Cu toata stapanirea de sine afisata vineri, la Consiliul National al PSD, Ion Iliescu clocoteste de furie. Inima-i ranita de pupilii nerecunoscatori si organismul cu o vechime de sapte decenii si jumatate i-au jucat o mica festa, sambata, cand tensiunea lui Iliescu s-a ridicat brusc.

Dupa consultul medical de rigoare, Sorin Oprescu – doar in calitate de medic de aceasta data – a asigurat pe toate persoanele interesate ca a fost vorba doar de un incident minor, respectiv un puseu hipertensiv.

Afirmatiile lui Oprescu au fost intarite si de Iliescu insusi, care a sustinut si el ca incidentul a fost provocat de „oboseala si tensiune", suprapuse pe fondul cardiopatiei ischemice de care sufera de mai mult timp.

Concomitent, Iliescu a tinut sa asigure pe toata lumea ca nu a fost vorba de nici un infarct iar starea sa de sanatate este buna – anunt care, in opinia sa, ii va „dezamagi" pe unii. Pana sa aiba grija de alti dezamagiti, Ion Iliescu trebuie insa sa-si trateze propria afectiune – extrem de puternica, dupa cum se vede.

Chiar daca si-a tinut bine firea dupa Congresul la care practic a fost eliminat din partidul de el creat, Iliescu nu poate inca intelege ce se intampla. Nu este o gluma ci o realitate pentru o persoana crescuta in spiritul comunismului – spirit in care Iliescu, in mod evident, a continuat de altfel sa creada si dupa 1989.

Un astfel de personaj, scolit la Moscova si format in mijlocul nomenclaturii ceausiste, este incapabil sa inteleaga detronarea sa prin vot – fie el cumparat, aranjat sau negociat.

In lumea sa, un lider politic poate fi rasturnat printr-un puci organizat de „agenturile dusmane" – finalizat cu o fuga peste granita sau cu o salva automata langa un zid de cazarma, in functie de norocul nefericitului – dar in nici un caz pe cale demoratica – notiune complet lipsita de sens pentru un fost secretar de partid judetean si fost activist de frunte al PCR.

Nu a sensibilizat pe nimeni

Puseul de sambata mai arata ca Iliescu a crezut, in sinea sa, intr-o revenire la sentimente mai bune a celor oplositi si aparati de el ani lungi de tranzitie.

Contrar acestor ascunse sperante, el s-a vazut respins inca o data de un Geoana la fel de agresiv, dublat de un Mitrea total indiferent fata de mentorul de odinioara si chiar de un Nastase care (cu mai mult respect, este adevarat) a indemnat si el rozele sa depaseasca faza „plangerii pe umar si pe cea a reasezarii scaunelor de conducere" si sa se uite spre viitorul in care Iliescu nu mai are loc.

Obisnuit cu partide in care sefii au intotdeauna dreptate, este absolut firesc ca Iliescu sa nu poata intelege ce se intampla.

Practic, Ion Iliescu traieste abia acum revolutia lui, dar o revolutie scapata de sub orice control in care nu-i mai ramane decat sa ridice un cort in fata sediului central al PSD, sa se autodeclare „golan" si sa-si acuze fostii parteneri de rele ca i-au furat partidul, jucaria, ideologia, viata, tineretea, etc.

Daca starea de acum il va face sau nu sa se alature unor fosti tovarasi de social-democratie (Petre Roman, Marian Enache, etc.) vom vedea in scurta vreme. Daca, de asemenea, in ecuatia necunoscutelor iliesciene intra vreo intelegere cu Traian Basescu si/sau vreo varianta de „reunire" a gastilor FSN-iste intr-o noua vatra comuna, vom afla in viitorul apropiat.

Pana atunci, sigur este ca Ion Iliescu este, acum, mult mai singur decat pe vremea vestitei sale dizidente de tinerete cand, dornic sa-l reeduce pe tanarul cadru, Nicolae Ceausescu l-a trimis prim-secretar la Timisoara si Iasi. Ei, unde-s dizidentele de altadata!

Magureanu isi arata sustinerea dupa cum bate vantul

Surse bine informate din anturajul fostului partid-stat spun ca printre cei care s-au aflat in spatele miscarii de debarcare a lui Iliescu se afla si personajul cunoscut sub denumirea de „sarpele cu ochelari", nimeni altul decat fostul sef al Serviciului Roman de Informatii, Virgil Magureanu, care a inselat increderea lui Iliescu la alegerile din 1996, cand a votat schimbarea.

Ne-a soptit o pasarica ca cel care vrea sa-l ajute acum pe Ion Iliescu este, ati ghicit, tot Virgil Magureanu, care, impreuna cu o grupare din Ardeal, vrea sa adune social-democratia socialista sub palaria Bunicutei. Surse din anturajul domnului profesor mai spun ca, dupa ultimele semnale de sanatate ale lui Iliescu, s-a citit ingrijorarea in ochii sustinatorilor sai.

De ce Virgil Magureanu i-a tras-o lui Iliescu? Pentru ca, in acest moment nu mai avea nici un corespondent in vreo formatiune politica cu care sa mijloceasca operatiuni economice.

Nu trebuie uitat faptul ca Magureanu a fost cel care, in ultima campanie electorala pentru presedintie, a fost sfatuitorul de taina al lui Traian Basescu, iar dupa castigarea alegerilor de catre acesta, relatiile dintre cei doi nu au mai fost la fel de cordiale, facand ca Virgil Magureanu sa se supere, sa-si ia jucariile si sa plece.

Neavand acum alta jucarie in politica, din moment ce echipa lui Cozmin Gusa s-a dovedit a nu avea forta de constituire a unei formatiuni politice serioase, Magureanu a jucat la cacealma, punand umarul la debarcarea lui Iliescu din fruntea PSD, ca ulterior sa-l recupereze si sa-i spuna ca-l ajuta pentru a relansa stanga romaneasca, ramasa fara reprezentativitate in actualul Parlament, majoritatea partidelor preluand mesaje de centru-dreapta si manifestandu-se in consecinta.