Romania ramine un spatiu al paradoxului. In aproape fiecare text pe care il scriu descopar acest lucru, iar el devine o concluzie, fara sa-mi impun asta. Existenta paradoxurilor este, cred, un lucru demn de semnalat. Paradoxul este o intimplare rara, o exceptie. Nu si in tara noastra. Primul pas pentru a scapa de „regula paradoxului" este, deci, a scrie despre acestea. Paradoxul autostrazilor.
Avem cel mai mic numar de kilometri de autostrada din Europa si, cu toate acestea, la noi, autostrazile, in loc sa se faca, nu se mai fac. Au trecut patru luni de la schimbarea puterii in Romania si de abia acum aflam ca autostrada Bucuresti - Brasov nu se mai face in formula stabilita initial. Este foarte probabil ca formula stabilita initial de guvernul Nastase sa fi fost proasta.
Sau discutabila, macar. De ce a fost insa nevoie de patru luni ca sa se decida acest lucru? Chiar daca, de aici inainte, se va merge cu viteza unei masini sport pe o autostrada buna, anul acesta va fi pierdut. Poate ca la anul vor incepe lucrarile. Poate ca la anul.
Vorbim de un minister, cel al Transporturilor, unde se afla un om, Gheorghe Dobre, un apropiat al Omului de Actiune Traian Basescu, asa cum se recomanda chiar el. Cam putina actiune la Ministerul Transporturilor!
Nici cu autostrada Bechtel, cea care ar urma sa lege Brasovul de Oradea si de acolo s-o ia spre Ungaria, lucrurile nu stau pe roze. Autostrada va fi construita, au decis autoritatile dupa un alt suspans de patru luni, insa lucrarile vor dura pina in 2012, cel mai devreme, si nu pina in 2010, cum fusese stabilit initial. Ce conteaza doi ani la scara istoriei universale? Conteaza.
Doi ani nu vom putea transporta marfuri mai rapid si mai sigur, iar asta ar putea sa coste unele firme in dura competitie europeana care se va fi abatut asupra tarii noastre o data cu intrarea in UE. Asta-i important? Oamenii politici din Romania cred ca a face o autostrada e o chestiune eminamente electorala sau clientelara. Sau amindoua.
Intii trebuie sa dai in cap celor care si-au luat tainul de la fosta putere, dupa care, sa-ti iei si tu tainul tau. Si, poate, de-abia dupa aia, cu chiu, cu vai, sa te apuci de treaba. Totul trebuie impanat cu abureli pentru electorat. Ce bine va fi cu noi, cu noul nostru proiect de autostrada, cu culorile noastre vii.
Nu stiu care proiect e mai bun pentru Romania. Sau care formula de finantare ori pe ce traseu. As fi vrut insa ca ministrul Dobre sa vina, cam pe la jumatatea lunii ianuarie, asa, la doua saptamini dupa Revelion, ca e timp sa te trezesti, si sa spuna: „Aceasta e autostrada noastra, aceasta este decizia noastra, si ea va fi gata la termenul stabilit.
Ba poate chiar mai devreme, ca vom renunta la unele proiecte paguboase si ne vom concentra, financiar, pe aceasta prioritate". Inchei citatul imaginar din domnul Dobre. Din pacate, tot imaginar cred ca va ramine si un alt citat, in esenta similar cu cel de mai sus, din anuntul pe care Gheorghe Dobre l-ar putea face la doua saptamini dupa Pasti, avind timp berechet sa se trezeasca.
„Fratilor, in al doisprezecelea ceas ne-am decis cum o sa fie cu autostrazile astea in Romania. Acesta este planul."
Nu stiu nici daca actuala somnolenta a guvernantilor in problema infrastructurii rutiere este provocata de imbuibare (fie actuala, fie proiectata in viitor) sau de nepricepere. Cert este ca deciziile mari, importante, de efect sint decizii rapide.
Adica, stiind ca e o decizie de asemenea calibru, o iei repede, dupa ce ai studiat foarte multe documente, analize si ai ascultat foarte multe sfaturi. Asta este esenta guvernarii de calitate. Sa muncesti mult, iar munca ta sa produca efecte cit mai repede. Poate ca ceea ce spun pare voit exagerat.
Paradoxul este ca nu exista oameni politici, nici la putere si cu atit mai putin in opozitie, care sa demonstreze ca nu este nimic exagerat in asta. Guvernul Nastase a facut o mica sueta nationala cind a terminat, cu chiu, cu vai, primii o suta de kilometri din autostrada care duce la mare si a impinzit Bucurestiul cu indicatoare care te trimit cu mindrie catre ceva neterminat. Paradoxal?
