Educația trebuie să formeze omul frumos. Bineînțeles, nu frumos pe dinafară, ci să-i formeze caracterul și cultura. Dacă va deveni bun, logic și măsurat, iar cultura sa generală nu va rămâne neglijabilă, școala și-a atins scopul.
Istoria nu-l va putea interesa prea mult pe elev, atâta timp cât el nu are una a lui personală. Pentru a putea privi cu mai multă înțelegere în trecut, probabil cea mai bună cale este prezentarea de filme istorice din diversele perioade ale civilizației umane. În ele se pot vedea costumele, obiceiurile, tehnica timpului respectiv, contradicțiile, cruzimea, etc.
Geografia îl va interesa doar dacă are curiozitatea de a ști ce este dincolo de dealurile și văile copilăriei, dacă vede vreo șansă în a călători. Și aici cred că filme documentare însoțite de hărți pot stârni interesul pentru geografie.Cunoștințe măcar sumare de geografie, ca și de istorie, sunt elemente de bază ale culturii generale, care cam lipsesc multor absolvenți...
Tânărul trebuie să cunoască marile opere ale literaturii române. Dar neapărat și pe cele ale literaturii universale. Fiind multe, trebuie făcută o selecție destul de dură. Literatura este o artă, dar nu este singura. Elevul trebuie să cunoască și capodoperele lui Grigorescu, Brâncuși, da Vinci, Dali, precum și să deosebească o simfonie a lui Beethoven de o manea Minune. Trebuie neapărat să audă câteva arii din Verdi. Trebuie să poată recunoaște unele pasaje din Vivaldi și Enescu. Concentrarea pe Limba și Literatura Română este exagerată. Cu efectul ca, de exemplu ajunși jurnaliști, să scrie agramat. Este dureros să vezi că unele cuvinte care țin de Logică (elementară) precum "și" și "sau", sunt folosite anapoda. Se scrie "În Germania, Franța, Italia sau Belgia s-au vaccinat toți bătrânii", unde cuvântul "sau" este folosit aiurea în loc de "și". Ca să nu mai amintesc de Grindeanu, care "ca și prim-ministru" făcea și dregea. Corect ar fi fost "ca și un prim-ministru", asta gramatical, că de facto el se întâmpla chiar să fie prim-ministru! Există multe folosiri ridicole sau direct greșite de cuvinte, precum cea a pretențiosului "inclusiv" în loc de banalul "și" ("mi-am vândut inclusiv mama"), sau cea a lui "după ce" în cazuri clare de simultaneitate ("gândacul a decedat după ce l-a spulberat bomba"), sau folosirea fără noimă a lungii expresii "în condițiile în care" ("pisica a zis miau în condițiile în care a căzut de pe acoperiș").
O parte a literaturii române este plină de patriotism. Nu doar la modă, ci necesară în secolul XIX, în care s-a format statul român iar națiunea a devenit tot mai conștientă de existența ei înseși, astăzi patriotismul trebuie privit cu atenție în educație. Pericolul mare este componenta sa naționalistă, de care trebuie să ne ferim ca de diavol. Una este să apreciem și să lăudăm ce fac românii, alta e să ne suim în capul altora, de exemplu al vecinilor. "Deutschland, Deutschland über alles" este înțeles greșit, dar susținut în varianta românească de mulți români atinși de virusul naționalismului. Înțelesul este "Germania, Germania înainte de toate" și nu "G., G. peste toți ceilalți". Este exact diferența între a susține și a iubi țara ta, și a dori să-i nimicești pe ceilalți. Diferență enormă. Este de preferat să se renunțe la cultivarea patriotismului, dacă nu este asigurat înțelesul cel bun. Insuflarea criminală a excesului de patriotism duce la alegerea morții în fața pierderii unui petic de pământ (al "Patriei"!). Această abordare trebuie să aparțină cât mai repede trecutului, altfel războaiele vor reveni, iar suferințele vor fi uriașe. Vor muri tocmai cei mai buni copii, cei care învață cel mai bine. Ce? Ce-i învață școala! Deci școala e cea care ar putea aduce schimbarea.
La Matematică elevii trebuie să învețe să gândească, logic bineînțeles. Trebuie să li se descopere frumuseți care țin mai curând de artă decât de știință. Avem asemenea frumuseți în Geometrie (și nu numai). La contactul elevului cu infinitul, se pun întrebări filosofice. Matematica oferă unele răspunsuri splendide. Asemenea lucruri nu trebuie să lipsească din cultura generală a oricărui om. Masarea cantitativă nu are sens decât pentru cei care vor urma chiar Matematica sau, într-o măsură mai mică, alte discipline care o utilizează, precum ingineria. Deci, după părerea mea, atât Limba și Literatura Română cât și Matematica suferă de exagerare cantitativă (pentru majoritatea elevilor). Rezultatul nu este un nivel general ridicat, ci dimpotrivă unul scăzut, este rămânerea în incultură generală...
Esențială este și școlirea politică. Nu este nevoie de studii aprofundate, ci doar de atingerea următorului scop: tineretul să înțeleagă bine deosebirile dintre democrație și dictatură, iar prin multe exemple (filme, cărți) să se convingă de impactul lor asupra vieții oamenilor. Avem numai în secolul trecut destule exemple zguduitoare. Importanța atingerii scopului menționat este uriașă, întrucât tineretul este ușor de atras către proslăvirea puternicilor, așa ca-n filme...
