parere // o zi de doliu national/ cand inima-ncetat sa-i bata/ nici asta n-am putut ca neam/ sa-i oferim lui grig cand pleaca.

Poezie dedicata lui Grigore Vieru // Totul pare trist, indurerat si pustiit, Poporul e in doliu, Grigore Vieru ne-a lasat, Pe noi toti muritorii. A fost un OM ce a slavit Prin operele sale, Ceea ce te facea nedumerit Iubirea, Pacea, Mama, Jale. Fosneste frunza de sub nea Si plinge tot viul Tu neai lasat, Tu nu mai esti O ultima despartire a fost sicriul Un pix sio foaie iti trebuia Sa lasi averea noua Cuvintul mama tu il rosteai Ca un sfint neprihanit, cum dimineatai roua Nu sunt poet, dar vreau sati scriu Ca te stimez straine Tu esti poetul tarii noastre Si al limbii romane Ai fost acel care-ai citit O liniste divina Ai fost acel ceai daruit O pace, un grai, o piine Eu Albinuta o citeam Cu asta am inceput sa te cunosc mai bine Eu stiu ca tu nu mai stiut Te stiu insa eu mai bine Iti multumim tot ceai lasat, O avere imensa. Vor trece zile, luni si ani, Si candela poeziei tale tot va ramine aprinsa. Vom pretui de azi incoace Tot ce noua ai lasat Ca numai asta a ramas Maiestre, poezia ta nu tace! O liniste profunda a patruns In sufletele noastre De ce maiestre ai plecat? Si neai lasat, cu inimile distruse…