Ignorat si respins mai bine de un deceniu, votul uninominal a ajuns, astazi, vedeta discursului politic. Nu lipseste din nicio cuvantare serioasa despre viitorul parlamentarismului romanesc, determina consultari, ezbateri si rezolutii, devine obstacol in calea euroalegerilor, subiect de referendum si mijloc de legitimare politica.
E ca si cum, dupa ani de framantari si cautari, unii lideri ar fi gasit, in fine, Sfantul Graal al democratiei si-l poarta, acum, intr-o procesiune nationala, laudandu-i miraculoasele virtuti.
Intaiul sau "apostol" - cum s-a autodefinit de curand, intr-o discutie cu reprezentantii societatii civile - este presedintele Traian Basescu. El s-a convertit recent la votul uninominal, care, prin 2004, nu i se parea "o solutie", si a trecut hotarat la treaba, comunicandu-i sec Legislativului ca va intreba populatia daca e de acord sa voteze un om, nu o lista.
Online Advertising
In felul acesta - a explicat el - se vor sparge cardasiile de interese, parlamentarul va fi mai putin tributar partidului si mai mult alegatorilor care, la randu-le, vor vota in mai mare cunostinta de cauza.
Foarte frumos! Pacat insa ca iluminarea lui Traian Basescu nu s-a produs in 2005, cand avea de partea sa o armata politica mult mai numeroasa, pentru a face "munca de apostolat, din judet in judet".
Pacat, de asemenea, ca demersul prezidential vine dupa cel parlamentar, al suspendarii sale, lasand astfel impresia ca uninominalul este mai curand o arma din arsenalul de reactie rapida, decat o actiune sincer gandita pentru reformarea clasei politice.
Pacat, totodata, ca presedintele a anuntat si termenul - a doua jumatate a lunii martie -, inainte de a sti ce tip de uninominal prefera din cele patru cunoscute si ce intrebare va pune poporului, lucru care intareste impresia ca propunerea a fost facuta in graba, pentru a contracara ofensiva coalitiei antiprezidentiale.
Exista semnale insa ca Traian Basescu isi va muta mai incolo consultarea populara. Motivul: euroalegerile au prioritate. Seful statului o spune clar in scrisorile catre primul ministru si catre Parlament.
Ce sta scris insa cu cerneala simpatica este faptul ca discursul pro uninominal - chiar daca are legatura numai cu Legislativul romanesc - nu trebuie sa se incheie inaintea europarlamentarelor, ci dupa acestea, astfel incat el sa devina principalul subiect de dezbatere electorala.
Cine va castiga prin repetarea si aplaudarea lui? Ceilalti "apostoli", pedistii si liberal-democratii, atat de legati de presedinte incat nici nu se mai obosesc sa-si construiasca o retorica proprie. Traian Basescu le-a oferit, pe tava, o cauza pentru care sa lupte in numele omului de rand, satul sa voteze, la gramada, parlamentari care, odata ajunsi la Bucuresti, uita de el.
Liberalii si pesedistii, declarati si ei partizani ai uninominalului, pleaca din start cu handicapul ca initiativa nu le apartine, ci este a adversarului lor, iar lipsa de ardoare in sustinerea cauzei nu-i face deloc convingatori. De aceea, Calin Popescu Tariceanu incearca toate manevrele pentru a separa campania pentru uninominal de cea pentru Parlamentul European. Lucru imposibil.
Daca presedintele si PSD isi amana referendumurile si euroalegerile vor avea loc in mai, Graalul democratiei tot va fi purtat pe fiecare ulita, daca scrutinul va fi mutat in octombrie, Traian Basescu l-ar putea urmari cu uninominalul pana in toamna. Dezolant, este nu numai o tema de campanie cu greutate, ci si singura.
