Pe masura ce se apropie noua runda de alegeri din Grecia, panica pare sa fi cuprins intreaga Europa, incepand cu deponentii bancilor si continuand cu investitorii de pe pietele de capital. In prezent nimeni nu se mai fereste sa spuna ceea ce acum cateva luni de zile era un subiect tabu: Grecia este in faliment, conform celei mai clare definitii a acestei situatii, adica nu mai are bani sa isi plateasca creditorii. Mai mult, din propriile surse bugetare Grecia nu mai are bani sa plateasca nici macar salariile bugetarilor si pensiile. Deci falimentul este total.
Daca la alegerile din iunie partidele pro-europene, care sustin continuarea masurilor de austeritate – de care depinde continuarea asistentei europene – nu vor putea forma un guvern, parasirea Zonei Euro de catre Grecia va fi o realitate. Acest lucru este deja anticipat de piete, in conditiile in care au loc iesiri masive de capital din bancile grecesti.
Unde a gresit Uniunea Europeana in relatia cu Grecia? Nu mai reluam acum istoria cu relaxarea criteriilor de la Maastricht, relaxare de care grecii au profitat din plin in mod iresponsabil, imprumutandu-se peste masura, sau falsificarea situatiilor financiare. Nu vorbim nici de incapacitatea Eurostat de a descoperi falsurile. Nu ca nu ar fi importante in aparitia crizei grecesti si in dezvoltarea acesteia ci pentru ca deja s-a scris destul despre ele. In afara de aceste greseli mai mult sau mai putin asumate, Uniunea Europeana a mai facut, in ultimul an, o greseala fundamentala: nu a luat niciodata in calcul, ca scenariu administrabil, iesirea Greciei din Zona Euro. Drept urmare nu a si-a adaptat mesajele publice lunad in calcul o astfel de posibilitate. Fie din cauza neputintei teoretice de a anticipa toate efectele unei astfel de situatii, fie din trufia de a nu permite nici un esec al uniunii monetare care a adus, intr-adevar, sensibile beneficii economice timp de 10 ani.
Acest lucru a facut ca acum, cand spectrul iesirii Greciei din Zona Euro sa devina mai apropiat ca niciodata, Uniunea Europeana sa nu aiba un plan B. Mai rau, perpetuarea continua a mesajelor care evitau a recunoaste ca Grecia se afla in faliment si apoi a celor care sustineau mentinerea cu orice pret a Greciei in Zona Euro au facut ca, odata pierduta lupta, acest lucru sa slabeasca atat moneda euro, cat si economia statelor membre UE.
Daca liderii Uniunii Europene ar fi fost mai pragmatici, ar fi trebuit sa anticipeze reactia electoratului grec, mai ales ca istoria Greciei este una cunoscuta, presarata cu falimente si alunecari spre extrema stanga politica. Si chiar in lipsa unei astfel de anticipari, trebuia sa fie luata in calcul si varianta falimentului si iesirii Grediei din Zona Euro, varianta care sa fie comunicata intr-un mod care sa acrediteze ideea – realista de altfel – ca o iesire a Greciei din Zona Euro va intari moneda unica si nu invers. Dezlipirea din uniunea monetara a unui stat care nu mai indeplineste de mult criteriile pentru a fi acolo trebuia sa fie un mesaj care sa aduca incredere investitorilor in capacitatea Zonei Euro de a-si apara moneda. Pana la urma, asa cum ai intrat in uniunea monetara, trot asa poti iesi, chiar daca Tratatele nu contin prevederi exprese in acest sens.
In orice caz, daca falimentul elen nu ar fi fost intins precum pelteaua si mesajele ar fi fost altele, reactia investitorilor la anuntul posibilitatii eminente de iesire a Greciei din Zona Euro ar fi fost acum cu totul alta. Din pacate am ajuns in situatia in care vedem cum moneda unica se depreciaza constant fata de alte monede precum lira sterlina si dolarul american, desi situatia economica a Regatului Unit nu e deloc roza, cum nici a Statelor Unite nu este.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
