In urma cu ceva timp am scris cateva articole (1, 2) despre distrofia musculara. Spre surprinderea mea ecoul lasat de aceste postari a fost impresionant. Minuni nu exista. Poate vor aparea tratamente care sa amelioreze sau sa incetineasca evolutia bolii in anumite cazuri si tot este ceva pozitiv. In spatele fiecarui bolnav exista o poveste cutremuratoare, fiecare a inceput in viata cu un buchet de vise pe care dorea sa le transforme in realitate. In majoritatea cazurilor acestea s-au spulberat odata cu evolutia si diagnosticarea distrofiei musculare. Oricine doreste sa imi trimita povestea lui are spatiu aici pe blog sa fie publicat.
[carte vizita dr. Viorica Radoi pe site-ul medlife.ro]
Astazi voi publica povestea Laviniei – o fata minunta care reuseste sa zambeasca in fiecare zi. Lavinia - fata de la care avem atat de multe de invatat, Lavinia cea care m-a facut sa trec mai usor in aceste zile peste experiente dureroase – de la ea am invatat sa vad soarele din spatele norilor, sa vad lumina la sfarsitul fiecarei nopti. Lavinia, cea care m-a facut sa pretuiesc viata pe care o am – cu bune si cu rele.
