Fiscalitatea excesiva ofera Guvernului rezerve generoase pentru gesturi electorale, dar care contravin Constitutiei.
Guvernul incearca a patra oara sa nimereasca bugetul. Rectificare pe plus - pensionarii nu-si mai incap in piele de bucurie. Valoarea punctului de pensie va creste de la 1 decembrie cu 16,8%, de la 339,3 la 396,2 lei.
Fondurile sistemului public de pensii vor fi majorate cu 73,5 milioane lei, prin diminuarea cu aceeasi suma a fondurilor aferente sistemului de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale.
Pensionarii se bucura mai devreme cu o luna decat estimase initial Guvernul, dupa cum n-a uitat sa precizeze liberalul Tariceanu. Dar de ce-si confunda iarasi statul buzunarele?! Ii atragem atentia ca in stanga, la haina, sunt banii pentru pensii. Nu in dreapta, la vesta, fiindca acolo e fondul pentru accidente de munca.
Daca guvernantii stiu ca vin alegerile anticipate si doresc sa majoreze veniturile pensionarilor, n-au decat sa majoreze cota de 20,5% platita de angajator sau pe cea de 9,5%, primita de la angajat.
Invers, daca se strang prea multi bani pentru accidentele de munca si bolile profesionale - unde angajatorii cotizeaza 0,5-4% in functie de domeniul de activitate (de la 0,5% la invatamant la 1,97% in transporturi si pana la 4% pentru minerit) -, atunci trebuie sa se returneze surplusul.
Insa daca statul nici nu presteaza serviciul, nici nu da banii inapoi, ci doar promite o reducere a cotelor la anul, asa de ochii lumii, la 0,4-3,6%, inseamna ca e fix cum zicea presedintele american Calvin Coolidge: „A colecta mai multe taxe decat e absolut necesar nu inseamna altceva decat jaf legalizat”.
Friedman a completat: „Avem un sistem care din ce in ce mai mult impoziteaza munca si subventioneaza nemunca”.
Dar in cazul de fata s-ar putea sa fie vorba de jaf si atat. Articolul 139, alineatul 3 din Constitutia Romaniei suna clar: „Sumele reprezentand contributiile la constituirea unor fonduri se folosesc, in conditiile legii, numai potrivit destinatiei acestora”.
Cosmetizarea realitatii
Gabriel Biris, de la firma de avocatura Biris Goran, considera ca „articolul 139 (3) din Constitutia Romaniei interzice ca sumele atrase intr-un anumit fond, devenit excedentar, sa fie directionate catre alte fonduri, care sunt deficitare”.
El atrage atentia ca „fiecare contributie la fonduri speciale (fie ca este vorba de fondul de risc si accidente, fondul de somaj, fondul de mediu sau alte fonduri) este reglementata de o lege speciala.
Fiecare astfel de lege prevede in mod expres ce anume se finanteaza din contributia respectiva, iar prin Constitutie se statueaza obligatia ca sumele stranse in fondurile speciale sa fie folosite exclusiv in scopul definit de legea care reglementeaza respectivul fond”.
Niciuna dintre legile speciale nu contine o prevedere care sa permita, de exemplu, „alocarea fondurilor excedentare catre alte destinatii, conform legii bugetului de stat”, continua Biris.
Care precizeaza: „Faptul ca o astfel de prevedere lipseste si nici nu a fost introdusa eventual ulterior in vreo lege de modificare sau chiar in legile de modificare ale legii bugetului de stat ne indica destul de clar ca nu se pot face realocari de fonduri prin lege”.
„De altfel, nici n-ar fi normal sa se intample asa” - conchide Gabriel Biris -, fiindca „realocarea de sume de la fonduri excedentare catre fonduri deficitare nu este, in fapt, decat o cosmetizare a realitatii, cosmetizare care nu asigura in niciun caz transparenta procesului de formare a resurselor bugetare”.
Cu fata spre electoratul lui Iliescu
Asadar, principalul geam transparent catre economie ar trebui sa fie bugetul, dar peste mare parte din el e trantit oblonul. In loc sa se vada clar cheltuielile in tandem cu sursele aferente, au ramas atarnate de cercevele panzele prafuite de paianjen, prin care abia se intrezareste ca soldul e pe plus sau pe minus.
Doar cateva ochiuri spre investitii au fost inlocuite cu termopanul straveziu al programelor multianuale.
Lasand la o parte metaforele, deosebirea dintre un buget gestionat ferm si ghiveciul actual va aparea doar atunci cand unei surse de finantare ii va corespunde strict o destinatie.
O cheltuiala trebuie sa se realizeze, in masura incasarilor, numai din categoria corespondenta de venituri, si nu din alta, pentru ca se porneste de la principiul ca o contributie, pe care-o cheama intr-un anume fel, a fost creata sa satisfaca o cheltuiala legata de o anumita activitate neproductiva din jurul platitorului de inventii fiscale.
Altfel, birurile si dijmele ar trebui sa se numeasca nediferentiat accize, fiindca tot ce-i bun in viata e ilegal, e imoral sau ingrasa.
Iar daca tot nu credeti si nu credeti ca, odata pentru totdeauna, e necesar sa apara transparenta si in executia bugetului nostru, intrebati orice contabil de intreprindere daca-si permite sa cheltuiasca banii de piese de schimb pentru prime, fara a risca sa scada capacitatea de productie...
Intr-adevar, bolnavi profesional suntem toti, desi pentru unii munca e un fenomen cu totul accidental. Numai ca Guvernul ar trebui sa ne lase in durerea noastra, mai putin protejati social, cel putin pana mai scoate la lumina economia aia gri, mai mare decat isi poate permite dupa schema actuala. Schema care nu duce la dezvoltare durabila, tintita pe crearea de locuri de munca.
Politicienii fara minimum de rigoare contabila continua sa cumpere bunavointa electoratului. Cei miluiti acum, fostii fani ai lui Iliescu, ar trebui sa-si aminteasca de vremurile cand inflatia le-a luat aproape tot. Traficul cu bunastare are acelasi mare neajuns ca si pe vremea celebrelor indexari trimestriale - te bucuri azi, maine plangi de foame.
