Discutiile aprinse din ultima vreme cu privire la prestatia ministrului Monica Macovei pot fi rezumate in doua feluri. Unii spun ca incearca sa schimbe in bine Justitia, dar sare peste cal, nerespectind litera ei.
Altii zic ca ar comite abuzuri, incalcind regulile pe care a fost pusa sa le pazeasca, luindu-se de oamenii pe care ar trebui sa-i conduca, actioneaza in maniera imixtiunilor politice pe care pretinde ca le combate.
Monica Macovei a fost asezata in scaunul ministerial de Alianta D.A., cistigatoarea alegerilor. Cu toate acestea, a crede ca numai din acest motiv domnia sa comite imixtiuni politice este excesiv, cita vreme ea a fost si ramine in continuare o reprezentanta a societatii civile. Mie imi aminteste mai degraba de tandemul Cuza-Voda – M.
Kogalniceanu care, pus in fata unui legislativ mult prea prudent pentru exigentele vremurilor de dupa Unirea din 1859, a inceput sirul reformelor sociale printr-o punere in paranteza a legislativului. Procedura nu era constitutionala.
Dar ce, guvernarea, an de an, cabinet dupa cabinet, din 1990 incoace, prin ordonante de urgenta mai degraba decit prin decizii ale Parlamentului, este in regula fata de prevederile Constitutiei actuale? As zice ca nu.
In ce ma priveste, ma declar pentru respectarea Constitutiei, chiar daca formula ei revizuita – actualmente in vigoare inca – imi apare nu cu mult mai breaza decit progenitura de hirtie a senatorului Antonie Iorgovan si a colaboratorilor sai.
N-as vrea deci sa se inteleaga ca i-am invocat pe domnitorul Unirii si pe primul lui ministru legendar pentru a conferi prestigiu tentativelor innoitoare si de asanare ale doamnei Macovei. La drept vorbind, ceea ce incercam era doar o situare tipologica, insotita de sentimentul ca nu asistam, in aceste zile, la lucruri nemaivazute pe acest pamint.
O problema ramine totusi: ce te faci cind mersul institutiilor statului, garantate de Constitutie si actionind in virtutea acesteia, se dovedeste ezitant, impiedicat si chiar contraproductiv, uneori? Sint posibile mai multe raspunsuri, dar unul s-a si dat.
Presa a apucat deja sa consemneze ca zece organizatii non-guvernamentale sprijina printr-un document reforma Justitiei incercata de Monica Macovei (ca si de ministrul Finantelor, pe un alt plan) impotriva grupurilor de interese din Justitie si afaceri.
Salut si eu acest semnal ca unii reprezentanti calificati ai societatii civile asigura un suport moral si o atmosfera publica mai echilibrata dezbaterii si masurilor luate de pe urma dezbaterii privitoare la reforma. Remarc insa si ca toate – dar absolut toate – cele zece ONG-uri isi au sediile centrale in Bucuresti, fiind prezente prin activitatile lor mai ales acolo.
De unde si o serie de nedumeriri: de ce nu s-au folosit din plin posibilitatile de consultare existente la nivelul societatii civile pentru a coopta si alti reprezentanti ai acesteia? Poate s-ar fi gasit si unele biserici care sa sustina initiativa, conferindu-i o greutate sporita. Sigur ar fi fost si citeva ONG-uri din provincie interesate sa participe la innoirea institutionala.
Daca vom pastra reflexele centraliste si in societatea civila, lucrind dupa principiul „cluburilor selecte“, faliile sociale se vor adinci, nu se vor atenua.
