Situaţia umanitară în sudul Ucrainei se degradează pe zi ce trece. Alexandru Buzică, trimisul special al Radio România Actualități a ajuns pe linia frontului, unde au loc bombardamente în fiecare zi.

Vitaly Kim și Alex BuzicăFoto: Alex Buzica/RRA

Sunetul sirenelor a ajuns o normalitate, acestea se aud de cel puțin zece ori pe zi. Orașul Nikolaev, care avea o populație de 450.000 de locuitori înainte de război, acum are cu 60% mai puțin, pentru că cei mai mulți au ales să plece. În centrul orașului se află organizații umanitare din toată lumea, care îi ajută în special pe cei bătrâni și nevoiași.

Conducta care aproviziona orașul cu apă potabilă a fost distrusă de ruşi, dar aceasta se află într-un teritoriu ocupat de invadatori, spre zona Herson, iar autoritățile ucrainene nu o pot repara. Anunțul a fost făcut chiar de guvernatorul regiunii, Vitali Kim - considerat unul dintre simbolurile rezistenței ucrainene.

Foto: Alex Buzică/RRA

Dacă regiunea va fi cucerită de ruși, Odesa va fi urmatoarea pe lista invadatorilor. Tocmai de aceea, cele mai bune batalioane ale armatei din Odesa au fost trimise aici, pe linia frontului ucrainean din sud, așa cum a declarat Sergey Bratchuk, purtătorul de cuvant al administrației din Regiunea Odesa.

În ciuda vieții anormale pe care o trăiesc, a presiunii și amenințărilor permanente, oamenii încearcă să supraviețuiască. Cei mai mulți dintre ei se așează liniștiți la cozile kilometrice pentru a primi un pachet de mâncare, apă și produse de igienă.

Foto: Alex Buzică/RRA

”Când am ajuns în dreptul lor, s-au auzit sirenele. O rachetă a trecut pe deasupra orașului și am fost nevoiți sa ne adăpostim într-o zona unde activa Crucea Roșie.

Acolo, sub sunetul rachetelor și al sirenelor antiaeriene, am realizat un interviu cu adjunctul Crucii Roșii din regiune, Arcadie Topoghian. El mi-a explicat că situația e din ce în ce mai dificilă, pentru că invadatorii rușii bombardează permanent zonele de lângă oraș.

Foto: Alex Muzică/RRA

Cei mai mulți oameni și-au pierdut locurile de muncă pentru că firmele la care lucrau s-au închis. Mulți dintre ei nu mai au niciun venit. Cel mai mult au de suferit bătrânii și oamenii care aveau o situație vulnerabilă și înainte de război.

Obiectul principal al Crucii Roșii este de a sprijini aceste grupuri de oameni vulnerabili. Aici sunt 11 centre de ajutor umanitar, unde vin aproape 3000 de oameni pe zi.

În momentul de față, cea mai mare problema este aprovizionarea orașului cu apă potabilă. În fiecare zi, Crucea Roșie aduce aproape 120 de mii de litri de apă potabilă - mi-a mai spus responsabilul Crucii Roșii.

După ce alerta de securitate a fost ridicată, am ieșit din adăpost. Voiam să ajung la clădirea administrației, care a fost bombardata de ruși pe 29 martie și care, acum, e pe jumătate dărâmată. Rușii au atacat clădirea la ora 9.00 (ora Rusiei), dar din cauza fusului orar, nimeni nu se afla in acolo.

La locul bombardamentului, am intalnit-o pe Liubova, o doamna în jur de 60 ani, care locuiește foarte aproape. Mi-a spus că viața are acum o altă conotație, totul e perceput altfel.

”Normalitatea este atunci când nu cade vreo rachetă pe casă sau peste tine” - povestește femeia, care e decisă să rămână în zonă, în ciuda pericolelor. ”Doar fata mea cu familia a plecat, eu am rămas. Nu mi-e frica de ruși! Eu am tot ce-mi trebuie, se dă apă si alimente, dar pentru cine are nevoie, eu nu am nevoie, deocamdată.

M-am speriat când administrația a fost bombardata in acea dimineata de martie … s-au cutremurat pereții, geamurile au făcut valuri, clădirea s-a prabusit, dar din fericire nu am pățit nimic, nici eu, nici casa mea”, spune femeia.

Ca ea, mai sunt și alți ucraineni care nu și-au părăsit locuințele. Ei sunt considerați simbolul rezistenței în fața rușilor - transmite jurnalistul.