Anticonstitutionalism in BOR

de Mihai Petean     Gazeta de Cluj
Luni, 30 ianuarie 2006, 0:00


Bartolomeu Anania
(Foto: )

Materialul intitulat "Absurdul de ieri, normalul de azi", precum si paragraful "Anania Patriarh" din numarul trecut al GAZETEI au starnit vii dispute. Astfel, pe pagina electronica a Gazetei, unul din zecile de mesaje aferente materialului amintit - mesaj semnat de Paul Lucian Brusanowski - puncta extrem de pertinent schisma din BOR.



Paul Lucian Brusanowski este angajat la Facultatea de Drept "Simion Barnutiu", Catedra de Stiinte politice si Relatii internationale, sustinand cursurile Organizatii politico-religioase in Orientul Mijlociu si Orientul Mijlociu si conflictele internationale.



In cele ce urmeaza, ne-am permis sa selectam o serie de pasaje din mesaj.



La inceputul lunii noiembrie a anul trecut, Sf. Sinod a acceptat sa adere la propunerea facuta de cei sapte ierarhi de a diviza Mitropolia Ardealului.



Conform Statutului pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane (BOR), propunerea de divizare ar fi trebuit sa fie discutata de "organul reprezentativ central al BOR, pentru toate chestiunile economico-administrative, precum si pentru cele care nu intra in competenta Sfantului Sinod".



Adunarea Nationala Bisericeasca este organul care are, printre alte atributii, si pe cea de "a hotari asupra schimbarii titulaturii Mitropoliilor, Arhiepiscopiilor si Episcopiilor, a intinderii lor teritoriale si a infiintarii de noi Eparhii". Or, Sf.



Sinod, desi este cea mai inalta autoritate a Bisericii Ortodoxe Romane pentru toate chestiunile spirituale si canonice, precum si pentru cele bisericesti de orice natura date in competenta sa, nu are intre atributii si pe cea a delimitarii eparhiilor si mitropoliilor Bisericii.



Puci bisericesc



Ierarhii care au inaintat propunerea de divizare a Mitropoliei Ardealului ar fi trebuit sa astepte intrunirea Adunarii Nationale Bisericesti (ANB). In loc de ascultare canonica si de buna cuviinta, au ales insa schisma bisericeasca.



Au refuzat sa participe la Sinodul mitropolitan, convocat de mitropolitul Laurentiu Streza pentru 12 ianuarie, la Sibiu. In schimb, l-au invitat pe acesta la o "intalnire frateasca" la Alba Iulia.



Mitropolitul Laurentiu nu a dat curs acestei invitatii, deoarece ar fi recunoscut implicit schisma creata si ar fi participat la jocul lor periculos de bulversare a vietii si ordinii constitutionale din Biserica.



Refuzul celor sapte ierarhi de a participa la Sinodul mitropolitan nu a reprezentat doar o lipsa de supunere datorata ierarhului, ci si un atentat la ordinea constitutionala din Biserica.



A considera ca fapt decis o simpla propunere redactata de Sinod, inainte ca aceasta sa fie votata de autoritatea legislativa competenta, are valoarea unui adevarat puci bisericesc, insemnand totodata desfiintarea ANB.



Definitiv si irevocabil



Luna aceasta, sinodalii au hotarat ca propunerea facuta in ziua de 4 noiembrie - cea de a diviza Mitropolia Ardealui - este „o decizie definitiva si irevocabila". Modul in care s-a facut aceasta scindare a Mitropoliei Ardealului este totusi dubios.



S-a considerat ca Adunarea Nationala Bisericeasca "va lua act" de "decizia irevocabila". Se pare, insa, ca "organul reprezentativ al Bisericii" a pierdut rolul legislativ. Avem de-a face cu deschiderea unei adevarate cutii a Pandorei in viata bisericeasca.



Istoria se repeta



In 1910-1911 a avut loc o schisma oarecum similara celei de acum, dar de o mai mare amploare. Pe atunci, Episcopul de Roman, Gherasim Saffirin, a declarat ca se retrage din Sf. Sinod si a aruncat anatema asupra acestuia. Criza bisericeasca din acea perioada a fost starnita si atatata de politicianismul care controla in totalitate Biserica.



Astazi insa, Biserica este libera de orice influenta din partea statului.



Asadar, daca intr-o asemenea conditie de libertate totala, sinodalii accepta actiunile anarhice ale unor ierarhi cuprinsi de ambitii personale, atunci ei se dezic de legalitatea pe care incercam cu atata greutate sa o implementam in viata statului.



Totodata este calcat in picioare testamentul spiritual al marelui mitropolit Saguna, care lasa toata responsabilitatea Bisericii in mainile Congresului sau forului reprezentativ.



Prin aceasta, sinodalii revin la o practica pe care Saguna a detestat-o, si anume carmuirea prin masuri abuzive luate de conducator, fara aprobarea forului reprezentativ.



„Precedentul" Banat



In 1948, deci la opt decenii dupa emiterea Statutului Organic al lui Saguna, a avut loc ceea ce Saguna - marele mitropolit ardelean - a dorit cu orice pret sa evite: transplantarea absolutismului "de pe terenul civil pe cel bisericesc" si "imparecherea" dintre "partizanii absolutismului in si afara de Biserica".



Sustinatorii curentului absolutist din afara Bisericii au fost cei care, considerandu-se reprezentantii "oamenilor muncii de la sate si orase", instituiau regimul de "democratie populara", nu doar in viata de stat, ci si in Biserica, fiind insa sprijiniti in aceasta din urma actiune de un adevarat "cal troian" reprezentat de episcopii care au ajuns in aceasta inalta dregatorie bisericeasca prin incalcarea flagranta a autonomiei bisericesti, si anume prin votul deputatilor comunisti din Parlamentul unicameral rezultat de pe urma alegerilor fraudate din noiembrie 1946.



In intreaga perioada de peste o jumatate de secol, in care s-a aflat in vigoare constitutia eclesiala din 1868, cei care au facut parte din organele legislative si executive ale Bisericii s-au straduit sa inlature posibilitatea ca slujitorii bisericesti sa substituie si sa dobandeasca dreptul de reprezentare a acestor organe, in calitatea lor de presedinti ai acestora, precum si de membri ai ierarhiei.



Comunism in Sf. Sinod



In 1925, o parte din principiile constitutionalismului sagunian au fost suspendate. Vechile Sinoade eparhiale, numite acum Adunari eparhiale, au devenit simple foruri consultative ale ierarhilor. Dupa razboi, cand s-a dorit infiintarea Mitropoliei Banatului, Ministerul Cultelor a cerut avizul Sf. Sinod.



La sedinta sinodala din 3 iulie 1947, mitropolitul Ardealului, Nicolae Balan, a lipsit.



Insa sufraganul sau, Nicolae Popovici de la Oradea, a cerut sa se pastreze numai mitropoliile istorice si sa se ceara avizul mitropolitului Balan, "ca mitropolit canonic de la care urmeaza sa se desparta noua Mitropolie si avizul Episcopiei Caransebesului, propusa in proiectul de lege pentru infiintarea acestei Mitropolii sa-i fie sufragana".



Autoritatile au fost insa ferme. Patriarhul Nicodim nu a fost de acord cu propunerea ierarhului oradean, afirmand transant ca „Sf. Sinod este autoritatea suprema in Biserica, singurul in drept sa dispuna pentru infiintarea unei Mitropolii". In aceste conditii, „Sf.



Sinod, cu unanimitate de voturi, primind propunerea I.P.S. Patriarh Nicodim, aproba infiintarea Mitropoliei Banatului; ca urmare, da aviz favorabil la proiectul de lege intocmit de Ministerul Cultelor". Democratia populara dadea roade si in Biserica, inclusiv in Sf. Sinod.



Adunarea Deputatilor (si nu Congresul National Bisericesc) a legiferat apoi ridicarea arhiepiscopiei Timisoarei la rang de mitropolie. „Infiintarea Mitropoliei Ortodoxe Romane a Banatului este inca o dovada a deosebitei atentii pe care o are guvernul, in frunte cu dl. prim-ministru dr.



Petru Groza, fata de Biserica", afirmau cu emfaza redactorii revistei „Biserica Ortodoxa Romana".



Incalcare de principii



In august 1948 a fost votata noua Lege a Cultelor din Republica Populara Romana (RPR), care prevedea, ca "toate cultele religioase sunt datoare a-si inainta statutul lor de organizare, pus in concordanta cu prevederile legii de fata in termen de trei luni de la data publicarii prezentei legi, Ministerului Cultelor, in vederea aprobarii lor".



Biserica Ortodoxa Romana s-a conformat prima cerintelor acestei legi. A fost elaborat Statutul BOR si "votat cu unanimitate de Sfantul Sinod, in sedintele din 19 si 20 octombrie 1948". Dar Congresul National Bisericesc, forul legislativ suprem, nu a avut nici un drept sa revizuiasca vechea constitutie bisericeasca.



Aceasta a intrat insa in vigoare abia dupa aprobarea sa de catre autoritatile guvernamentale comuniste, printr-un decret al Prezidiului Marii Adunari Nationale a RPR, la 23 februarie 1949.



Scopul autoritatilor comuniste a fost acela de a intari centralismul in Biserica, pentru a o putea controla mai eficient. Nu este de mirare ca a fost creata o Administratie Patriarhala deosebit de puternica. Pe de alta parte, principiile Statutului Organic au fost inlaturate aproape in totalitate.



Saguna, dat uitarii



De 16 ani, Romania traverseaza o perioada continua de tranzitie. Incep totusi sa se vada unele progrese in instaurarea legalitatii in tara noastra. Biserica ar trebui sa sprijine aceasta cale spre legalitate si spre inlaturarea coruptiei.



Insa, din pacate, asistam la un puci si la schisma in Biserica ardeleana.



Cauzele acestei schisme pare a fi lipsa constitutionalismului in Biserica. Statutul Organic al marelui mitropolit Andrei Saguna a reusit sa contribuie intr-o masura mai mare decat oricare alta constitutie bisericeasca de pe teritoriul Romaniei la apararea legalitatii si inlaturarea abuzurilor din Biserica.



Tocmai de aceea au luptat ardelenii cu atata darzenie pentru mentinerea lui si dupa Marea Unire din 1918.



Putini sunt insa cei care-si mai aduc aminte de Statutul sagunian si cu siguranta printre acestia nu se numara cei sapte ierarhi din Ardeal. Se considera oare acesti episcopi ca fiind ardeleni?



Sau considera ei ca urmeaza traditia ardeleana? Daca da, atunci ar trebui sa respecte testamentul spiritual al lui Saguna si sa nu considere simple propuneri ridicate in Sinod drept "decizii definitive si irevocabile".






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















85 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by