Un teren viran, un maidan napadit de tot felul de balarii pare, uneori, campul mediatic pe care isi cheama spectatorii televiziunile comerciale. Ma intreb, din ce in ce mai mult, daca nu este cazul ca sociologii, psihanalistii sa-si spuna cuvantul, sa demonteze mecanismele propensiunii spre vulgaritatea tot mai apasata a unor emisiuni.
Macar sa stim pe ce lume traim, ce ne asteapta, care sunt mesajele subliminale.
A intrat cultura populara de pe la noi intr-o epoca in care totul este cu putinta, in care nu mai functioneaza nici un fel de frane, nici o cenzura a minimului bun simt? La fiecare mijloc de saptamana citesc programul zilelor urmatoare cu speranta cat un fir de iarba ca, poate-poate, nu voi mai vedea scris Trasniti in NATO. De unde! Traieste si prospera, creste ca aluatul in covata.
Un gogeamitea individ, cativa asa-zisi actori si actrite carora orice camin cultural ce se respecta cat de cat le-ar tranti usa in nas inventeaza glume care au lasat de mult in urma asa-numitul umor cazon. In ultima lor isprava, trupa se tinea de nas de la inceput pana la sfarsit, gaselnita scenetei fiind duhoarea imprastiata de unul dintre personaje.
Pana sa se lamureasca lumea de unde vine, evident ca au fost trecute in revista toate closetele, vinovatul s-a tavalit prin zapada cu cele trei randuri de burti, s-au deschis ferestrele, s-au mirosit unii pe altii cu o scarba care, chipurile, ar fi trebuit sa-i faca pe telespectatori sa moara de ras.
Sper ca macar unii dintre ei vor fi deschis si ei geamurile, de-a binelea, trasniti de un virtual miros pestilential.
