Cand am intrat in birou am vazut ca nu avea nici un fel de calculator pe birou. M-a lamurit repede. "L-am dat sa-l schimbe, ca era prea lent". Profesorul universitar Mihail Hardau, printre altele prefect, isi rezolva multe probleme din fata calculatorului, pentru ca "nu ma mai simt legat de un loc anume".

Hardau a fost primul om din Cluj care a avut un calculator 486 cand prin Cluj, in universitati, se gaseau cateva modele 386. Cumparat in Austria, cu toti banii pe care ii avea. Fiul, masterand in calculatoare, pe atunci elev in clasa a 5-a, a pus mana pe el si i-a deprins dedesubturile inaintea tatalui sau.

Prefectul are 60 de ani, este profesor la universitate si nu a mai fost la pescuit de cinci ani, desi asta e cea mai mare pasiune a sa. Sotia e suparata ca prefectul nu aie timp sa o insoteasca la un spectacol de opera. Sustine ca nu a primit niciodata o comanda politica si ca, din pacate, nu are timp sa citeasca toate actele pe care le semneaza. Dar are incredere in oameni.

Rep. Sunteti multumit de ceea ce ati gasit la Prefectura?

Mihail Hardau: Nu am avut experienta in acest domeniu. Am lucrat la consiliul Judetean, eram consilier, am lucrat destul de mult cu oaaeni din diferite partide politice, am fost in delegatia permanenta, am fost pIesedinte la ATOP, si in toata acea perioada eu nu am avut nici o stare conflictuala sau divergente majore cu oameni de acelasi nivel politic ca si mine.

A fost un exercitiu incet dar care m-a ajutat intr-o formare de abordare a acestor oameni care au pareri diferite despre aceeasi problema. De aceea, la intrarea in Prefectura am fost avertizat ca-i un cuib de pesedisti. Toata lumea m-a avertizat ca sa am grija, ca acolo ... nu vreau sa citez nume de persoane ca sa nu le afectez in nici un fel, nici in bine nici in rau, imaginea. si nu este asa.

Oameniii se pliaza, au o capacitate de adaptare asa cum am si eu. Am prins o prima perioada deo luna – doua in care am avut o avalansa informationala in care pot sa zic ca 30 la suta era reala , 70 la suta era de tip virusi. In tot sistemul.

Nu am avut cu ei probleme decat legate de mecanisme de lucru, tehnice. Nu de principiul. Serviciul a functionat. Mie imi place sa lucrez la aceasta masa. Imi place sa vorbesc cu oamenii asa, aici. Acolo nu imi place, parca ma separa de cel care vine. Am scos scaunele acelea mari, ca ma aratau cat eram de inalt, de grozav. Sunt lucruri marunte.

Chestiunea e ca am putut sa lucrez cu fiecare. Prima data am apreciat ca ei sunt asa ca sunt la inceput. La inceput fiecare vrea saplaca, sa se faca util, sa arate ca stie. Asta a fost prima data. Incet-incet am inceput sa cunosc care sunt elementele principale sau secundare in Institutia Prefectului. Orice lucru se invata. Cine zice ca intra in Institutia Prefectului si le stie pe toate se inseala.

Nu ma consider o enciclopedie. Foarte multi, mai ales din presa, ma intreaba tot felul de amanunte care au trecut pe la mine, le-am citit. Eu ma descarc de informatie, ca altfel as exploda. Informatia este enorma si de aceea trebuie sa imi iasa din cap, sa imi ramana lucrurile esentiale.

Daca dau o dispozitie ma intereseaza sa se finalizeze, nu ma intereseaza etapele. Intervin pe traseu daca ma anunta ca lucrurile nu merg bine si pot sa ajut. Incerc sa ies dintr-un tumult dintr-asta. Sunt peste 30.000 de acte care intra aici. Daca cineva crede ca eu citesc 30.000 de acte... de aceea exista personal, fiecare e specializat si trebuie sa citeasca cu ochi de profesionist.

De ce credeti ca au reusit sa-mi castige increderea? Pentru ca i-am verificat. Pe portiuni. Anumite intamplari, un act pentru o anumita persoana. Persoana respectiva vine la mine complet nemultumita de omul de la serviciul respectiv, care e un pesedist, care de trei ani de zile aceleasi probleme i le creeaza.

Ce fac intr-o asemenea situatie? Iau documentul si il citesc eu sa-l inteleg. N-o sa citesc toate documentele, de acord? si imi dau seama ca omul de la mine din serviciu a fost corect, este? Dupa trei-patru intamplari dintr-acestea, aleatoare, acest lucru se intampla si nu am ce sa-i reprosez, imi castiga increderea? Mi-o castiga.

Nu imi plac oamenii care imi zic "domnul prefect" de 10-20 de ori pe zi. Vreau sa fie o relatie cat mai amicala.

Rep. Daca va place sa fiti prefect, ce faceti in 2006? Banuiesc ca v-au mai intrebat si altii asta.

Mihail Hardau Este un "daca". Legea Prefectului este in curs de re evaluare. I-am spus acest lucru si domnului ministru. Daca ca si prefect eu pot sa vorbesc si nu imi e frica ca raman fara servici, si nu-mi este frica ca ma marginalizeaza si ma scoate in neant, daca am posibilitatea ca prefect sa nu raspund comenzii politice si sa fac administratie, raman prefect.

Rep. Acum aveti aceasta posibilitate?

Mihail Hardau Da. Nu am nici o problema.

Rep. O comanda politica, ceva...? Acuma, stiu ca n-o sa recunoasteti.

Mihail Hardau N-am avut. De vorbit au vorbit. Una e vorbitul alta-s presiunile. Mai arunca unul cate o vorba, "ma, de ce-l mai tii acolo pe cutare?" Pentru ca-mi este util. "A facut atatea rele"... Treaba lui ce-a facut atuncea. Eu nu am venit sa pedepsesc oamenii pentru ca ... acum oricine ar putea veni sa le zica la cei de aici din Prefectura, ca imi sunt subordonati, "ma, v-ati facut toti pedisti".

Ar putea sa zica, nu? Nu-i adevarat. Eu si daca ies din Partidul Democrat, pentru ca daca vreau sa raman prefect trebuie sa-mi dau demisia, eu in sufletul meu raman pedist pana la moarte, asa cum zic si sportivii, "U-ist pana la moarte". Intelegeti? Sunt sincer cu mine. Daca legea il va pune pe prefect in situatia in care, daca-l schimba, nu are mijloace de existenta... ca acuma prefectul trebuie sa renunte la alte activitati.

Are salariu de prefect, activitate de prefect. si se schimba guvernarea. S-ar putea sa zica "domtle multumesc. Avem pe altcineva care ni se pare mai util decat dumneavoastra. Si dumneavoastra sunteti bun, sunteti fantastic de bun, dar parca nu avem asa incredere". E o chestiune de credibilitate. Mie nu mi se pare democratia cu alternanta un lucru rau. Alternanta la putere e sanatatea democratiei.

Lucrurile astea se perfectioneaza. Orice perfectionare nu-i placuta, ca-s renuntari. Noi, romanii, snutem de tip conservator, ca mod de-a fi. Noua ne plac lucrurile pe care le stim. N-ati observat chestiunea aceasta, cand te duci cu ceva nou, prima intrebare indiferent de domeniu, "domtle, unde s-a mai intamplat treaba asta?" sau "cine-a mai facut asa ce-o facut?" N-ati sesizat chestia asta? Asta arata modul nostru de a fi.

Dar nu scrie nicaieri ca eu trebuie sa fac cum a facut celalalt. Eu niciodata nu ma supun unor rigori. Daca zece oameni au facut asa, au ales cea mai buna solutie. S-ar putea sa am o solutie mai buna.

Rep. Mai aveti timp si de altceva? Pe plan personal.

Mihail Hardau Nu am timp sa ma uit la televizor. Nu pot sa zic ca-mi pare rau. Nici inainte nu ma uitam chiar asa de mult. Si nu pot citi. Cumpar carti in continuare dar nu pot citi. S-a deschis stagiunea la Opera si sotia ma astepta acasa sa mergem. M-am dus acasa si i-am zis "Uite, ma duc la Floresti, ca am intalnire cu Consiliul Local". Deci am anumite frustrari. Daca nu eram eu prefect, era altcineva. Cineva trebuie sa faca lucrurile astea.

Daca nu as fi aici, as lucra 12 ore altundeva. Eu nu am acel timp. De dimineata pana seara timpul a fost plin. Ca profesor ai timp cumva liber in sensul ca te poti organiza sa ai o zi libera. si eu lucram mult acasa la tara, la casa de vacanta cu copiii. I-am dus la munca la tara, stiu ca vecinii mei le spuneau la copii "ma, pentru taica-tau voi sunteti ca negrii pe plantatie".

Rep. Nu va pensionati?

Mihail Hardau Nu. Eu? Cat ma tine sanatatea, voi munci ceva. Nu exista. Nu-i felul. Trebuie sa ai un anumit fel de a fi. La mine nu s-a intamplat sa nu am ce face intr-o zi.

Rep. ... sa mergeti la pescuit..?

Mihail Hardau Daca imi place ceva, imi place sa pescuiesc. Am fost consilier judetean cinci ani, dar nu am fost la pescuit pe o balta in judetul Cluj. Desi aveam relatii foarte bune cu tot felul de primari, de sefi de balta...nu am avut timp. Dar de placut imi place. E o problema de prioritati si nu a ajuns acolo la linia aceea.

Rep.& Pentru ca sunteti profesor, sunteti de acord cu protestele profesorilor?

Mihail Hardau& Fiecare inceput de an este folosit de sindicate ca sa se forteze anumite decizii la nivel global. Pentru ca e o decizie globala, nu e decizia unui profesor sau a altuia. Vreau sa va spun acel banc, butada, nu stiu cum sa spun: Cum se pune accentul "profèsor" sau "profesòr"? Va intreb pe dumneavoastra.

Rep. Profesor.

Mihail Hardau In Romania nu se pune accentul pe profesor. Acest lucru a ramas valabil indiferent de regimul care s-a succedat. Pot sa spun ca singurii care au fost pusi in drepturi sunt profesorii universitari. Dar sunt singurii. Printr-o miscare la nivel de Parlament, in ultima zi de sedinta, in ultima ora a unei legislaturi, s-a votat o lege pentru profesorii universitari, ca se dubleaza salariul.

Toata lumea a crezut ca se dubleaza la toti salariile, dar in realitate s-au dublat salariile doar la profesori. Nu la conferentiari, nici la sefi de lucrari. A fost o miscare cu o doza de perversitate in ea. Eu nu am acceptat-o. Cred ca majoritatea parlamentarilor erau profesori universitari. Are o logica, nu? Cei de mai jos nu au o salarizare adecvata. Si sunt o masa mai tacuta in general.

Pentru ca se considera ca sunt mai culti, inteleg mai bine greutatile prin care trecem. Si la aceste chestiuni au fost intotdeauna periferizati. Noi nu avem o productivitate. Toate lucrurile se leaga. Cheltuielile se fac si in functie de castiguri. Nu poti sa finantezi un sistem de invatamant si sa nu ai bani. Dar eu spun ca la ora actuala nu cred ca avem un sistem echilibrat la nivel national intre ceea ce producem si ceea ce utilizam.

Aceasta are repercursiuni si asupra nivelului de salarizare din invatamant. Eu cred ca un profesor sau un doctor trebuie sa fie platit la nivelul la care demnitatea lui sa nu aiba de suferit de tot felul de tentatii. Tentatiile intotdeauna vor exista. Castigurile bune iti creeaza independenta, castigurile proaste iti creeaza dependenta. Omul terbuie sa poata vorbi, sa poata decide. Eu nu am venit aici cu telefonul la ureche. Am venit cu capul meu si voi iesi tot cu capul meu.