Un om timid si putin timorat, neincrezator, dar cu inca o bruma de speranta ascunsa in suflet. Vorbeste calm si cu multe argumente, fara patima, constient de realitate. Este fratele unuia dintre cei mai mediatizati lideri sindicali din Romania, Miron Cozma.

Tiberiu Gheorghe Cozma este presedintele Sindicatului liber de la Mina Lonea, miner si el, la fel ca toti cei din familie.

Are mainile ingrijite, privirea profunda, dar fata ii este marcata de un soi de resemnare, care opreste zambetul la coltul gurii. Pe tot parcursul interviului, a sustinut nevinovatia fratelui lui, fara cuvinte mari. Era vadit marcat de o profunda suspiciune fata de presa.

Vorbeste frumos despre mineri, lasand sa se vada ca pentru el, acei oameni, mult huliti, considerati niste brute usor de manipulat, sunt fiinte care au avut doar nesansa de a se naste in locul nepotrivit.

Cora Muntean: Despre Miron Cozma pare sa se fi spus totul. Probabil ca mai sunt multe de spus, lucruri pe care numai cei apropiati le stiu.

Tiberiu Cozma : Intr-adevar, s-au spus multe despre fratele meu. Este greu sa se vina acum cu un subiect nou de presa. As putea face o trecere in timp, de la intrarea noastra in industria miniera. Fratele meu este mai mare decat mine cu cinci ani si a absolvit Institutul de Mine din Petrosani.

Dupa ce a terminat facultatea, a fost repartizat la Mina Barbateni din Valea Jiului, in 1976. In 1977 l-a prins acolo greva minerilor, cand Ceausescu s-a deplasat la Mina Lupeni. Fratele meu a participat si el la greva. A fost un moment important pentru noi, pentru Valea Jiului, pentru tara.

Dupa aceea, Miron s-a transferat la Mina Lonea, unde a stat pana dupa Revolutie. In 1990 a fost o perioada foarte tulbure, au fost primele doua mineriade, din ianuarie si februarie, la care fratele meu nu a participat, deci nu a inventat el mineriadele. El nu era lider de sindicat atunci, era inginer la Lonea, acolo unde lucram si eu.

C.M.: Sunteti o familie de mineri...

T.C.: Noi, ca de altfel toata populatia din Valea Jiului, depindem de minerit. Parintii nostri au lucrat la Mina Lonea, tatal meu a fost miner, sef de brigada, a avut un accident in mina si a decedat ca urmare a complicatiilor aparute, la varsta de 42 de ani.

Mama noastra a lucrat ca muncitoare tot la aceeasi mina, apoi fratele meu, eu, sora mea, cumnata mea... In Valea Jiului nu exista alternativa...

C.M. : Miron Cozma s-a remarcat, era o voce distincta in peisajul Vaii Jiului?

T.C. : S-a remarcat profesional, in primul rand. Era inginer sef de schimb si era cunoscut prin faptul ca se straduia foarte mult, profesional. Asa cum v-am spus, la mineriadele din ianuarie-februarie 1990 el nu a participat. La inceputul lunii martie, in acelasi an, s-a format Liga Sindicatelor Miniere, iar in aprilie a fost o greva la Mina Vulcan.

Fac o paranteza si spun ca atunci erau foarte multe miscari spontane ale minerilor; sunt probleme ale minerilor care au ramas nerezolvate inca de pe vremea lui Ceausescu.

Daca lumea se intreaba de ce au avut loc toate aceste fenomene sociale in Valea Jiului, va pot spune ca toate problemele minerilor au ramas nerezolvate de-a lungul anilor.

Puteti sa va imaginati ca mai exista localitati in care nu este tot timpul apa rece, de apa calda, ce sa mai vorbim? Nu este gaz metan, dar exista promisiuni care nu s-au onorat de ani, plus problemele legate de conditiile de munca, probleme locative, multe blocuri sunt total debransate.

Aceste probleme s-au perpetuat, guvernantii care s-au succedat la putere n-au reusit sa le rezolve si ele s-au acutizat.

Asa cum spuneam, in urma grevei din aprilie 1990, Miron a fost ales presedinte al Ligii Sindicatelor Miniere. Din luna mai a inceput acea demonstratie maraton la Bucuresti, in Piata Universitatii, care a continuat si dupa alegeri.

Vreau sa va spun un lucru pe care il cunoaste putina lume: exista o caseta inregistrata, pe care am pus-o la dispozitia avocatilor. In acea caseta, Marian Munteanu citea de la balconul Universitatii un comunicat venit din Valea Jiului, in care se spunea ca minerii nu vor veni la Bucuresti.

C.M. : Asta inseamna ca i-a chemat cineva?

T.C. : Se stie ce s-a intamplat dupa aceea. Lucrurile s-au precipitat, se cunoaste ce s-a intamplat in iunie, cand a intervenit Militia in forta, a imprastiat manifestantii.

C.M. : Bine, dar dumneavoastra vorbeati cu Miron Cozma despre aceste evenimente, cum reactiona?

T.C. : Miron nu a fost niciodata de acord cu plecarea minerilor din Valea Jiului. Stia ca se poate intampla ca acest fenomen sa scape de sub control. In 13-15 iunie era Campionatul Mondial de fotbal si noi eram la socrii mei, la 10 km de Petrosani, pentru ca ei aveau televizor color.

S-a intrerupt programul, iar Miron a sunat la CNH, de unde a aflat ca deja minerii sunt adunati in curte. Au avut o reactie spontana, nu stiau ce se intampla cu intreruperea emisiunii si ce se intampla in Piata Universitatii.

Ulterior am aflat ca au fost implicate autoritatile guvernamentale de atunci in acest eveniment si cred ca asta se va demonstra cu probe, pe parcursul procesului. Au fost implicati fosti securisti si s-a dorit prezenta minerilor la Bucuresti, chiar au fost ajutati.

Li s-au pus la dispozitie autobuze, alimente, trenuri, tot ce aveau nevoie. Miron a ajuns cu al doilea tren la Bucuresti. Atunci au mers chiar si directori de mina, totul a fost foarte bine organizat, acest lucru nu-l putea face o singura persoana.

Eu nu am fost niciodata la nici o mineriada, nici fratele meu nu ar fi vrut sa participe, dar era lider de sindicat si trebuia sa respecte mandatul incredintat. Se stie ce s-a intamplat in iunie, presedintele Iliescu le-a multumit minerilor. Au fost provocari.

C.M. : Miron Cozma s-a intalnit cu Iliescu?

T.C. : Stiu ca fratele meu s-a aflat in apropierea lui Iliescu, dar erau alte persoane, presedintele Federatiei de pe acea vreme, acolo, cu functii mai inalte. El nu era cunoscut si nu a avut nici un rol in organizarea sau derularea acelor evenimente, dimpotriva, a incercat sa aplaneze lucrurile.

Dupa iunie, nu au mai fost evenimente majore, pana in 1991, cand, in august, s-a declansat o greva la Mina Vulcan, din cauza intarzerii la plata salariilor.

C.M. : Perioada in care pozitia lui Miron Cozma s-a consolidat. Si-a arogat drepturile castigate pentru mineri?

T.C. : S-a consolidat si va spun si de ce. Dupa ce minerii s-au intors de la Bucuresti, au obtinut niste drepturi - care, totusi, li se cuveneau.

Oricum le obtinusera in iarna, cand s-au dus la Bucuresti "sa salveze FSN", ai carui membri chiar se aratasera dispusi sa mute guvernul provizoriu la Petrosani, pentru ca nu era lasat sa lucreze la Bucuresti.

Minerii puteau fi opriti de fiecare data, la oricare dintre mineria de, in Valea Jiului, daca s-ar fi dorit acest lucru.

In septembrie, minerii au cerut reducerea preturilor la alimentele de baza si, dupa consumarea tuturor etapelor unui conflict de munca, ei au cerut sa vina in Vale o delegatie guvernamentala, condusa de primul ministru, Petre Roman. Miron era la Lonea, la 30 de kilometri de Vulcan, unde era greva.

Nu a venit nimeni sa vorbeasca cu minerii, s-a dat doar un comunicat pe radio, nimic oficial. Miron a incercat sa tina cat mai mult oamenii la Mina Vulcan, deoarece ei cereau din nou sa se deplaseze Aa Bucuresti. I-au spart cauciucurile de la masina, l-au adus inapoi, intre ei, pe sus.

Chiar a fost agresat, a fost plimbat cu colivia, starea de tensiune era maxima. Miron a fost facut prizonierul minerilor si, pentru a trage de timp, le-a cerut acestora sa vina pe jos pana in Petrosani. Se gandea si spera ca va veni cineva sa vorbeasca cu ei.

Au plecat in cele din urma la Bucuresti, s-au asezat pe jos in fata cladirii Guvernului si au asteptat, dar nici atunci nu a vorbit nimeni cu ei. Au fost linistiti pana cand s-a tras cu o petarda din cladirea Guvernului. Atunci au murit doi studenti, dar nu din cauza minerilor, ci pentru ca s-a tras din cladire.

A fost o provocare si minerii au atacat. De la solutionarea revendicarilor s-a ajuns la a cere demisia lui Petre Roman.

C.M. : Cine i-a instigat pe mineri?

T.C. : Au fost elemente instigatoare de la diferite partide, Alianta Civica, PNTCD, in special de la partidele aflate in opozitie. stiu ca in acea perioada era un congres al PNTCD si minerii au fost invitati acolo, au fost instigati chiar de Doina Cornea sa mearga sa-l dea jos si pe Iliescu.

Lucrurile au scapat de sub control, ei au fost manipulati. Printre ei au fost si altii, care nu erau murdari sau nu erau imbracati cu salopeta zdrentuita a minerului.

Dupa ce Iliescu a semnat revendicarile, minerii s-au intors in Valea Jiului. S-a deschis un dosar, s-a facut o ancheta a acelor evenimente...

C.M. : In ce conjunctura i-a fost oferita lui Miron Cozma functia de ministru de Interne?

T.C. : Lucrul acesta este adevarat. Tot Guvernul Vacaroiu s-a deplasat aici, la Petrosani, mai putin ministrul de Interne. Si atunci i s-a propus fratelui meu sa fie ministru de Interne. S-a incercat cumpararea lui.

El facea chiar o gluma atunci, spunea ca i se ofera acest post pentru ca, ulterior, sa vina el sa-i bata pe mineri. El tinea la mineri ca la familia lui. Miron nu era omul care sa se lase cumparat, cum au facut alti lideri de sindicat.

De exemplu, Miron Mitrea a ales sa accepte ce i-au oferit guvernantii, comparativ cu fratele meu, care nu s-a lasat cumparat cu nici un fel de functii; Victor Ciorbea si alti lideri de sindicat, care au tradat interesele sindicale si au folosit pozitia lor ca pe o rampa de lansare in Parlament sau in Guvern.

C.M. : Dar minerii ce au facut pentru el? Au fost constienti ca erau folositi doar ca o masa de manevra?

T.C. : Eu ma cam indoiesc ca au fost o masa de manevra. Ei au crezut mereu ca fac bine, chiar au fost aplaudati de bucuresteni, au primit scrisori de felicitare, sunt ziare care au scris atunci: "Multumim minerilor ca au venit si ne-au eliberat". Pana la urma, pe mineri i-a manipulat presa.

Apoi, au fost tratati cu bautura; intr-o asemenea situatie nu mai poti controla o masa atat de mare de oameni.

C.M. : Cum a evoluat situatia financiara a lui Miron Cozma?

T.C. : Noi am avut intotdeauna salarii bune, nu am dus lipsa de nimic. Situatia lui financiara a fost intotdeauna buna.

C.M. : Ce au facut minerii pentru Cozma?

T.C. : A fost si este o campanie interna si internationala in favoarea eliberarii lui Miron. Despre toata aceasta campanie v-as putea vorbi o saptamana, dar v-am adus documente care va pot confirma toate actiunile facute in favoarea lui.

S-au adunat zeci de mii de semnaturi, s-au facut scrisori catre presedintele tarii. Eu particip la multe manifestari sindicale internationale, unde colegii nostri din toate tarile fac eforturi pentru eliberarea lui.

C.M. : A slujit Miron Cozma unor interese politice?

T.C. : Aici s-au facut tot felul de speculatii. Eu nu cred acest lucru, pentru ca Miron nu s-a lasat nici cumparat si nici supus nici unui guvern de dupa 1990 incoace. El a slujit numai minerilor si cauzei lor. Nu vreau sa spun cuvinte mari, este fratele meu si pot fi subiectiv, dar exista documente.

Am un buletin, pe care vi-l si dau, care a fost scos de o Comisie internationala de ancheta, ce s-a prezentat in decembrie 2003 in Romania pentru a investiga cazul Miron Cozma.

Comisia a fost formata din sindicalisti din Germania, Franta si Ucraina si a constatat ca fratele meu nu a facut altceva decat sa respecte mandatul de lider de sindicat si ca este nevinovat.

Pentru subminarea puterii de stat nu a mai fost nimeni condamnat, nici pe vremea lui Ceausescu, atunci cand minerii au facut greva, in 1977, si acel articol era in vigoare. Este o decizie politica si fratele meu este un detinut politic, este singurul lider de sindicat detinut politic din Europa. In lume mai sunt putini, in China, Bangladesh, foarte putini.

C.M. : Vorbiti foarte convingator si argumentat despre toate aceste evenimente, in care, practic, nu ati fost deloc implicat. V-ati simtit vreodata ca fiind in umbra personalitatii puternice a fratelui mai mare, complexat?

T.C. : Avand in vedere ca am ramas fara tata, eu aveam 1ani cand a murit, Miron a ramas ca un parinte pentru mine. Ne-a sprijinit, pe mine si pe sora noastra, din salariul lui de inginer, miner stagiar. Din salariul lui ne-am facut studiile. L-am avut ca model, era un lucru firesc. Intre frati nu poate fi vorba niciodata de invidie.

Eu sustin ca este o mare nedreptate ceea ce i se intampla, el a fost o persoana incomoda pentru toate guvernele care s-au succedat. A fost tinut prizonier de catre puterea politica, pentru ca altfel nu se putea implementa acest program de restructurare a mineritului din Romania.

C.M. : Va ingrijoreaza starea lui de sanatate?

T.C. : M-a ingrijorat foarte mult atunci, cu rearestarea lui, si ulterior cu transferarea lui la Penitenciarul din Craiova. Miron nu a fost tratat niciodata preferential.

C.M. : Mai are prieteni?

T.C. : Da, are si aici si si-a facut in toata tara. Cam la doua luni, Miron imi da o sacosa plina cu scrisori, pe care le primeste din toata tara. Mi-a spus sa pastrez toate documentele, probabil vrea sa-si scrie memoriile.

C.M. : De ce a divortat?

T.C. : A divortat in 1997. Pedeapsa asta de subminare a puterii de stat este cu confiscarea totala a averii. El risca sa-si lase copiii pe drumuri, asa ca a preferat sa divorteze. Fratele meu este un om hulit de o parte a presei, adulat de multa lume, considerat erou - poate pe drept - de catre minerii pe care i-a reprezentat.

Astept de la presedintele Traian Basescu, care a promis ca va fi un presedinte al tuturor romanilor, sa-i faca dreptate fratelui meu. Dreptate, in ce sens? Sa fie pus cat mai repede in libertate, pentru ca dreptate nu-i va face nimeni, niciodata.