Fara a avea scule performante sau contracte cu "baietii destepti", micii meseriasi care au grija de robinetii locatarilor de la bloc pot castiga lunar peste 1.000 de euro. Are o salopeta patata, un fes sau o sapca pe cap, miroase a vaselina, injura des si nu refuza niciodata un paharel ce ii este servit de client.

Percep sume destul de mici pentru serviciile pe care le presteaza, insa de lucru au in fiecare zi. Faptul ca au trait bine si inainte de 89’, dar si astazi, adevereste proverbul conform caruia meseria e bratara de aur.

Ianuarie si februarie sunt lunile cele mai slabe pentru firmele de instalatii, insa din martie si pana la sfarsitul anului se munceste la foc continuu. "Sanitarii" din Bucuresti abia mai pot face comenzilor zilnice,l si asta pentru ca instalatiile blocurilor de locuinte sunt mai vechi de 25 de ani.

Nu este zi in care intr-un cartier sa nu se fisureze o teava, sa nu se strice un robinet sau sa nu-si renoveze cineva apartamentul. Astfel, instalatorul e ocupat mai mereu. Ritmul ametitor in care se construiesc cartierele rezidentiale si cladirile de birouri face ca piata instalatiilor sanitare sa se dezvolte si sa devina una concurentiala.

"Aiurea", spune nea Vlad, un instalator "celebru" in cartierul Pantelimon din Bucuresti. "Lucrarile mari sunt pentru firmele mari, insa omul de rand apeleaza tot la instalatorul de cartier, care cunoaste meserie si cere bani putini", zice nea Vlad.

Integral in Adevarul