Cum scăpăm de încălzirea globală cu ajutorul umbrelelor spațiale ● Antarctica tocmai a pierdut o suprafață de gheață mare cam cât Groenlanda ● Doamnelor și domnilor, am găsit-o! Cea mai veche meduză din lume
Cum scăpăm de încălzirea globală cu ajutorul umbrelelor spațiale
Ce poate face un om ca să scape de căldură, în condițiile în care nu se poate refugia în vreo casă? Păi, una din opțiuni ar fi să se protejeze la umbra unui copac. Alta, să folosească o umbrelă. Cam așa și cu Terra și cu energia solară. Și cum copaci spațiali nu putem planta, rămâne varianta umbrelei.
Ideea îi aparține unui cercetător de la Universitatea din Hawaii, István Szapudi pe numele său, deși fair-play ar fi să spunem că sibianul Hermann Oberth a a expus o primă idee de acest gen, și asta încă din anul 1923.
Pe scurt, ce propune Szapudi este să capturăm un asteroid, să îl plasăm pe o orbită aflată în zona punctului Lagrange dintre Soare și Terra (adică la circa 1,5 milioane de kilometri de noi), iar de el să priponim o structură ca o pânză solară. Repetăm operațiunea de câteva ori și, ta daaa, reducem cantitatea de energie solară care ajunge pe Terra cu 1,7%, cu fiecare dispozitiv în parte.
Pare SF, ba chiar aproape imposibil de realizat, dar cercetătorul american de origine maghiară susține că proiectul, botezat SRM (Solar Radiation Management), este fezabil și că ar putea fi pus în funcțiune peste vreo 10 ani.
O problemă majoră ar fi legată de greutatea dispozitivului, 3,5 milioane de tone, mult peste capacitatea rachetelor actuale. Deci fie inventăm o rachetă cu mult mai puternică decât tot ce există acum, fie alegem varianta B, mult mai realizabilă, și încercăm să obținem materiale mai noi și mai performante. Iar asta s-ar putea obține în maximum un deceniu, dacă ne luăm după predicțiile autorului studiului.
Partea bună este că asteroizii sunt deja în spațiu, deci nu mai cheltuim bani ca să îi trimitem acolo. Trebui doar să găsim unii pe traiectoria și la distanța care trebuie, apoi să le imprimăm direcția necesară. Prețul dispozitivului ar fi de circa 10 dolari/kg, dar ar trebui să scadă pe măsură ce prețul grafenului, materialul din care va fi creată umbrela spațială, va ajunge la 1 dolar pe metru pătrat, de la 10 dolari cât costă în prezent. Atât de simplu și de ieftin este. Important este să se vrea.
Antarctica tocmai a pierdut o suprafață de gheață mare cam cât Groenlanda
În timp ce voi vă simțiți pârjoliți de cele mai mari temperaturi înregistrate oficial, în emisfera sudică e iarnă. Asta înseamnă că, în ceea ce privește Antarctica, ghețurile care se formează în jurul continentului de la Polul Sud ar trebuie deja să se acumuleze rapid.
Procesul are loc însă cu o viteză mult redusă față de media anilor anteriori. Iar după ce că a cunoscut o reducere a ghețurilor pe timpul verii la un nivel nemaiînregistrat până acum, Antarcticii îi mai lipsește o suprafață de gheață comparabilă cu cea a Groenlandei.
După cum spun cei de la The Conversation, dacă bucata lipsă din Antarctica ar fi o țară, ar fi a zecea din lume ca suprafață. Problema este că specialiștii nu pot spune acum cât de gravă este situația sau dacă ar trebui măcar să ne facem probleme.
Sistemul antarctic este mult mai complex decât pare, iar topirea și refacerea ghețurilor de acolo ia în calcul mult mai mulți factori decât și-ar imagina cineva. Problema este că monitorizarea ghețurilor sudice a început acum 40 de ani. Mult prea puțin pentru ca să ne facem o idee despre ceea ce este normalitate și nu.
Unii specialiști spun că fenomenul înregistrat anul acesta ar fi unul care se petrece doar o dată la circa 7,5 milioane de ani. Dar asta este doar o estimare, căci noi habar nu avem cam cum ar trebui să arate procesul declinului ghețurilor antarctice.
Da, este vorba despre încălzirea globală, însă doar timpul ne va spune dacă dispariția unei suprafețe atât de mari din ceea ce ar fi trebuit să fie gheața de la Polul Sud este normalitate, sau dacă e un fenomen care ar trebui să ne facă să ne gândim de două ori atunci când vorbim despre viitorul sistemului climatic.
Doamnelor și domnilor, am găsit-o! Cea mai veche meduză din lume
O să spuneți poate: „Mare brânză! Au găsit ăștia o meduză”. Ei bine, chiar este o mare brânză căci este vorba despre o meduză de acum circa 500 de milioane de ani, cea mai veche vietate de acest gen descoperită vreodată.
Iar dacă vă mai gândiți că o meduză este formată 95% din apă, că nu are părți dure ale organismului, vă dați seama cam cât de greu este să găsești una fosilizată. Dar uite că s-a întâmplat. Unde? La Burgess Shale, Canada, poate cel mai faimos depozit fosilifer al lumii, unul care a oferit cea mai clară imagine a ceea ce se petrecea în perioada cambriană.
Ca să cădeți pe spate de-a dreptul, vă vom mai spune că specimenul descoperit reprezintă o specie complet nouă, o specie pe care paleontologii canadieni au botezat-o Burgessomedusa phasmiformis. Un nume pe care nu insistăm să îl rețineți, ba nici să nu încercați să îl pronunțați.
Mai mult, meduza cambriană este atât de bine conservată în rocă (conturul său), încât sunt vizibile inclusiv tentaculele minuscule ale acesteia, cu care își imobiliza prada. Iată că, prin această descoperire, mai avem un prădător pe lista celor care existau atunci. Și asta în ciuda faptului că mările și oceanele lumii erau dominate atunci de o inovație a evoluției, animalele cu părți tari ale organismului.
Estimările specialiștilor spun că meduzele ar fi fost a doua linie de organisme complexe care a apărut pe Terra, după bureții marini, și asta încă de acum circa 800 de milioane de ani. Însă niciodată, dar absolut niciodată, nu a fost descoperit vreun exemplar atât de vechi precum cel prezentat azi. Dacă nici asta nu v-a entuziasmat, atunci nu știm ce o mai poate face.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!
Sursa foto: profimediaimages.ro
12
14
