Nivelul de informare privind "afacerile europene" este extrem de scazut in randul populatiei, mai ales in mediul rural, in ciuda campaniilor de informare declansate de autoritati.
Modalitatile alese pentru distribuirea informatiei (mai ales mediile electronice) nu sunt cunoscute in anumite catune (cum sunt cele din Muntii Apuseni) nici macar ca format, motiv pentru care oamenii nu stiu nici macar pe cine trebuie sa intrebe.
Agricultorii din Transilvania nu stiu ce-i asteapta in Uniunea Europeana
Principalul domeniu de interes al populatiei din mediul rural este legat in mod direct de agricultura. Informatia, disponibila din abundenta pe Internet, nu poate ajunge la locuitorii unor sate si catune (de ordinul zecilor) din Apuseni, spre exemplu, care nu sunt nici macar racordate la electricitate sau alte utilitati.
Si aceste localitati vor face, insa, parte din Uniunea Europeana si nu pot fi ignorate.
In general, oamenii sunt speriati, dar si interesati, totodata, de ce se va intampla in sectorul agricol pe viitor. Dorin Campean traieste la Valea Mica (judetul Alba), un sat situat la poalele Muntilor Metaliferi. Pentru el si familia sa, principala ocupatie este agricultura, respectiv cresterea animalelor, dupa inchiderea definitiva a Uzinei "Ampelum" Zlatna, unde a lucrat o viata intreaga.
Mai sunt mai putin de doi ani pana la integrare. Barbatul a auzit ca singura posibilitate pentru ca el si familia sa sa supravietuiasca practicand agricultura va fi sa-si infiinteze o microferma. Nu stie exact in ce consta acest lucru, dar stie ca va trebui sa schimbe "ceva" in modul in care lucreaza in prezent.
Nu stie cate vaci si oi va trebui sa aiba, ce norme trebuie sa respecte, de unde poate cere asistenta pentru finantare si unde isi poate apoi vinde produsele. Ca el sunt toti satenii.
Practic, toate gospodariile sunt de sub-zistenta, adica produc doar pentru consumul propriu. Mai la ses, situatia este similara. In satele din jurul municipiului Alba Iulia, oamenii cunosc la fel de putin despre viitoarea politica agricola comunitara.
In general, localnicii considera ca negocierile in domeniul agricol au fost incheiate in defavoarea Romaniei si se tem ca milioane de agricultori vor deveni someri si ca animalele vor trebui tratate, in UE, mai bine ca oamenii. In realitate, autoritatile ar putea explica foarte simplu ca lucrurile nu sau tocmai asa.
Spre exemplu, la capitolul agricultura, Romania a obtinut aproximativ 4.721 miliarde de euro pentru perioada 2007-2009, in conditiile in care strategia de negociere s-a concentrat pe: dezvoltare rurala, suprafata cultivabila pentru cereale, cresterea animalelor, sectorul viti-vinicol, agro-industrie (prelucrarea zaharului si a laptelui), ceea ce nu inseamna neaparat o proasta negociere.
Ministerul Integrarii Europene are pe site-ul propriu un sector consacrat tocmai acestor euro-mituri, adica opiniilor partial sau total deformate cu privire la integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, insa acesta este practic inexistent pentru populatia rurala, care nu are acces la Internet.
"Produse traditionale"
Integrarea in UE va deschide pentru produsele romanesti o piata de 500 de milioane de consumatori. Ardelenii vor putea vinde produse ca salamul de Sibiu, cascavalul de Rucar, pieptul de porc ardelenesc, bauturi alcoolice renumite si recunoscute dupa aria geografica (rachiu, tuica si vinars), considerate, toate, produse traditionale.
Pentru inregistrarea acestor produse se ia in calcul atat existenta anterioara a unor produse cu aceleasi denumiri, cat si a unor procedee de fabricatie sau a unui continut identic.
Un alt element important este ca aceste produse sa aiba o piata deja consacrata.
