare. Este un aspect mai important decât pare;
(f) Noul context nu va mai fi la fel de favorabil nici pentru ambiguități strategice (care favorizează, de obicei, puterile în ascensiune), fiind mai probabil să ducă la îndreptarea mai multor state fie către „alăturarea” mai fățișă la un bloc, fie către neutralități clare și cu destule linii roșii.
Reconfirmarea recentă a parteneriatului ruso-chinez cu ocazia vizitei ministrului de externe Lavrov la Beijing nu înseamnă că cele de mai sus nu sunt probabil deja conștientizate de China (care este un actor sofisticat), ci că se merge pe varianta cea mai puțin proastă. Astfel, China probabil gândește că paguba e deja cam produsă, unele măsuri ale Rusiei, oricum, ajută în strategia de balansare a dolarului, iar abandonarea Rusiei la acest moment doar ar afecta suplimentar semnificativ China, stimulând și o virare a Rusiei în favoarea Occidentului după ce Putin nu va mai fi președinte.
Reconfirmarea respectivă va alimenta, însă, abordări mai circumspecte de termen lung la nivelul UE (după cum sugerează și Summit-ul recent UE-China), chiar dacă legăturile economice reciproce sunt mult mai extinse decât cele între UE și Rusia și China rămâne pe un drum cu potențial de creștere.
3) SUA iese puternic întărită simbolic, economic și geopolitic, dar și cu unele riscuri/probleme de avut în vedere pe termen scurt sau mediu
Astfel, pe de o parte:
(a) Dobândește un sprijin mult mai puternic și unit din partea UE și a altor țări pentru NATO;
(b) Obține slăbirea Rusiei;
(c) Obține descurajarea Chinei cu privire la abordări de forță față de Taiwan;
(d) Își crește semnificativ pentru perioada următoare gradul influență de ansamblu asupra continentului european, inclusiv în privința tendinței de circumspecție față de China;
(e) Pe partea energetică și economică, va beneficia pe termen scurt și mediu de schimbarea accelerată de către UE a multor furnizori de energie și de alte produse, precum și de militarizarea UE;
(f) Obține facil argumente în sensul că aceia care contestă geopolitic și simbolic SUA ca putere dominantă arată tendințe potențial și mai preocupante decât cele puse de ei în sarcina SUA, inclusiv în privința posibilității de ignorare a dreptului internațional față de țări mai slabe. Este un aspect important care ajută în politica de alianțe; și
(g) Cu caracter mai general, arată că Occidentul este în continuare capabil să proiecteze multă forță în exterior și să acționeze strategic și operațional mult mai rapid, eficient, holistic și unitar decât păruseră să sugereze multora episode precum retragerea din Afganistan sau pătrunderea unor manifestanți în Capitoliu. Este un aspect util și pentru nehotărâți și are un rol de mobilizare și în intern.
Ca probleme/aspecte potențiale, aș vedea:
(a) Un risc de supralicitare a momentului în sensul unei escaladări pripite mai vaste. Aici există și riscul unei supralicitări democrate (a se vedea și declarațiile recente ale lui Joe Biden legate de Putin) pentru a încerca să prevină redobândirea majorității în Congres de către republicani la alegerile din toamnă.
(b) „Punerea pe gânduri” a unor state importante din afara NATO cu privire la abordarea SUA în caz de conflict. Deși abordarea față de Ucraina a fost coerentă strategic din punctul de vedere al Tratatului NATO și stimulează deja o extindere a NATO, o implicație este și aceea că poate fi foarte păgubos să abordezi contondent adversari/competitori, chiar comuni, fără garanții clare în spate.
Poziționarea recentă a Indiei (care încearcă să meargă pentru moment pe ideea de a beneficia de toate blocurile mari) poate fi văzută și în acest context și este un aspect geopolitic important.
(c) Nevoia alocării unor resurse suplimentare notabile în Europa pe termen cel puțin scurt și mediu;
(d) Blocarea rezervelor băncii centrale rusești și, cu caracter mai general, folosirea dolarului ca armă în afara unui război care să implice SUA direct poate avea efecte negative notabile în pasul doi.
Așa ceva stimulează diversificarea rezervelor valutare și cheltuirea accelerată a celor deja existente în dolari – ambele cu efecte complexe și multiple. Erodarea dolarului era deja în curs după cum arată rapoartele FMI, dar există un risc de accelerare.
Pachetele de sancțiuni actuale au avut și un efect mai larg de „arătare a cărților” care va genera în perioada următoare diverse strategii preventive de contracarare de avut în vedere.[v]
(e) Mai sunt și alte aspecte mai puțin legate de războiul din Ucraina în sine.
4) Pe termen scurt, UE iese prost din mai toate punctele de vedere, dar poate recupera destul de rapid în pasul doi
Angela Merkel a fost un om politic cu multe calități, dar pare că a încercat să replice Comunitatea cărbunelui și oțelului dintre țările fondatoare UE (CECO) ca o comunitate de hidrocarburi și bani cu Rusia. Probabil a sperat că va genera o spirală a interdependențelor pozitive, dând totodată confort Rusiei că UE nu este ostilă și obținând, în același timp, materii prime la prețuri atractive pentru dezvoltare.
Din păcate, situația actuală doar confirmă că este o eroare strategică să alimentezi dependențe externe de astfel de magnitudini, mai alespe „niveluri diferite ale piramidei lui Maslow” în sensul că energia este mult mai importantă pe termen scurt pentru UE în caz de dispută decât banii pentru Rusia. Aceasta cu atât mai mult atunci când nu ai o strategie clară de prevenire a conflictului.
La capitolul consecințe, UE:
(a) Susține deja o bună parte din costurile războiului din Ucraina;
(b) Va trebui să suporte prețuri mai mari la energie și multe materii prime pe termen cel puțin mediu;
(c) Va suporta grosul impactului invers al sancțiunilor economice și decuplării mărite de Rusia;
(d) Va trebui să fie mai atentă și la relațiile comerciale cu China (și invers) ceea ce va veni cu un cost suplimentar;
(e) Va suporta în mare parte costul reconstrucției Ucrainei (iar eventuala pierdere de Ucraina a unor zone industriale sau cu resurse importante poate complica această sarcină) ;
(f) Pentru că nu vrea să înlocuiască dependența energetică de Rusia cu cea față de altă țară, chiar aliată, va supra-investi în paralel în energii și surse alternative (aici sper ca abordarea să fie foarte pragmatică și nu ideologică);
(g) Pentru că și contextul global s-a tensionat semnificativ și, oricum, nu dorește să fie atât de dependentă securitar de SUA, se va militariza în paralel în ritm alert – aspect costisitor și el.
(h) Probabil va trebui și să-și modereze pe termen scurt tendința de afirmare a influenței politice inclusiv față de unele țări UE, tendință care dorea probabil și să mai echilibreze impactul SUA și să se coreleze cu rolul economic (cu precizarea că presiunile economice de mai sus vor avea unele consecințe, oricum).
Costul agregat va fi mare. În lipsa unui acord special cu SUA și a unui nou pachet de tip kicking the can down the road (quantitative easing) care să faciliteze edificarea între timp a unui nou realism economic, acesta poate avea efecte negative notabile în următorii ani.
Un astfel de acord și un astfel de pachet par, totuși, destul de probabile, chiar dacă nu imediat.
În orice caz, pe termen mediu, dacă se va acționa inteligent, sunt șanse bune ca UE să se profileze ca un actor geopolitic mai pe măsura puterii sale economice. Sunt de așteptat destule măsuri noi și potențialul UE de mobilizare în perioada următoare nu ar trebui subestimat. Colaborarea bună cu UK din ultimul timp are șanse să continue și să ajute și ea.
Abordări pragmatice în intern, nu cvasiideologice, vor fi, însă, foarte importante.
5) Ucraina a luptat și luptă cu îndârjire și cu o abordare holistică care merită respect.
Relațiile deja configurate, rezistența Ucrainei și dramele multor locuitori au și generat o puternică datorie morală pentru Occident în sensul sprijinirii prosperității acesteia.
Problema principală a următoarei perioade va fi probabil aceea de a se combina optim:
(1) O presiune intensă pe cele 3 elemente menționate la început a conta pentru Rusia (mai ales pe inducerea convingerii că nu se mai poate mări (și în unele zone păstra) controlul în teren fără costuri foarte mari). Va fi, desigur, foarte important ca pierderile teritoriale să fie minimizate, inclusiv prin păstrarea unei ieșiri solide la Marea Neagră.
(2) De la un punct încolo, o abordare strategică în cadrul negocierilor de pace a siajului unora din deciziile și declarațiile inițiale.
Acest ultim element este important din perspectiva posibilității ca Putin să nu fie interesat, de fapt, de un acord de pace rapid decât în anumite circumstanțe.
În acest sens, va fi foarte dificil pentru el să accepte un acord de pace care să nu poată fi prezentat în intern cât de cât ca un succes.
Desigur, tocmai aceasta este o problemă și pentru Ucraina în sens invers.
