Sunt nevinovat, dar situatia politica actuala cere un fel de exemplu care sa bage groaza in oameni, si pe mine m-au pregatit timp de doi ani pentru ziua de azi. Va fi o inscenare monstruoasa!" sunt ultimele cuvinte ale lui Stefan catre familia sa.

Cuvinte asternute in graba pe cateva coli de caiet scolaresc de un om care se impacase, parca, cu moartea. Au trecut 17 ani de cand Stefan a fost ucis cu cruzime din ordinul securistilor lui Ceausescu. Totusi, sufletul sau pare sa nu-si fi gasit linistea.

Soaptele sale se aud in fiecare seara in sertarul prafuit, dar mai viu ca niciodata, al bibliotecii din casa parinteasca. Locul unde zace ultima sa scrisoare, scrisa atunci cand realizase ca va muri.

GAZETA a pus cap la cap toate dovezile si informatiile stranse de la cei care l-au cunoscut pe martirul din Oradea, reusind sa alcatuiasca abia acum, dupa atata amar de vreme de la odioasa inscenare, tabloul evenimentelor care a distrus viata a doua familii si a lasat fara tata o fetita care atunci avea doar patru ani.

Ucis la ordin

Era cu o luna inainte de acel decembrie 1989 insangerat, cand timisorenii au aprins flacara razmeritei in aproape toata Romania. Securitatea incepuse sa-si vaneze "dusmanii", tintele preferate fiind romanii care au avut curajul sa vorbeasca deschis impotriva regimului dictatorial al ceausistilor.

Cateva capete picasera si din Arad, si din Timisoara, lucru demonstrat ulterior in procesele in care cativa dintre fostii securisti au desconspirat actiunile de eliminare a potentialilor "dusmani de clasa". Printre ei era si oradeanul Stefan Czibulak.

Om de cultura cu puternice inclinatii literare, Stefan era ca un ghimpe in coasta Securitatii. De aceea, s-a ordonat uciderea lui.

Era luat in colimator de aproape zece ani. Timp in care a suportat cu stoicism interogatorii haucinante in care distractia principala a epoletilor albastri era bataia violenta.

Oradeanul, care atunci avea 40 de ani, era un impatimit al drumetiilor montane. Fost ghid ONT, Stefan isi formase un grup de prieteni in Arad, orasul in care se stabilise dupa casatorie, legati de aceeasi dragoste pentru natura si munte.

Asa s-a nascut si ideea infiintarii unei asociatii ecologiste, la ideea lui Stefan.

Insa lucrul acesta era, insa, cu desavarsire interzis in acele vremuri tulburi, in care orice forma de asociere a unui grup de persoane era catalogata de autoritatile comuniste drept un afront adus "legii si ordinii de stat" si atragea asupra autorilor opresiuni drastice care duceau, in cel mai bun caz, la stigmatizarea cu sintagma "dusman al clasei muncitoare" dar mergeau pana la incarceare ori eliminarea fizica. Ca atare, infiintarea "Miscarii Veniti cu Noi Arad" a fost posibila doar sub obladuirea statului, asociatia devenind legala ca si o extensie a Comisiei Judetene pentru Indrumarea Ocrotirii Naturii.

Si-a prezis propria moarte

Din discutiile avute cu cei care l-au cunoscut, reporterii GAzETEI au aflat ca pozitia de fondator al asociatiei turistice, care functioneaza si in ziua de azi, l-a transformat intr-un puternic pol de influenta pentru mica comunitate de aradeni iubitori de natura.

Faptul ca era un personaj placut si un om de o inteligenta sclipitoare ii deranja la culme pe mai marii "de la judet". Mai ales ca oradeanul avea si usoare inclinatii politice nu tocmai pe placul capilor Partidului Comunist Roman. Lucru care, pana la urma, i-a fost fatal.

"Baiatul meu era ghid turistic si se ocupa de probleme ecologice" isi aminteste Gavril Czibulak, tatal martirului. "A facut acest lucru din dragoste pentru tara si pentru familia sa. Putea sa-si plimbe sotia si fiica pe gratis in toata tara, sa le arate frumuseti nemaivazute de ele.

Asta isi dorea cel mai mult, sa-si invete fata sa iubeasca natura si frumosul. La sfarsitul lui septembrie ‘89, Ecaterina, fiica mea, a primit o scrisoare de la Stefan prin care acesta isi anunta practic moartea" spune cu lacrimi in ochi Czibulak senior.

Intr-adevar, fatalismul care-l emanau ultimele randuri trimise familiei, in care oradeanul isi pregatea apropiatii prezicandu-si propria moarte, s-a dovedit a fi real. Stefan avea sa mai zaboveasca in viata doar o zi.

Criminalul traieste

Securitatea cauta cu disperare un motiv sa-l agate. "L-au mai batut de cateva ori in vara lui ‘89 pentru ca nu a vrut sa semneze ca ar fi vrut sa infiinteze partidul ecologist in Arad. Dar el nu a dorit sa infiinteze nimic" afirma tatal celui ucis.

Stefan a fost omorat cu bestialitate, batut la comanda de un militian ce primise ordin sa-l execute. Nimeni nu stie nici acum care au fost adevaratele imprejurari ale mortii sale. Filmul evenimentelor il stiu doar cei care au dat ordinul si cel care l-a executat. Ucigasul lui Stefan este inca in viata.

Lucru dovedit chiar de propria sa fiica. Laura Czibulak a declarat GAZETEI ca stie cine este omul care i-a ucis tatal. Dar nu vrea sa-l dea in vileag. "O sa-l judece Dumnezeu, eu nu judec pe nimeni" a spus tanara. Laura a marturisit ca a aflat teribila veste in urma cu cativa ani printr-o isimpla intamplare.

Conform spuselor acesteia, Doina, mama ei si ultima sotie a lui Stefan, nu s-a mai recasatorit dupa tragedie. O vreme a trait intr-o relatie de concubinaj cu un preot catolicaradean. Iar viata a facut ca, la un act de spovedanie, sub patrafirul popii sa ajunga chiar militianul care l-a ucis pe Stefan.

Ingrozit de cele aflate si socat ca-i este dat sa auda din gura ucigasului ca l-a omorat chiar pe fostul barbat al celei pe care acum o iubea el, preotul a rupt legamantul tainei spovedaniei si i-a marturisit Doinei.

Asa a aflat si Laura care acum, la 20 de ani, pare sa vrea sa arate ca e capabila sa-i ierte pe toti care i-au facut rau familiei, inclusiv pe asasinul tatalui ei.

Despre ultimele clipe din viata lui Stefan Czibulak nu se stie mai nimic. GAZETA a aflat doar ca prima care a constatat disparitia lui a fost sotia Doina care, ingrijorata ca sotul n-a mai dat pe acasa de cateva zile, l-a cautat peste tot, la Militie, la spitale, la morga.

La morga s-a dus insotita de Liptay Roland, secretarul asociatiei infiintate de Stefan. Acolo l-au gasit, aruncat pe o masa, plin de sange, ciopartit si cu capul spart. A trimis o telegrama familiei din Oradea prin care se anunta sec: "Stefan decedat # Inmormantarea duminica".

Era prima saptamana a lui noiembrie 1989, an care avea sa intre in istoria Romaniei. "Acolo era si cand am ajuns noi la morga. Nu l-a spalat nimeni, era ca un om fara identitate, un nimeni".

Batranul retraieste cu eotie de nestavilit clipele cand si-a vazut fiul, trup din trupul lui, sange din sangele-i, transformat intr-o masa inerta de carne, desfigurat si mutilat in bataie. "Prima oara, cel care l-a dus la morga si spunea ca el l-a gasit n-a vrut sa ne dea actele.

Zicea ca era fara buletin. Am avut noroc cu medicul legist. El i-a ordonat acelui om sa aduca buletinul lui Stefan. Mai multe nu mi s-a spus".

Crima mascata

Uciderea lui Stefan a fost bine camuflata de securisti. La fel ca mata, Secu’ pica mereu in picioare. Aplica mereu aceiasi scuza: mortu’ e de vina. L-au scos bolnav psihic si au spus ca a murit din cauza bolii. Numai ca, Gavril Czibulak crede ca la musamalizarea cazului au "contribuit" si parintii Doinei.

"Magdalena Rotariu, mama Doinei era ofiter in Securitate. Ca orice securist, soacra lui Stefan era un om influent. Suficient de influent pentru a masca o crima comisa cu sange rece. Si suficient de autoritara ca mama cat sa-i inchida gura Doinei. Stefan era un familist convins. Aveau o viata de familie extraordinara.

Isi iubea sotia si fata nespus de mult. Nu a avut insa loc pe acest pamant" zice convins batranul Czibulak. Care crede ca mama Doinei a facut tot posibilul ca aceasta crima odioasa sa fie ingropata cat mai adanc de priviri indiscrete.

"Au vrut sa ma lichideze si pe mine!"

Tatal nu a mai apucat sa-si ingroape fiul. Mai mult, batranul povesteste acum ca a fost si el la un pas sa fie mazilit de securisti. In urma unei inscenar bine gandite, dar care nu a reusit. "Mai intai au trimis o telegrama in Oradea, prin care eram instiintati ca inmormantarea va avea loc sambata.

Am plecat spre Arad cu masina impreuna cu un ginere de-al meu" spune batranul. Cand au ajuns in orasul de pe Mures, a constatat cu surprindere ca inmormantarea se amanase cu o saptamana.

Cand, culmea, potrivit obiceiurilor vremii, masina cu care a venit nu putea circula din cauza faptului ca duminca nu era zi cu sot iar numarul de inmatriculare nu avea drept de a circula in ziua inmormantarii. "Stiind faptul ca nu puteam sa vin a doua zi cu masina, i-am cerut Doinei sa ma lase sa dorm la ei.

Doar aveau apartament cu trei camere. Nu a acceptat. Mi-a spus sa dorm la hotel, ca mi-a rezolvat ea. Initial era sa cad in plasa lor. Ecaterina, fiica mea, mi-a spus insa sa ma intorc repede la Oradea pentru ca mi se intinde o capcana" isi aduce aminte batranul.

„Sunt convins ca daca mergeam la hotel, o luam pe urmele baiatului meu" concluzioneaza Czibulak.

Cand a vrut sa vada chipul baiatului sau in sicriu, batranul ajuns acum la 82 de ani, a fost refuzat categoric. "Un securist mic, gras si cu mustata si-a anuntat repede superiorii cand am vrut sa deschidem sicriul. Atat eu, cat si ginerele meu am fost repede indepartati cu brutalitate" isi mai aminteste mosul. S-au intors apoi la Oradea cu frica-n oase.

Le e frica si acum

Toti cei care l-au cunoscut pe Stefan Czibulak isi aduc aminte cu placere de el. "A fost un om deosebit. A fost initiatorul fondarii asociatiei. Spre sfarsitul vietii a suferit insa cu nervii" spune Ioan Ciuliac, membru al asociatiei "Veniti cu noi".

"A fost inzestrat cu darul de a povesti. Era un om extraordinar. Cand a murit, am fost impreuna cu sotia lui de atunci sa-l cautam la Spitalul Judetean si la cel Municipal. Imi aduc aminte ca l-am gasit desfigurat.

Stiu ca pe finalul vietii devenise paranoic" spune Liptoy Ronald, secretarul asociatiei, si el unul dintre putinii care au stat langa Stefan si i-a impartasit ideile.

"Am lucrat impreuna in Balan, judetul Harghita la Intreprinderea pentru Prospectiuni Geologice. A inceput sa organizeze diferite iesiri prin judet. Apoi a devenit ghid turistic si a plecat la Arad. Apoi am pierdut contactul cu el" spune si Francisc Szabo, un prieten inca din perioada facultatii.

Dar, cand vine vorba despre imprejurarile mortii lui Stefan Czibulak, toti il iau pe "nu stiu" in brate. "Din cate am inteles era bolnav psihic. Nu stiu in ce conditii a murit. Intrebati familia lui!" spune Ciuliac, care o da cotita.

Toti cei intervievati de GAZETA au fost, in prima faza, socati ca ii mai pasa cuiva de Stefan. Ocolind subiectul, fiecare a cautat aceeasi explicatie care le-a fost bagata in cap de asasinii celui care le-a fost candva mentor.

La „tranta" cu… Ceausescu

Gavril Czibulak are propria explicatie pentru drama care i-a lovit neamul si este convins ca o parte din vina mortii fiului sau o poarta el insusi. "Pe mine ma vanau de mult timp. Am avut de multe ori reactii ostile fata de Nicolae Ceausescu.

Criticam faptul ca dadea dispozitii mult prea dure pe vremea cand era secretar al Comitetului Central al PCR. Efectiv isi batea joc de tarani. Eu nu m-am ferit sa spun asta in cercurile de asa zisi prieteni. Care mai apoi, m-au turnat ".

In 1949, anul nasterii lui Stefan, Gavril Czibulak era secretar judetean cu probleme agricole in judetul Bihor. Pentru ca nu impartasea violenta colegilor, a fost mutat la Sighetu Marmatiei, capitala de atunci a Maramuresului. A revenit in Bihor in 1957 cand a ocupat functia de instructor judetean.

Pentru ca mai apoi sa fie director al Scolii de Partid pana in 1967. Ultima functie ca activist al PCR a ocupat-o la cabinetul de partid sub comanda unui anume Morgovan. "Era un om fara pregatire, deosebit de ingamfat si de incapabil. Era un apropiat a lui Ceausescu.

M-ar fi dat de mult afara dar eu faceam referate pentru apropiatii lui Ceausescu si nu prea isi permiteau sa scape de mine" isi aminteste batranul. Gavril a iesit la pensie in 1975. Nu a fost insa uitat. El spune ca a fost tot timpul persecutat. Cu toate acestea, a ramas in viata.

Spre deosebire de fiul sau, luat tinta de razbunarea lui Ceausescu.

Ultima scrisoare

"Draga surioara

Sunt nevinovat, dar situatia politica actuala cere un fel de exemple care sa bage groaza in oameni si pe mine m-au pregatit timp de doi ani pentru ziua de azi. Va fi o inscenare monstruoasa. Te rog, ca ultima dorinta, sa fi mama pentru copilul meu, sa-i spui cat am iubit-o amandoi.

Iti trimit acum fotografiile pe care sa i le arati cand va fi mare. Azi dimineata m-am despartit de ea, cea mai dureroasa despartire. Te rog mult, gandesete-te la copilaria noastra si fi buna cu ea! (…)

Biata Doina nu-si da seama, pur si simplu nu-I capabila sa realizeze ce inscenare monstruoasa mi s-a pregatit. Ai grija te rog, ai grija de Laura, fetita mea, sa nu ajunga la orfelinat! E tot ce-ti cer!

Stefan"

Visul lui Stefan

Miscarea "Veniti cu Noi Arad" s-a infiintat in anul 1985, ca sectie a Comisiei Judetene pentru Indrumarea Ocrotirii Naturii, asociatia fiind nitiata si condusa de regretatul Czibulak Stefan.

A reusit sa mobilizeze in actiunile sale mii de participanti fiind astfel cea mai importanta asociatie care promoveaza turismul de masa in judetul Arad. Argumentul care sprijina afirmatia anterioara este dat de inregistrarea celei de a 30.000-a participari in cadrul excursiei cu numarul 747.

Anual, asociatia desfasoara excursii locale sau in alte regiuni montane din Romania, cu o frecventa saptamanala in sezonul turistic (din primavara pana in toamna) sau bisaptamanala in sezonul hibernal.

Actualmente, organizatia este condusa de Ciuleac Ioan, Liptay Ronald si Halmagean Marian, primii doi fiind membri fondatori alaturi de Stefan Czibulak.

Stefan Czibulak s-a nascut in 1949, intr-o familie modesta, fiind cel mai mare dintre cei trei copii. A urmat facultatea la Petrosani si s-a casatorit cu Aura in anul 1979, stabilindu-si prima familie in localitatea Balan, judetul Harghita.

Dupa divort, s-a mutat o vreme la parinti, in Oradea, dupa care s-a recasatorit in 1984 cu Doina Ceveresean, rodul celei de a doua relatii maritale fiind Laura. Singurul copil al lui Stefan a implinit aul acesta varsta de 18 ani.