Gheorghe Pop e unul dintre mesterii maramureseni capabili sa te tina in povesti ceasuri intregi. Pentru baciul Pop, timpul are niste masuri si ritmuri oarecum ciudate. Daca-l intrebi ce varsta are, iti raspunde cu un zambet cat toata fata: "Apai, nu-s ase de batran… cu doua luni mai batran ca Ion Iliescu.
Io am implinit acuma, in 6 ianuarie, orele 18, ca atuncea se trecea si ora nasterii, 75 de primaveri." Ce mai conteaza ca pentru cei mai multi muritori ianuarie nu-i luna de primavara?
De 40 de ani, Gheorghe Pop confectioneaza gube de lana si papuci de casa din panura. "Lucrez de cand am fost de 18 ani. Era un evreu aicea, da’ nu m-o vrut invata, ca zicea ca nu da meseria. Apoi, am invatat de la un batran, Dragos Teodor, nu ase mare meserias, care m-o luat de ucenic.
Mi-o zas ca daca am bani, ma invata in sase luni, daca nu, in doi ani. Un an am fost ucenic si pa urma calfa.
Dupa aia, l-am depasit…", povesteste Gheorghe Pop despre inceputurile sale in mestesugul care i-a adus porecla de "Croitorul", fapt atestat si de un tablou care-l reprezinta si pe care, sub imaginea sa de acum cateva decenii, porecla e trecuta cu majuscule si fara ghilimele dupa nume si prenume.
Dupa o inerenta perioada de activitate intr-un relativ anonimat, Gheorghe Pop a devenit un mester cunoscut, astfel incat a ajuns sa confectioneze haine pentru toate formatiile artistice din judet, prezente la "Cantarea Romaniei". O dovada a consacrarii sale o reprezinta si comenzile pe care le-a primit din partea unor personalitati.
Ca orice mester care se respecta, Gheorghe Pop are pareri bine fundamentate despre istorie, sociologie, justitie si politica. Cu o usoara tenta de roman fundamentalist, mesterul sustine necesitatea unirii Romaniei cu Basarabia si a introducerii pedepsei capitale.
Organizarea societatii romanesti, in viziunea sa, ar trebui sa aiba ca model stupul albinelor. "Daca toti romanii ar lucra asa organizat cum lucreaza albinele, in cinci ani garantez ca i-am intrece pe americani. La ele, cine nu lucreaza, nu mananca", sustine patronul fabricii de miere naturala, din flori de salcam.
"Am vreo 12 ucenici, da’ nu tare sa tan, ca-i munca migaloasa. Ii mai rentabil sa mearga cu drujba la padure, ca fac sute de mii de lei pa zi. Ii pacat… as lua niste tineri mai nacajiti, care stiu pretui banul", zice Pop. Mesterul isi aminteste ca si el, in tinerete, a lucrat la padure, da’ nu tare i-o placut joagarul.
Pe vremea aia, visa la un "ferastrau cu motor", asa cum auzise ca exista in Germania.
Pentru mesterul Pop, anul are doua anotimpuri: cel al albinelor si cel al croitoriei. Primul e mai rentabil, ca-i aduce pana la 1 milion de lei pe zi; al doilea insa ii da satisfactia ca duce mai departe un mestesug vechi de sute de ani.
De-o vreme, comenzile din partea localnicilor s-au inmultit, gratie preotului din Mara, care "o zas la biserica ca ar fi bine sa ne pastram portul, sa nu se piarda, si, de atuncea, isi mai fac oamenii gube.
" Exista si perioade in care mesterul nu poate onora toate comenzile, cum s-a intamplat in vara anului trecut, cand n-a avut timp sa "fabrice" 300 de papuci de panura pentru niste francezi. Era anotimpul albinelor…
"Io le-am facut gube si la imparati: la Ceausescu si la Ileana. Si-apoi la Petre Roman si la Ion Ratiu", zice mesterul din Desesti care a reusit sa-l uimeasca pe Roman, pe atunci premierul Romaniei, in momentul in care i-a spus ca are 500.000 de angajati. Primul ministru avea sa afle ca "angajatii" lui Gheorghe Pop sunt, de fapt, albine.
