Doru Opriscan a avut atat in politica, cat si in cariera profesionala o evolutie sinuoasa, dar - ca o remarca personala - s-a descurcat de fiecare data atat in hatisurile jocurilor de culise ale politicii, cat si in cele generate de detinerea diverselor functii publice.

Taranistul care a "tradat" tarziu

Deoarece cea mai vizibila functie pe care o ocupa este cea de consilier local, ne vom ocupa mai intai de cariera sa politica, incununata cu doua mandate de ales local.

Primul partid, si ne referim la perioada de dupa 1989, in care Doru Opriscan a activat este PNTCD, partid din care nu a plecat nici atunci cand Dorin Florea, la sfarsitul lui iulie 2001, si-a proclamat independenta. La acea data, Opriscan era presedintele PNTCD Targu Mures.

Opriscan nu a reusit sa stopeze certurile si scandalurile soldate cu plecarea unei parti a taranistilor pentru a forma o alta formatiune crestin-democrata, si anume ANCD, toate pe fondul pierderii alegerilor generale din 2000 in favoarea PDSR, devenit anul urmator PSD.

In plus, PNTCD nu mai era pe val, iar alegerile din 2004 bateau la usa, asa ca se impunea o reorientare.

Invitatia facuta de PNL a cazut astfel cum nu se putea mai bine, reciproc avantajoasa: Opriscan ar fi beneficiat de suportul unui partid in ascensiune, cu un puternic discurs anti-PSD, partid de care electoratul se acrise, iar liberalii targumureseni ar fi castigat vizibilitate si un consilier local (doi, de fapt, daca il punem la socoteala si pe Mihai Porutiu).

Demisia din PNTCD a venit oarecum firesc, daca acceptam regulile meschine, duplicitare dupa care se joaca politica.

Impreuna cu Doru Opriscan au "dezertat" si Laurentiu Nicula, Ileana Panturu, pe atunci consilier judetean, Lucia Bucin, de asemenea, consilier judetean, medicul Florin Gomotarceanu, Mihai Porutiu, de care aminteam si mai sus, in total 40 de taranisti.

In PNL, in ciuda unui ascendent politic pe care il avea, s-a lovit de teama deputatului Nicolaescu de a fi detronat de pe prima pozitie, dar si de cerbicia celor care au refuzat sa vanda partidul lui Florea si camarilei sale de afaceristi dubiosi.

Asa ca dupa mai putin de doi ani de "complotat" in partid, Opriscan a fost pus pe liber. Deoarece acest capitol il vizeaza si pe mai tanarul sau coleg, Mihai Porutiu, episodul liberal il vom trata impreuna. Asa a ajuns Doru Opriscan independent.

Independent, dar dependent de Florea, in tandem cu care a candidat pentru un nou mandat de consilier, obtinand cele 5 procente necesare intrarii in CL 2004-2008. Implicit, imaginea sa a fost asociata cu cea a PSD, initiatorii grupului de sprijin al primarului Florea.

In campania electorala si-a tiparit materialele electorale prin Mediapro Romania SRL - firma patronata de catre Serban Pop si de catre Mircea Somesan, fiul inspectorului scolar general Stefan Somesan.

Nu mai discutam despre depasirea sumelor permise, pentru ca aceasta ar trebui sa fie apanajul Curtii de Conturi, si nici despre resurse. Putem sa remarcam doar opulenta campanie mediatica din care nu au lipsit nici apelul la sentimentalismele parintesti ale electoratului targumuresean.

Revenind la sprijinul indirect primit de consilierul "independent" din partea PSD, oarecum, la alegerile generale, Opriscan i-a rasplatit (sau si-a platit datoriile) pe PSD-isti, aparand in emisiuni care ii avantajau pe social-democrati.

Story-ul politic nu pare insa incheiat, Doru Opriscan intentionand sa renunte la independenta afisata si sa se lipeasca de un partid politic. PPCD sau PD reprezinta doar doua din optiunile sale.

Cu PPCD-istii a intrat deja intr-un duel verbal cu medicul stomatolog Lucia Briscan (aspect valabil si pentru Porutiu), duel care nu este decat o dovada a influentei floresciene (ca sa nu mai vorbim de limbajul adoptat, de o coloratura imprumutata din experienta strazii).

Pentru ca am amintit de mentinerea sa - de doua ori consecutiv - in CL, sa analizam succint si activitatea sa de consilier.

Consilierul lui Florea

In mandatul trecut, ca si in cel actual, constient sau inconstient, Doru Opriscan a facut jocurile si a aparat interesele primarului cu origini incerte, Dorin Florea. Cu tot acest bagaj administrativ dependent, sunt putini cei care ar putea afirma ca Opriscan a fost si este un consilier slab.

Rareori la sedinte l-am vazut sa fie pe langa subiect, si poate pentru ca citeste materialele de sedinta, are adnotari etc.

In legislatura trecuta, insa, a avut o sarcina mai usoara, din punct de vedere al trasului sforilor, fiind secretarul comisiei de Buget-Finante, cea mai importanta, de altfel, comisie a CL.

In 2004, independent fiind, nu a mai fost sustinut pentru vreo functie in una din comisiile importante, fiind repartizat fara prea multe deliberari direct membru in comisia de Servicii si Comert.

Desemnarea sa in aceasta comisie era cat pe ce sa paralizeze activitatea CL, deoarece Opriscan si-a dat demisia din locul prestabilit, iar comisia nu putea functiona cu un numar par de membri. Refuzase sa fie bataia de joc a UDMR.

Energomur - o afacere mosita

Iar daca tot am pomenit de interesele aparate de Doru Opriscan, ar trebui sa amintim de afacerea LukOil, de vanzarea spatiilor comerciale pe Legea nr. 550, negocieri unde s-a umblat mestesugit la evaluarile imobilelor, iar de data recenta Energomur.

Atatea deplasari a facut Doru Opriscan la Viena - va reamintim ca el a avut pana in momentul adoptarii Legii nr. 161/2003, ce stabilea printre altele si incompatibilitatile alesilor, calitatea de membru al CA al societatii de termoficare - pana cand Energiecomfort a batut palma cu Executivul.

Adoptarea in CL a fost o formalitate, iar afacerea de 3 milioane de euro, desi exista suspiciuni asupra costurilor reale, a fost un bun subiect de manipulare, cel putin in campania electorala pro-PSD a primarului Florea.

Opriscan insa a pozat in salvatorul targumuresenilor legati inca in sistemul centralizat de teama celor 50 de milioane de lei pe care ii presupune "dezlegarea" de la reteaua termica a orasului.

Aspect exploatat la fiecare emisiune in care apare lunar la o televiziune locala, in ideea intens vehiculata ca este mostenitorul lui Florea la fotoliul de edil sef.

Capitolul: In administratie prin politica

Doru Opriscan a fost un beneficiar nemijlocit al transferului de putere petrecut in 1996 dinspre PDSR inspre CDR.

Numit director al Directiei Teritoriale a Fondului Proprietatii de Stat, in 1997, independentul Opriscan a ramas in aceasta functie pana la transformarea din ianuarie 2000 a directiei in serviciu teritorial, subordonat Directiei Brasov.

De aici s-a intors in AZOMURES, in functia de director, de unde a plecat in urma unui tackling cu Ovidiu Grecea, pe atunci seful Corpul de Control al primului ministru. Demisia lui Opriscan a fost considerata fie un gest de onoare, fie o fuga de responsabilitate. Rezultatul anchetei lui Grecea l-a scos insa curat pe Opriscan.

Pana la momentul reintoarcerii sale la AZO sa vedem insa cum au decurs anii in care a privatizat cam tot ce era de privatizat in judetul Mures.

Un fepesist plimbat pe la Politie

Doru Opriscan a fost directorul FPS Mures timp de trei ani. Trei ani care au insemnat privatizarea a aproape 200 de societati din totalul de 229 de companii care se gaseau in portofoliul directiei.

La 1 ianuarie 2000, cand FPS s-a restructurat, iar Directia Teritoriala Mures a ramas fara personalitate juridica, fiind subordonata Brasovului, in portofoliu FPS Mures mai ramasesera 46 de societati pe actiuni, din care 12 de tip IAS.

Bineinteles, aproape 25% din societati au fost privatizate intr-o jumatate de an, in 1999, pe ultima suta de metri de guvernare CDR-ista. Asa s-a intamplat cu Grand SA, TAR Tarnaveni, Legume Fructe, ROMCAB, Sedcom Librarii, Farmaceutica Aesculap, IFET Reghin, TEXTOR, SPID, pentru a le aminti pe cele mai cunoscute.

Evident, in acea perioada oarecum tulbure, cand Radu Sarbu, mai marele FPS, era acuzat de afaceri necurate, nici Doru Opriscan nu putea scapa de anatema suspiciunilor de aranjare a licitatiilor.

Desi au existat banuieli cum ca ar fi trucat unele licitatii, mai ales ca o serie de companii au fost vandute pe doi lei, daca tinem cont de activele detinute in patrimoniu (in multe cazuri subevaluate, astfel incat valoarea capitalului social era derizorie), Opriscan a contracarat orice acuzatie care i s-a adus.

Totusi, singurul caz concret in care a ajuns sa dea cu subsemnatul la Politie a fost privatizarea Agrim Prodas, firma vanduta in decembrie 1999.

Alaturi de alti doi colegi care au facut parte din comisia de licitatie, independentul Opriscan a fost acuzat si cercetat in 2001 pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice.

Prima licitatie pentru cumpararea pachetului de 100% actiuni detinut de FPS la Agrim Prodas (societate care detinea foste aprozare) a fost castigata de AZOMURES.

Constatand nereguli, reprezentantii Combinatului au cerut anularea licitatiei, ceea ce s-a si intamplat, cumparatorului restituindu-i-se si garantia de participare. Dupa anularea licitatiei, a fost organizata o noua runda de negocieri, iar pachetul de actiuni a revenit SC UNIC SA Targu Mures.

Doar ca membrii comisiei au uitat un mic detaliu: sa anunte si firma ROMAGRA SA, care participase la prima licitatie, de anularea contractului de privatizare. Cei trei FPS-isti au fost cercetati in stare de libertate, iar solutia anchetei a fost NUP.

In 2000, aventura FPS se incheie brusc pentru Doru Opriscan, care a convocat, daca va amintiti, o conferinta de presa in care si-a luat ramas bun duminica dimineata, la ora 9.00.

Dupa plecarea sa, locul sau a fost luat de Mihai Popa, actualul director al SEDCOM Librarii si unul dintre aspirantii PSD la un fotoliu de senator.

Reintoarcerea la o veche iubire

Dupa incheierea episodului FPS, Doru Opriscan s-a intors la fostul sau loc de munca, AZOMURES. Era in martie 2000, cand se petrecea acest transfer cotat excelent la bursa locurilor de munca.

Nici aici, insa, sederea sa nu a fost de lunga durata, deoarece morisca pesedista care vroia sa-si arate bicepsii (tesuturile adipoase) luptei anticoruptie l-a prins in ea.

Aterizat pe neasteptate in Mures, Ovidiu Grecea, fost sef al Corpului de Control al primului ministru Adrian Nastase, a verificat la sange in primavara 2001 privatizarea Combinatului.

In procesul de privatizare, societatea luxemburgheza Transworld a cumparat doar 32 la suta din actiunile AZOMURES, cu toate ca ei doreau sa detina 51 la suta. Sfatuiti, dupa cum s-a vehiculat la acea data, de catre Doru Opriscan, directorul sucursalei Mures a FPS, au cumparat doar 32%, dar aveau controlul cu ajutorul procentelor detinute de FPS.

Cu toate acestea, in urma controlului lui Ovidiu Grecea, oficialitatile au constatat ca privatizarea combinatului este corecta, singurul vinovat fiind Doru Opriscan, caruia i s-a solicitat demisia. Opriscan a demisionat, cazul a fost clasat, iar Grecea a plecat la Rio de Janeiro ambasador. A fost momentul cand Opriscan a trecut in sectorul privat. Intertrade SRL a aparut in 8 ianuarie 2002.

Afacerist pe cont propriu

Intertrade SRL, avandu-l drept unic actionar pe Doru Opriscan, este o firma care activeaza in domeniul intermedierilor in comertul cu produse diverse. Firma administrata de consilierul independent a avut anul trecut un profit de circa 600 de milioane de lei.

Pana anul trecut a detinut si jumatate din partile sociale la Christine Tour SRL, agentie de turism infiintata in februarie 2004, in tandem cu sotia sa, Cristina. Motivul pentru care a iesit din afacere ramane inca neclar, dar este posibil ca un argument sa fie prezenta sa in Consiliul de Administratie al Foraj Sonde.

Pentru a fi mai expliciti mentionam ca anul trecut salariatilor Foraj Sonde carora li se decontau concediile li s-a sugerat sa calatoreasca prin Christine Tour.

Alta afacere pastorita de familia Opriscan, de fapt de catre sotia consilierului, este Mondoplast Impex SRL, firma cu obiect de activitate prelucrarea informatica date, inregistrata inca din 1992. Mondoplast are insa, conform datelor din bilant dintre 1999-2003, o activitate obscura si rezultate pe masura. Adica undeva la 100 de milioane de lei pe an, cifra de afaceri.

De anul trecut, Doru Opriscan este angajat al firmei Stratech SRL, patronata de Augustina Pop.

Consilierul de dreapta lui Florea

Mihai Porutiu, un tanar medic care a renuntat la medicina in favoarea unei slujbe administrative, a cochetat de tanar cu politica, avand in vedere ca abia a implinit 35 de ani. Impetuos si impulsiv, si-a legat atat cariera profesionala cat si cea politica de numele lui Dorin Florea.

Iubitor profund al vizibilitatii publice, dupa debarcarea din PNL, Porutiu era pregatit sa-si depuna ofranda pe altarul corupt al PSD.

Doar ca pesedistii erau, se pare, multumiti de achizitia independentilor Florea si Opriscan… Acum, implicat in scandalul negocierilor directe cu Gheorghe Ciuhandu, dar si pe filiera URR, Porutiu se lauda cu perpetua sa filiatie la dreapta.

Cand scriem despre Mihail Porutiu ne vine in minte fraza aproximativa din Platon, care ii era atat de draga ex-consilierului ex-liberal: "Cea mai grea pedeapsa pe care o primesti pentru ca nu faci politica este faptul ca trebuie sa te lasi condus de oameni mai prosti ca tine".

Despre politicianul Mihai Porutiu nu sunt prea multe de spus, poate pentru ca mai are inca timp sa dovedeasca abilitati autentice de politician.

Cert este ca ii este draga, aspect demonstrat si de intrarea sa in PNTCD de timpuriu, la 22 de ani, si intr-o perioada in care partidele istorice erau supuse oprobiului public orchestrat de fosta Securitate si nomenclaturistii aciuati sau esuati in FSN-ul Bunicutei.

Dar intrarea sa la crestin-democrati are si o explicatie familiala, descendentii sai fiind cunoscuti pentru opozitia anti-comunista fatisa. In al doilea rand, tanar ambitios, Porutiu a inteles ca una din caile de a urca in viata este prin politica.

Atitudine normala cand esti un copil provenit dintr-o familie saraca, nevoit sa muncesti pe branci in vacante pentru a dispune de bani de buzunar.

Timp de 13 ani, Porutiu a ramas fidel taranistilor, cu toate ca scena politica romaneasca este plina de exemple ale unor traseisti intru bunastare politica.

Cu toate acestea, atunci cand i s-a oferit ocazia, nu mai revenim asupra argumentelor expuse si in cazul Doru Opriscan, nu a ezitat sa treaca la liberali. Inarmat si cu un grup de tineri care pe alocuri il idolatrizau - Mircea Somesan, Serban Pop etc., Porutiu a inceput sa-si subjuge treptat filiala targumureseana a PNL.

Razvratirea lor inainte de localele de anul trecut a rezolvat insa umilitoarea situatie in care vechii liberali ajunsesera de a fi dominati de niste vinituri taraniste. Ca si consilier, Porutiu a fost deosebit de activ, fara sa aiba insa argumentele si pregatirea lui Opriscan.

Asa ca a mai dat-o in bara, iar procesul pierdut recent, in favoarea Curtii de Conturi, care stabileste ca este bun de plata in solidar cu primarul Florea, contabila Kiss Imola si alti semnatari ai procesului verbal de licitatie, este doar un exemplu de amatorism in treburi administrative.

Fie el si ex-presedinte al Comisiei Juridice si de Administratie Publica. Dar atata timp cat si-a rezolvat indirect ploile prin consiliu, parca suma este doar o palida pedeapsa.

Iar Cosmin Pop, prietenul sau, cu care Porutiu a impartit partile sociale de la Asibrok si Asitrans, nu credem ca a uitat de contractele de reabilitare a scolilor, de mici alte atentii care i-au cazut din amicitia cu un consilier local. De Sharrom Transilvania.

Un medic ratat in CJAS

Mihai Porutiu este de profesie medic de medicina generala si jurist. Experienta profesionala si a dobandit-o la Directia de Sanatate Publica Mures, unde a activat intre anii 1997-1999.

Traseele dese in biroul prefectului Florea i-au adus in 1999, la doar 27 de ani, functia de director general la Casa de Asigurari de Sanatate Mures, a carui influenta se poate sa nu fi contat, desi ne indoim serios ca este posibil, dupa cum merg treburile in politica.

La CJAS are meritul ca a pus pe picioare sistemul sanitar, a renovat un sediu nenorocit, cu toate ca cei de la Curtea de Conturi nu au fost extrem de incantati cand au vazut facturile.

Debarcat din functia de director general in 2001, in urma unor concursuri cel putin curioase, Porutiu a dat Casa Nationala in judecata. El a contestat faptul ca nu a fost anuntat asupra rezultatelor concursului in termenul legal de 48 de ore.

Dosarul Porutiu vs. CNAS a ajuns in instanta la Curtea de Apel Targu Mures, unde Porutiu a primit o hotarare nefavorabila. In schimb, recursul depus la Curtea Suprema de Justitie a fost admis. Sentinta Curtii de Apel este anulata, cauza fiind retrimisa spre judecare tot la Targu Mures. Fara succes, insa.

Pentru ca protocolul este politica de stat, inclusiv in administratie. Asa a ajuns Porutiu in afaceri private.

Maruntisul din afaceri

Pana in 2003, Mihai Porutiu aparea drept actionar in doua societati: Asibrok - 50% si Asitrans - 33%. Nici una din cele doua societati nu derula afaceri de anvergura si nici nu aveau profituri uriase.

La nivelul anilor 2002-2003 (Asibrok nu are depus bilantul - sau acesta este incorect - pe 2003), din cele doua companii, lui Porutiu i-au iesit aproximativ 250 de milioane de lei dividende. Intre timp a renuntat la asocierea cu Cosmin Pop, pentru a-si infiinta alte doua firme, si anume M Consult si Data Manager.

Despartirea afacerilor a fost, se pare, de bun augur, deoarece firma M Consult a raportat pe 2003 un profit de peste un miliard de lei. Despre Data Manager nu stim prea multe, poate pentru ca firma a fost infiintata abia in decembrie 2003.

Stim doar ca partenerul sau este Marius Russu, momentan un nume care nu ne spune nimic.

Acum cei doi vor o revenire in forta pe scena politica. Intr-un partid politic. Dupa tradari politice, afaceri pe alocuri dubioase, utopii prefecturale, exercitii de imagine, spera ca electoratul se lasa manipulat. E o intrebare asupra careia merita reflectat.

Din pacate, cei doi politicieni nu au fost dispusi sa vorbeasca cu noi, considerand ca pentru ei weekend-ul e weekend.