Fara scrupule, prin minciuna, santaj si amenintare, mafia terenurilor manjeste personaje din cele mai reprezentative structuri ale statului, inclusiv pe unii magistrati la „obiectivitatea” carora apeleaza victimele tarate in procese interminabile. Acestea insa mai degraba mor de batranete pana sa reintre in posesia terenurilor pe care au pus ochii afaceristii cu roba.

Anna Karolina Slepowron Skibniewska, cu dubla cetatenie, polona si romana, s-a nascut la data de 31 august 1916, in comuna Adancata, judetul Suceava. In anul 1940, din cauza razboiului, s-a refugiat la Bistrita. Aici, familia acesteia a cumparat o suprafata de circa 15,08 ha de teren, pe amplasamentul de azi al Statiunii Pomicole Bistrita.

Dovada sta contractul de vanzare-cumparare nr.1410 din aprilie 1940, prin care familia Annei a platit 325.000 lei pentru acest teren, pe care l-a stapanit pana in anul 1962 cand a fost confiscat de statul comunist, ca multe alte proprietati in acele vremuri. Intre timp, in special din cauza situatiei materiale precare, femeia s-a repatriat in Polonia, stabilindu-se in Bytom.

Dupa Revolutie, in urma aparitiei legilor funciare, aceasta a facut cerere de retrocedare a suprafetei mostenite de la defunctul sau frate, Vladislav Skibnieski. Din cauza unor masinatiuni facute pe plan local, retrocedarea terenului s-a tergiversat nepermis de mult. Ceea ce s-a intamplat ulterior demonstreaza ca proprietatea femeii a fost ochita de mafia terenurilor din Bistrita.

Cu atat mai mult cu cat unii expertii sustin ca dupa intrarea Romaniei in UE, terenul ar putea fi evaluat la cel putin 1 milion de euro.

Legea faradelegii

In anul 1998, in baza Legii 18, Anna Skibniewska a depus la primaria Bistrita cererea cu nr. 193 prin care solicita restituirea suprafetei de 15,8 ha de teren. In anul 2000 a reinnoit cererea conform Legii 1 dar, in mod misterios, aceasta nu i s-a aprobat, desi indeplinea toate conditiile prevazute de lege si nu renuntase la cetatenia romana.

In schimb a fost trecuta pe anexa 39 la despagubiri, conform Hotararii Prefectului cu nr. 849 din 15 decembrie 2000, emisa in urma deciziei Comisiei Judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor. Prima surpriza: i se acorda despagubiri doar pentru o suprafata de 11 ha.

In aceasta situatie femeia a facut demersuri in vederea retrocedarii, prin intermediul Consulatului General al Poloniei de la Bucuresti. De la Consulat primeste un raspuns din care rezulta ca s-au intreprins unele actiuni si ca va fi despagubita in natura, asa cum isi dorea. In anul 2002 cere, asadar, scoaterea de pe anexa 39 si actioneaza in judecata Statul Roman.

Consulatul polonez ii comunica ca este nevoie sa isi gaseasca un reprezentant, deoarece Institutia nu se poate ocupa de persoane fizice. Anna Skibniewska se conformeaza si apeleaza la Silvia Craznic, o cunostinta apropiata de pe vremea cand mai locuia la Bistrita.

Aceasta este mandatata, printr-un act legalizat de Consulatul Poloniei, sa o reprezinte pe femeie in toate demersurile necesare in vederea obtinerii proprietatilor detinute anterior. Din acest moment incepe un lung sir de procese, atat pentru recuperarea suprafatei detinute de Skibniewska la Statiunea Pomicola, cat si pentru o casa din Bistrita, (strada Cuza Voda, nr.8), cu cei 6 ari de teren aferenti constructiei.

Primul proces este intentat Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Bistrita si Comisiei judetene similare. Petenta solicita instantei sa dispuna modificarea Hotararii nr.849 din 15 decembrie 2000, in sensul reconstituirii in natura a dreptului de proprietate pentru aceasta suprafata, pe vechiul amplasament, acolo unde este posibil, si pe un alt amplasament de acelasi nivel, pentru diferenta de teren.

Odata cu aparitia Legii 247/2005 este introdusa o noua cerere de reconstituire a dreptului de proprietate deoarece, in temeiul acestei legi, actul administartiv prin care terenul a fost trecut in domeniul public isi suspenda efectele, acesta revenind la starea de „imobil” din domeniul privat, inlaturandu-se caracterul de inalienabilitate specific domeniului privat.

Intr-un final procesele ajung la Bucuresti, la Inalta Curte de Justitie si Casatie. Aceasta dispune retrimiterea dosarului ce are ca obiect terenul de 15,8 ha spre rejudecare la prima instanta, respectiv Judecatoria Bistrita, si retrimiterea dosarului ce are ca obiect casa, la Curtea de Apel Cluj. Curtea respinge actiunea, ca urmare petenta inainteaza plangere la CEDO, dosarul fiind pe rol.

Pact cu diavolul

In ce priveste suprafata de 15,8 ha, in procesul aflat pe rolul Judecatoriei Bistrita intervine un fapt oarecum ciudat, care demonstreaza ca cineva a supravegheat din umbra toate evenimentele derulate pana in acel moment.

Asadar, in ziua de luni, 26 septembrie 2005, judecatoarea Lacramioara Bujor da o prima sentinta favorabila, prin care se atribuie in natura Annei Skibuewska suprafata de 15.08 ha. (Pronuntarea in acest dosar a fost amanata trei saptamani, cu drept de apel in termen de 15 zile). Primaria Bistrita contesta decizia, face recurs si reduce suprafata la 11 ha.

Dar faptul cel mai ciudat si spectaculos abia acuma are loc. De undeva, din neant, fara nici un drept si fara nici o justificare pe fir a intrat avocata Rafila Vintila. Aceasta, prin mijloace numai de ea stiute, avea informatii despre intreaga poveste.

Prin urmare, inarmata cu tot ce trebuie, in ziua de duminica, 25 septembrie 2005, deci cu o zi inainte de pronuntarea sentintei de catre judecatoarea Lacramioara Bujor, Rafila Vintila apare in Polonia, la Varsovia, la domiciliul Annei Skibuewska.

Sursele GAZETEI sustin ca a durat ceva vreme pana cand avocata, (insotita in Polonia de un cunoscut om de afaceri bistritean care nu-i este de nici o culoare amant), a reusit sa o gaseasca pe femeie.

In acea zi de duminica, avocata a mintit-o in modul cel mai ordinar cu putinta pe Skibuewska, spunandu-i ca Silvia Craznic a inselat-o, ca ar fi incasat o anumita despagubire pe casa si ca banii respectivi i-a cheltuit, (desi procesul cu casa este judecat inca la CEDO).

Femeia, in varsta de 90 de ani o crede initial pe avocata care imediat ii propune si obtine o „Promisiune de Vanzare-Cumparare”, atentie, pentru suprafata de 11 ha, la pretul de 25.700 euro, deci 2.500 euro/ha, pentru un teren care din 2007 va costa cel putin 1 milion de euro.

Nonagenara primeste un avans, urmand ca diferenta de bani sa i se dea de indata ce intra in posesia titlului de prorpietate.

Intrebarea logica care se ridica este de unde stia avocata Rafila Vintila duminica, cu o zi inainte de pronuntare, ca judecatoarea Lacrimioara Bujor va da o sentinta favorabila luni, in data de 26 septembrie 2005 si ca Anna Skibuewska va intra in sfarsit in posesia a 11 ha din terenuri pentru care se lupta de ani buni.

Exista o intelegere intre judecatoare si avocata? Care este miza reala a aceste afaceri? Fac parte avocata Rafila Vintila si judecatoarea Lacramioara Bujor din mafia terenurilor ce opereaza la Bistrita? Nu dupa mult timp, Anna Skibniewska suna totusi la Prefectura judetului Bistrita-Nasaud si se lamureste asupra intentiilor avocatei Rafila Vintila.

Ca urmare, nu mai este de acord cu „Promisiunea de Vanzare-Cumparare” si deschide in justitie o actiune de anulare a documentului in cauza, pe care-l considera obtinut prin inselatorie. Unul din motivele invocate este ca un avocat nu poate sa intreprinda o asemenea actiune asupra unui bun imobil aflat in litigiu.

Pentru a o reprezenta si in aceast proces, Anna Skibniewska, o mandateaza tot pe Silvia Craznic. Dar, din nou surpriza. Judecatoria Bistrita da o sentinta nefavorabila venerabilei doamne din Polonia. Surpriza nu prea mare totusi cu atat mai mult cu cat cea care a judecat si acest proces este tot judecatoarea Lacramioara Bujor.

Sigur, nimeni nu se indoieste ca judecatoarea Lacramioara Bujor a ajuns sa judece aceasta speta absolut intamplator, dosarul fiindu-i repartizat aleatoriu, pe calculator. Se pare totusi ca decizia de motivare a sentintei i-a luat ceva timp doamnei judecatoare care a avut nevoie de aproape 2 luni de zile - timp de gandire. Si aceasta sentinta poate fi atacata cu recurs in termen de 15 zile.

Titluri pe terenuri in litigiu

Primaria Bistrita pune cireasa pe tort. Desi stia foarte bine ca terenul in cauza este in litigiu, in perioada 2003-2004 da mai multe titluri de proprietate pe acest teren. Mandatara Silvia Craznic deschide si de aceasta data actiune in instanta in vederea anularii lor. Dupa cum se vede, caracatita terenurilor din Bistrita este foarte extinsa si complicata.

Firele duc din primaria Bistrita, la un judecator si la un avocat. Acesta pare a fi doar varful asibergului in ce priveste afacerile tenebroase cu terenuri din Bistrita.

Intamplari intamplatoare

Contactata, avocata Rafila Vintila s-a aparat, sustinand ca orice om liber din tara aceasta are dreptul sa cumpere in mod legal orice suprafata de pamant. Lucru pe care nimeni nu il contesta. Aceasta declara ca a intrat pe firul acestei afaceri pentru ca a avut „o informatie”. Lucru iarasi greu de contestat. Informatiile circula si, daca ai fler, le prinzi din zbor.

Intrebata despre deplasarea in Polonia si incheierea „Promisiunii de vanzare-cumparare” cu Anna Skibnieska, cu o zi inainte de pronuntarea oficiala a sentintei favorabile in dosarul 331/2005 in favoarea polonezei, mai putin vehementa, avocata a aratat ca totul a fost o pura intamplare, ca ea nu are nici o legatura cu judecatoarea care a instrumentat cauza, in afara cadrului legal, respectiv procesele pe care le are pe rol la judecatoria Bistrita.

Cu privire la ilegalitatea actului incheiat in Polonia cu Anna Skibnieski, datorata faptului terenul era in litigiu inca fara a se stii deznodamantul, avocata a raspuns ca a facut acest lucru deoarece a cumparat „o suprafata de 11 ha teren situat in perimetrul Statiunii Pomicole din Bistrita si pentru care Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor respective, a recunoscut dreptul de proprietate prin hotararea nr. 849 din 15.12. 2000 a Prefecturii Bistrita-Nasaud”, si ca din punctul ei de vedere nu a incalcat legea, deci nu a cumparat un teren aflat in litigiu.

Vintila sustine ca pretul oferit pe teren este cel corect la acest moment si pune tot pe seama coincidentei faptul ca tot judecatoarea Luminita Bujor i-a dat castig de cauza in procesul intentat de Anna Skibnieski pentru anularea promisiunii de vanzare.

"Totul s-a datorat intamplarii, repartizarea cauzelor se face aleatoriu cu ajutorul calculatorului, din punctul meu de vedere totul este in cea mai perfecta legalitate”, susaine aceasta. Noi nu o contrazicem, dar parca faptele spun altceva.

Inchierea „Promisiunii de vanzare-cumparare”, s-a facu prin inselaciune, lucru dovedit cel putin prin prisma faptului ca Anna Skibnieska a dat-o in judecata, dar si de faptul ca acest document a fost incheiat cu o zi inainte de a se face publica si oficiala sentinta in cazul terenului aflat la acel moment in litigiu.

Acest aspect ridica mari semne de intrebare privind o eventuala intelegere intre avocata Rafila Vintila si judecatoarea Lacramioara Bujor. Date asupra carora GAZETA are anumite rezerve arata ca sentinta din 26 septembrie 2005 s-a dat numai dupa ce din Polonia a venit semnalul ca a fost incheiata „Promisiunea de vanzare-cumparare” intre avocata Rafila Vintila si Anna Skibnieska.

In vedera obtinerii unor clarificari a fost contactat telefonic si avocatul Dan Chirica din Cluj-Napoca.

Acesta a declarat ca este angajat in doua cauze de catre Anna Skibnieska, prin Silvia Crasnic: cea in care avocata Rafila Vintila este data in judecata in vederea anularii „Promisiunii de vanzare-cumparare”, dar si in cauza privind anularea titlurilor de proprietate emise ilegal de catre primaria municipiului Bistrita in perioada 2003-2004 pe terenul revendicat de nonagenara.

De asemenea acesta o reprezinta pe Anna Skibnieska si in cauza privind casa mostenita in Bistrita si terenul aferent constructiei, speta care este pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la Stassbourg.

Dan Chirica a mai afirmat ca a depus contestatie la sentinta data de Judecatoria Bistrita privind anularea „Promisiunii de vanzare-cumpararea”, cerand stramutarea procesului la alta instanta de judecata, avind in vedere ca la Bistrita sunt „probleme”. Vom reveni.