Corina Danila, Marcel Iures, Alexandru Arsinel si Stela Popescu. Ce poate sa-ti treaca prin minte cand auzi (vezi) toate numele astea insiruite? Lor li se adauga Florin Piersic, Vasile Muraru, Banica Jr. Ai putea crede ca e un amestec de teatru de revista cu ceva de pe la Teatrul de Comedie si Act.

In nici un caz nu ai nimeri-o din prima: sunt vocile folosite la dublajul ultimului film de animatie Pixar. Soc dupa soc. Dublaj in Romania? Se pare ca n-am mai avut de ales.

[c:1:d]Distribuitorul international a fortat mana distribuitorului roman si i-a explicat clar: nu aduceti public in sali la filmele pentru copii. Cu alte cuvinte se pare ca parintii de pe la noi s-au cam saturat sa citeasca rand cu rand sambata sau duminica dimineata un film intreg de o ora si jumatate, fara de care, Happy Meal-ul de la Mc n-ar mai fi avut nici un haz.

Prefera sa isi lase odorul pe canapea in sufragerie cu ochii lipiti de Cartoon Network unde dublajul s-a impus profund (din pacate...). Asadar, pentru acesti adulti lenesi, dar mai ales pentru publicul cel mai tanar, s-a ajuns la varianta dublata.

Experiment reusit

Dupa ce m-am mai obisnuit cat de cat cu ideea am hotarat ca orice-ar fi voi intra intr-una din salile in care ruleaza o copie cu subtitluri. Sincer, e foarte greu sa dai vreo sansa unui asemenea “experiment”. Nu mai conteaza circumstantele, finalul apoteotic este ca am ajuns fix intr-o sala de unde rasunau (dolby) multe voci romanesti.

Dupa primele 15 minute, cat a durat resemnarea, am realizat si evident ca nu am acceptat pe loc, ca ceea ce auzeam nu era deloc atat de catastrofal, neprietenos, fals cum ma asteptam. Dupa cele 116 minute am iesit din sala extrem de binedispusa, zambitoare si dornica sa spun la toata lumea: “Domne’, nu e rau!”.

Fulger, Bucsa, Sally, Doc sunt niste personaje cat se poate de credibile si pe limba noastra. Sigur ca 90% este mana lui John Lasseter si Pixar-ului, dar acei 10% romanesti cantareau si ei foarte mult.

Sigur ca unii dintre actorii de la noi au avut ceva mai mult de munca si nu si-au imprumutat doar vocea, ci si un pic mai mult din talent. Pe ruginitura de Bucsa il indragesti rapid, o data pentru ca e un dintos bland si pentru ca Valentin Uritescu l-a facut sa fie si mai amuzant cu vorba peltica.

Stela Popescu suna foarte languroasa pe post de Flo, Constantin Cojocaru (alias Luigi) e cel mai gingas si binevoitor Fiat 500 din 1959, in timp ce Florian Ghimpu, Marcel Iures si Corina Danila sunt cat se poate de “corecti” in misiunea care le-a fost atribuita.

Alta nebunie Pixar

Pe langa faptul ca este primul film animat dublat in romana, Cars este ultima nebunie animata a celor de la Pixar. The Incredibles, Finding Nemo, Toy Story-urile, A Bug’s Life si Monsters, Inc sunt toate amprentate de nebunii din studioul Pixar.

Oamenii sunt nebuni dupa ceea ce fac. Asta se simte si se vede in fiecare din filmele lor - la care se adauga si scurtele (absolut dementiale) care vin de regula la pachet cu cate un lung metraj.

Cum spuneam, chiar daca e vorba de furnici, jucarii, monstri sau masini, lumile imaginate de acesti oameni au in comun un anumit gen de caldura, un soi aparte de magnetism care prinde publicul (de orice varsta) dupa primele minute si nu-i da drumul nici dupa genericul de final - care e mereu pigmentat cu bonusuri care nu te lasa sa pleci din sala de cinema.

Cars nu e Monsters Inc. dar are plus-urile lui

Cars demarazeaza destul de greu. Risti sa te pripesti si sa spui ca Pixar-ul e pe aratura, deraiat total de pe pista cu care ne-a obisnuit. Gresit.

Trec primele 20 de minute si, dupa ce te-ai prins cum sta treaba cu Lightning McQueen, esti trantit intr-un orasel (al masinilor, evident), Radiator Springs, uitat de lumea pe patru roti.

McQueen - o masina de curse cu tupeu, potential castigator al Cupei Piston - nimereste fara voia lui in mijlocul locuitorilor de pe Route 66 si se transforma, alaturi de ei, dintr-un egoist-narcisist-imatur intr-un altruist-baiat de treaba, pentru care Cupa (pardon: CUPA) devine doar “an empty cup”.

E bine daca ai trecut peste acele 20 de minute de-nceput sa treci in viteza (ca Fulger) pe langa tot scheletul moralizator-pedagogic cu deviza surescitata “unul pentru toti si toti pentru unul” si sa lasi adevaratul spirit Pixar, plin de glumite si trimiteri la tot soiul de personalitati umane aplicate pe caroserii si cilindrii, sa-si faca linistit de cap pentru buna ta dispozitie.