Ne-am oprit asupra primelor sase luni de guvernare ale PDSR, devenit, la scurt timp dupa castigarea puterii, in 2000, PSD.

In vreme ce guvernele de coalitie au fost intotdeauna mult mai preocupate sa se certe pe posturi, pe strategii de guvernare sau pe diverse probleme de orgoliu, monolitul PSD a trecut, calculat si rece, la a-si impune controlul la toate nivelurile aparatului de stat si la a-si "propasi" membrii de partid.

Daca admitem ca guvernarile coalitiilor, fie ca s-au numit CDR sau D.A., au fost marcate de lupte interne, trebuie spus si ca, atunci cand PSD s-a aflat la carma tarii, coruptia a atins cele mai inalte cote. Tocmai pesedistii care arata astazi cu degetul spre guvernul D.A. sunt printre cele mai odioase personaje ale scurtei noastre aventuri in democratie. Cum ar zice unii, "hotul striga hotii".

Ianuarie 2001 – nici o zi fara intarirea puterii

Guvernul Adrian Nastase si-a inceput activitatea printr-o Ordonanta de Urgenta (OU), emisa inca din decembrie 2000, care anula 18 OU ale fostului guvern, condus de Mugur Isarescu. In 3 ianuarie incepe ofensiva PDSR asupra serviciilor secrete.

La presiunile ministrului Justitiei, Rodica Stanoiu, generalul Virgil Bercaru demisioneaza din fruntea Serviciului Independent de Protectie si Anticoruptie (SIPA). In aceeasi zi, celebrul Nicolae Mischie, presedinte al Consiliului Judetean Dolj, tuna si fulgera impotriva celor care nu au votat, considerandu-i vinovati de scorul mic obtinut de PDSR in Dolj.

Mischie cere autoritatilor locale sa nu mai ia in seama solicitarile celor care nu au stampila "votat" in buletin.

Tot in acea zi, ministrul Integrarii Europene, Hildegard Puwak, il acuza pe Traian Basescu de finantare a PD si a clientelei politice a partidului din bani publici, prin Unitatile de Management al Proiectului. A doua zi, Basescu avea sa o dea in judecata pe Puwak pentru calomnie si ii cerea ridicarea imunitatii parlamentare.

In 4 ianuarie isi prezinta demisia si seful Serviciului de Informatii Externe (SIE), Catalin Harnagea. In aceeasi zi, consilierul judetean PRM de Olt, Constantin Cretan, ii cere lui Ion Iliescu sa-si respecte promisiunea privind eliberarea lui Miron Cozma. Rodica Stanoiu se opune.

Tot in 4 ianuarie, TVR se "adapteaza" noii Puteri politice si introduce, zilnic, la ora 20, o emisiune de 10 minute de propaganda pentru noii ministri. Cu toate acestea, PDSR anunta ca doreste inlocuirea directorului executiv al SRTV cu omul partidului, Liviu Pojoni. O zi mai tarziu cade si capul sefului SRI, Costin Georgescu, caruia i se ofera, drept consolare, postul de ambasador in Cipru.

In 6 ianuarie se manifesta prima fisura in interiorul PDSR. "In acest moment, domnul Adrian Nastase este singur pe culoar. Este sustinut, se intelege, de un pluton important. Nu cred ca sustinatorii domnului Ion Iliescu pot pune piedici unui asemenea grup.

Domnul Iliescu, ca presedinte, nu va mai putea sa se implice in viata partidului, iar dupa aceea, cred, va urma o retragere onorabila", declara Ion Solcanu, partizan al taberei Nastase. Ion Iliescu desavarseste "curatarea" serviciilor secrete de fostii conducatori, prin demiterea lui Nicolae Stoina din fruntea SPP.

Totusi, aceasta demitere putea fi contestata in instanta, intrucat a fost decisa intr-o sedinta a CSAT la care nu au fost invitati sefii SRI si SIE, ceea ce nu oferea legalitate acestei decizii.

PDSR-izarea presei

In 8 ianuarie, seful Departamentului de Control al Guvernului, Valerian Stan, ii cere lui Nastase sa ii solicite, la randul sau, lui Nicolae Vacaroiu, sa renunte la conducerea Bancii de Investitii si Dezvoltare, functie incompatibila cu cea de presedinte al Senatului. Vacaroiu refuza. In 9 ianuarie, Gabriel Naghi este numit in fruntea SPP.

Deranjati de dezvaluirile presei, parlamentarii PDSR, sustinuti de cei PRM, interzic accesul presei la dezbaterile din comisii si la documentele Birourilor Permanente ale celor doua Camere. In aceeasi zi, 11 angajati de la Presedintie, ramasi din vremea lui Emil Constantinescu, intentioneaza sa-si infiinteze un sindicat, care sa ii protejeze impotriva epurarilor operate de noul presedinte.

Doua zile mai tarziu, toti angajatii Administratiei Prezidentiale au fost supusi unui extemporal de evaluare, continand intrebari despre programul politic al lui Iliescu.

Tot atunci, Radu Timofte este pus de catre PDSR sef la SRI. O zi mai tarziu incepe migratia presedintilor de banci spre PDSR. Deschizatori de partie: Nicolae Danila – BCR si Ioan Ghica – CEC. In 13 ianuarie, Nastase mai pune mana pe o institutie de presa, trecand Rompres in subordinea Ministerului Informatiilor Publice, condus de clujeanul Vasile Dincu.

In 15 ianuarie, prim-ministrul incepe sa uite promisiunile din campania electorala si renunta la scaderea TVA, nu stie de unde va subventiona caldura si nu poate mari salariile bugetarilor cu 80%, cum promisese Isarescu, motivand ca fostul Guvern nu a lasat bani pentru asa ceva. In 18 ianuarie, Nastase il destituie pe Constantin Badea din fruntea Rompres.

In aceeasi zi, Vacaroiu accepta sa renunte la BID si incepe migratia filialelor judetene ale ApR spre PDSR.

In 19 ianuarie, la Conferinta Nationala Extraordinara a PDSR, Adrian Nastase este ales, in unanimitate, presedinte al partidului. Totusi, un numar de sase participanti sustin ca au votat impotriva lui, dar voturile lor au disparut din urna. La Conferinta nu a ezitat sa participe si seful statului, Ion Iliescu. El a tinut un discurs prin care i-a facut campanie electorala lui Nastase.

Tot cu acea ocazie, pentru satisfacerea tuturor orgoliilor, s-a marit numarul vicepresedintilor, de la 9 la 11, s-a desfiintat functia de prim-vicepresedinte si s-a infiintat cea de secretar general, care i-a fost oferita lui Cozmin Gusa.

Proprietatea, un moft

24 ianuarie a fost ziua declaratiilor memorabile. Suparat ca statul roman tocmai pierduse un nou proces privind retrocedarile la CEDO, Nastase a decretat: "CEDO nu e agent imobiliar care sa evalueze locuintele". Dar aceasta zi a fost, in primul rand, ziua unei exprimari, devenita epocala, a lui Iliescu.

Acesta, prezent la Focsani, se exprima impotriva privatizarii bancilor ceruta de Banca Mondiala si lanseaza celebra fraza: "E un moft chestia asta cu «sfanta proprietate privata» care sta la baza vietii sociale".

Reactiile externe nu intarzie sa apara si Romaniei i se atrage atentia ca duce o politica duplicitara, in conditiile in care, in acelasi timp, premierul Adrian Nastase are discursuri pro-europene, iar presedintele Iliescu critica organismele internationale.

Inclusiv comisarul european responsabil cu extinderea UE, Guenther Verheugen, deranjat de afirmatiile lui Iliescu, spune: "Romania a fost si continua sa fie o sursa de ingrijorare pentru UE". Dupa numai doua zile, Iliescu recunoaste ca a vorbit prostii si da vina pe "unele exprimari nefericite".

In 27 ianuarie, Nastase recunoaste ca i s-a spus la Bruxelles, in mai multe randuri, "sunteti pe locul 12 din 12 tari candidate" si afirma ca ar fi nerealist sa se stabileasca o data pentru integrare.

In 31 ianuarie, nemultumit de intentia Guvernului de a modifica Legea Lupu, privind fondul funciar, si de amanare a formarii comisiei mixte pentru modificarea Constitutiei, presedintele PNL, Valeriu Stoica, ameninta cu ruperea protocolului PDSR-PNL, semnat in 27 decembrie 2000.

In aceeasi zi, suparat ca n-a fost lasat sa vorbeasca atat cat a vrut de la Bruxelles, Nastase a cerut schimbarea directorului Departamentului de Stiri din TVR, Dan Lutan. Acesta a refuzat sa demisioneze, sustinut fiind si de conducerea televiziunii, inclusiv de presedintele SRTV, Cristian Hadji-Culea.

Februarie 2001 – sugrumarea CNA

Reprezentantii sindicatelor, patronatelor si cei ai guvernului semneaza un acord social pentru anul 2001, care cuprindea masurile prioritare ale cabinetului Nastase.

Inca inainte de finalizarea proiectului de buget, acest pact stabilea ca obiective pentru relansarea economica din acel an realizarea unei cresteri economice de 4-4,5%, mentinerea unei rate a inflatiei de maximum 27% si a unui deficit bugetar de cel mult 4%, cresterea numarului de angajati cu cel putin 1,5% si mentinerea unei rate a somajului de maximum 9,9%, cresterea salariului real cu 4-4,5% si a salariului minim pe economie cu 10% (inclusiv corelarea acestuia cu nivelul cosului minim de consum).

Nastase promitea ca Guvernul sau va lua masuri urgente de intarire a disciplinei financiar-bancare, de stimulare a sectorului IMM-urilor (inclusiv prin masuri fiscale compatibile cu mentinerea echilibrului bugetar), precum si masuri de sprijinire a exporturilor. PDSR reduce in mod grosolan si ilegal atributiile Consiliului National al Audiovizualului (CNA).

Cabinetul Nastase adopta o ordonanta de urgenta care stabileste ca acordarea licentelor pentru statii de radiodifuziune de mare putere sa devina apanajul Guvernului, lasand CNA fara obiectul muncii.

Martie 2001 – drumul spre Internationala

Secretarul executiv al PD, Simona Marinescu, il acuza pe presedintele PSDR, Alexandru Athanasiu, de intarzierea functionarii Casei Nationale de Pensii si de blocarea unor fonduri de la Banca Mondiala. Fondurile erau necesare pentru recorelarea pensiilor, precum si pentru asigurarea venitului minim garantat.

Dupa ce a demisionat din ApR, presedintele acesteia, Doru Viorel Ursu, a negat ca grupul sau se va indrepta spre PDSR, insa a aratat ca demisionarii doresc sa contribuie la construirea Polului Social Democrat (PSD).

Secretarul general al PDSR (pe atunci), Cozmin Gusa, anunta ca la sfarsitul lunii vor incepe consultarile cu Partidul Social Democrat German (SPD), in vederea intrarii in Internationala Socialista. Tot in martie, Nastase acuza faptul ca se primesc foarte multe solicitari de posturi din partea celor care vin de la PSDR si PUR inspre PDSR.

Aprilie 2001 – „meciuri" intre PDSR si liberali

PDSR semneaza un protocol de colaborare cu CNSRL-Fratia. SUA si NATO critica Legea secretului de stat, in varianta PDSR, desi o considerasera necesara, pentru ca o vad prea restrictiva. PNL, prin vocea lui Valeriu Stoica, afirma ca e nemultumit de activitatea guvernului PDSR si ca nu va mai semna nici un protocol de sustinere a acestuia, preferand sa se situeze clar in opozitie.

De altfel, PNL este cel mai activ oponent al PDSR. Valeriu Stoica afirma ca primele luni de guvernare PDSR-ista au fost mai proaste decat primele luni ale lui Ciorbea si ca guvernul lui Nastase isi "umfla" realizarile. De asemenea, liberalii ataca si PDSR-izarea Justitiei. PDSR raspunde atacurilor liberalilor, spunand ca acestia doresc cu orice pret rolul de lideri ai opozitiei.

Liderul PD, Bogdan Niculescu Duvaz (viitor PSD-ist), spune ca PDSR vrea sa opreasca ascensiunea politica a lui Traian Basescu, prin modificarile legislative care vizau stirbirea puterii acestuia la Primaria Capitalei.

La jumatatea lunii se da votul final la Bugetul pe 2001, ocazie cu care liberalii rup in mod oficial protocolul cu PDSR. Curtea Constitutionala retrimite Legea secretului de stat spre dezbateri la Parlament. Presa relateaza in mod frecvent despre cazuri de coruptie in care sunt implicati lideri ai PSD.

Antonie Iorgovan este acuzat ca, in 1995, a cumparat o vila in centrul Bucurestiului cu 200 de dolari. Este arestat Adrian Tarau, fiul prefectului de Bihor, acuzat de implicare intr-un caz de contrabanda. Era unul dintre principalii contributori la campania electorala a PDSR.

Ristea Priboi, un apropiat a lui Adrian Nastase, renunta la presedintia Comisiei de control a SIE din Camera Deputatilor, dupa ce s-a descoperit ca intreprinsese activitati de politie politica, inainte de 198

Nastase le ia apararea tuturor.

PDSR il da afara de la sefia Agentiei Nationale a Functionarilor Publici pe liberalul Ludovic Orban. Liberalii solicita organizarea unor alegeri anticipate. CNSAS verifica legaturile parlamentarilor cu fosta Securitate si anunta ca numarul cel mai mare de securisti se afla in PDSR si PRM.

Nastase il critica pe comisarul european pentru Extindere, Guenter Verheugen, pentru ca acesta a atentionat guvernul asupra problemelor din Justitie. La finalul lunii, un sondaj de opinie plaseaza PDSR pe primul loc, cu 56%, PRM cu 15%, PNL cu 11%, PD 6%, UMDR 6%.

Mai 2001 – Basescu, primul la incredere

Un alt sondaj, dat publicitatii in aceasta perioada, plaseaza astfel partidele romanesti: PDSR - 49%, PRM - 17%, PNL - 9,7%, PD - 8,2%, UDMR - 6%. In topul increderii, pe primul loc se situa Traian Basescu (!), cu 62%, urmat de Adrian Nastase, cu 55% si Ion Iliescu, cu 50%. PDSR face un bilant al guvernarii, in care da vina pe "greaua mostenire".

Nastase este preocupat de intrarea partidului in Partidul Socialistilor Europeni. Asociatia Pro Democratia publica un raport de monitorizare a cheltuielilor din campania electorala, din care reiese ca toate partidele au cheltuit mai mult decat au declarat, PDSR fiind campion la acest capitol. PD si PNL incep o serie de motiuni simple. Primele vizeaza Justitia si starea economiei. PDSR acuza PNL de demagogie. Un deputat PD trece la PDSR.

Incep numirile oamenilor PDSR la Curtea Constitutionala (CC). Primul este Ioan Vida, urmeaza Nicoale Cochinescu (acesta, in perioada regimului Ion Iliescu, a fost procuror general, numele sau fiind legat de "sistemul recursurilor in anulare la comanda" pentru casele nationalizate care fusesera recuperate in justitie de proprietarii de drept.

Sotia lui, Alexandrina Cochinescu, este judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie).

Stanoiu voia pedepse mai aspre pentru ziaristi

In PD incepe lupta pentru putere, intre Roman si Basescu. PDSR vrea modificarea legii privind retrocedarile si elimina proba cu martori in procesele de revendicare, spre nemultumirea celor deposedati abuziv de comunisti. Dan Voiculescu, de la PUR, ataca PD si PNL, care "nu inteleg ca guvernul Nastase este dedicat binelui tarii".

La Bucuresti se duce un razboi intre PDSR si Basescu, pe cale sa ramana fara atributii importante. Basescu, ales presedinte PD, spune ca nu vrea ca PDSR sa adere la Internationala Socialista. Dupa congresul PD, Nastase afirma ca PD-istii nemultumiti sunt asteptati in PDSR.

Rodica Stanoiu propune modificarea Codului Penal, in sensul inaspririi pedepselor pentru ziaristii acuzati de calomnie. Toate partidele reactioneaza dur. Dan Ioan Popescu solicita crearea unei structuri care sa coordoneze lupta anticoruptie. Liderul PDSR Ilfov, Bebe Ivanovici, este implicat in tot felul de scandaluri de coruptie (el va fi numit primul baron local adevarat al PDSR).

Antonie Iorgovan si Ion Predescu propun o amnistie generala pentru toate infractiunile savarsite in miscari sociale dupa 1989, iar Iliescu este de acord (Miron Cozma era vizat de masura respectiva).

Iunie 2001 – nasterea PSD

Rodica Stanoiu isi mentine pozitia in ceea ce priveste pedepsele pentru ziaristi. PDSR racoleaza cativa demisionari din PRM, inclusiv parlamentari. Nastase spune ca nu este de acord cu ideea amnistiei generale, dar Iorgovan insista. El cere, in repetate randuri, demisia Rodicai Stanoiu. Sotul acesteia este numit judecator la CC.

In Parlament sunt demise Consiliile de Administratie ale SRR si SRTV. Oliviu Gherman este numit ambasador la Paris. Apare un nou sondaj, in care PDSR conduce cu 53,5%, PRM are 12,9%, PD - 10%, PNL - 8,2%, iar UDMR - 6,9%. In topul increderii, Iliescu si Nastase se afla la egalitate, cu 55%, iar Basescu are 53,5%. La jumatatea lunii, PDSR si PSDR fuzioneaza si rezulta PSD.

Presa acuza chiar si PDSR-izarea Operei Romane, iar PD ataca mai toate legile la CC.

Guvernul monolit

In comparatie cu guvernarile de coalitie CDR si Alianta D.A., primele sase luni ale guvernarii PDSR (viitor PSD) se dovedesc mai linistite, din punct de vedere al certurilor interne, dar mai dure din punct de vedere al instaurarii regimului politic al acestui partid. Prin reorganizarea institutiilor, PDSR isi pune oamenii sai de incredere in fruntea acestora.

Dupa primele luni de mandat, guvernul Nastase isi asigurase oamenii in teritoriu, in institutiile deconcentrate, conducerea posturilor de radio si televiziune publice si nu era nevoit sa guverneze cu altii.

Sondajele i-au acordat o lunga luna de miere, desi perioada nu este neaparat relevanta, deoarece mai toate guvernarile se bucura, la inceput, de pozitii foarte bune in sondaje (dovada starea CDR pana in iunie 1997 si chiar 1998 si cea a Aliantei D.A. de acum). Incepe sa se dezvolte mitul baronilor locali, ajuns la apogeu in 2004 si devenit un lait-motiv al politicii romanesti.

Luna aprilie a celor trei guvernari are, totusi, in comun, scandalurile, de care nu sunt scutite nici CDR, nici PDSR, nici Alianta.