Infrigurati, in primele ore ale unor dimineti de ianuarie 2008 prea reci pentru aceasta parte a lumii, cubanezii devorau paginile ziarului oficial al Partidului Comunist Cubanez, Granma. Botezat astfel dupa iahtul la bordul caruia, in 1956, Fidel Castro s-a intors in Cuba din Mexic si a atacat regimul dictatorial al lui Batista, cotidianul a fost, pentru multe luni, singura legatura a lui Castro cu poporul de pe insula din Caraibe.

Aflat pe patul de spital, Castro si-a publicat in Granma, nu de putine ori, gandurile, iar populatia, incercata de indoieli privind starea de sanatate a presedintelui, a citit pe nerasuflate ultimele stiri despre el en Jefe Fidel Castro Ruz. Nu intamplator, acelasi ziar a publicat acum decizia lui Castro de a renunta la putere, o miscare asteptata dar care poate avea consecinte imprevizibile.

Pe o strada din capitala cubaneza
Foto: HotNews.ro
Multi dintre cubanezii pe care i-am intervievat in ianuarie au spus ca se tem de o retragere definitiva a lui Castro fiindca acest lucru ar putea duce la conflict. Castro e vazut de multi cubanezi drept omul care a asigurat stabilitatea in insula pentru o jumatate de secol.

Desigur, pentru a elimina orice forma de protest la adresa conducerii comuniste, Castro, a aruncat multi oameni in puscarii sordide, oameni care se facusera vinovati de delicte de opinie. Teama cubanezilor este legata in primul rand de casele in care locuiesc acum, multe dintre acestea apartinind, de drept, cubanezilor aflati in exil in Miami sau in alte parti ale Statelor Unite. Oameni care ocupa acum aceste locuinte sunt veniti din zonele rurale ale insulei si se tem ca vor fi aruncati in strada la intoarcerea exilatilor.

Unii cubanezi au comparat chiar o eventuala disparitie a lui Castro cu dezastrul care a cuprins Iugoslavia la nu foarte mult timp dupa moartea lui Tito. Desi pe a doua insula ca marime din arhipeleagul cubanez, Isla de la Juventud, exista un partid ilegal care doreste autonomia insulei fata de Cuba, asocierea situatiei din Cuba post-Castro si Iugoslavia de dupa Tito face mai mult referire la eventuale tensiuni intre paturi sociale.

Castro a mai publicat in Granma si uneori in Juventud Rebelde, un alt ziar oficial cubanez, materiale in care arata ca nu se agata de putere dar acum anuntul a fost facut fara echivoc. Daca paturile foarte sarace ale populatiei sunt nesigure de ceea ce va urma dupa Castro, elita contestatara a regimului nu poate decat sa se bucure. In fapt, in ultimul an, prigoana impotriva dizidentilor a mai scazut in intensitate, indeosebi in Havana.

Bulevardul Malecon din Havana
Foto: HotNews.ro
Relaxarea situatiei a coincis cu boala lui Castro. Mai mult, deschiderea catre turism a Cubei a avut loc tot in contextul unui Castro destul de slabit si a unei tari in foame de valuta. Din pacate, aceasta deschidere a dus si spre o crestere semnificativa a turismului sexual. Curse charter aduc zilnic in Cuba cetateni vestici dornici sa plateasca cativa euro bani pentru o partida de sex, de multe ori, cu minore. Multi dintre cubanezi sunt suparati pe aceasta situatie si o compara cu situatia din timpul regimului dictatorial corupt al lui Batista cand Cuba devenise un urias bordel.

Cubanezii se simt si mai vulnerabili odata cu retragerea lui Castro iar franturile de informatie la care au avut acces prin intermediul ziarelor oficiale nu ii ajuta de loc. Cubanezii, fara acces la Internet si la lumea din afara, sunt vulnerabili in fata schimbarii. Intr-un fel, situatia poate fi comparata cu Romania anilor ’90 cand puterea si principalele bunuri economice ale Romaniei au fost acaparate de o mana de oameni care au avut acces, in timpul comunismului, la informatie despre finantele si economia internationala. Cubanezul de rand va avea de infruntat presiunea exercitata de elitele comuniste care se vor lupta pentru puterea cedata de Castro dar, intr-un viitor probabil nu foarte indepartat, vor trebui sa faca fata si puterii economice si politice a exilatilor din Miami.

Paul Cristian Radu, Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatii, a fost in Cuba la mijlocul lunii ianuarie 2008. Timp de doua saptamini, Paul a colindat insula, a locuit numai in case particulare si s-a intalnit cu familiile unor dizidenti aflati in puscarie si cu jurnalisti independenti. In penultima zi a sederii, serviciile secrete cubaneze i-au retinut lui Paul pasaportul si i-au interzis sa paraseasca casa in care se cazase. Jurnalistul a fost escortat la aeroport de catre autoritati.