Vremea cand echipele de fotbal erau sustinute exclusiv din banii contribuabililor a apus demult. Tot mai multi oameni de afaceri s-au implicat in fenomen, iar autoritatile si-au luat, incet-incet, mainile de pe destinele echipelor.
Una din ultimele “redute” e “Universitatea” Cluj, echipa care, bazandu-se in mare parte pe bani publici, este foarte aproape de a ajunge in Liga I, acolo unde, insa, fac legea formatiile sustinute de oameni de afaceri.
Sesizand tendintele, Consiliul Local Cluj-Napoca vrea sa renunte la calitatea de actionar majoritar, anuntand deja ca este dispus sa vanda echipa. Primarul orasului, Emil Boc, si-a exprimat deja dorinta ca “Universitatea” sa fie cumparata de “un brand puternic de Cluj”. Edilul a anuntat, totodata, ca exista deja investitori interesati de echipa.
“Clauza de confidentialitate nu imi permite sa spun despre cine e vorba”, a adaugat primarul.
CL detine, momentan, 65 la suta din actiunile SCS CFM “Universitatea Cluj” SA, fiind dispus sa cedeze intreg pachet. Modalitatea prin care vor fi vandute actiunile nu a fost inca stabilita, existand chiar si posibilitatea ca o parte sa fie valorificata prin subscriptie publica, fapt care le-ar permite iubitorilor fotbalului clujean sa devina actionari la echipa.
Motivul pentru care forul local este decis sa vanda actiunile este acela ca, prin preluarea echipei de catre un investitor privat, obtinerea performantelor ar fi mult mai usoara.
Modelul a fost deja patentat de majoritatea echipelor din Ardeal, cel mai bun exemplu in acest sens fiind chiar rivalii “Universitatii”, mai precis vecinii de la “CFR Ecomax”, echipa achizitionata de omul de afaceri Arpad Paszkany.
Modelul CFR
Paszkany a cumparat clubul de fotbal pe cand se afla inca in al treilea esalon. Intre timp, “CFR” a ajuns in Liga I, iar momentan lupta pentru a ajunge in cupele europene. Investitia s-a dovedit profitabila si pentru omul de afaceri, care a ajuns in situatia de a nu mai fi nevoit sa sustina singur echipa.
Rand pe rand, sponsorii s-au inghesuit sa isi asocieze imaginea cu “CFR”, astfel ca, momentan, alaturi de societatile controlate de Paszkany, exista si alte entitati care contribuie la finantarea clubului. Printre ele se numara si Consiliul Local, insa doar in mica masura, dar si Compania Nationala Posta Romana, o scoietate controlata de stat.
Situatia este oarecum similara si la Arad, unde “UTA” a fost salvata de omul de afaceri Nicolae Bara. Deputat PD de Bucuresti, el a cumparat clubul, moment in care Consiliul Local a renuntat sa mai sustina echipa, implicandu-se, in schimb, in finantarea modernizarilor la stadionul pe care evolueaza jucatorii.
Colaborari fructuoase
La Timisoara, lucrurile stau putin diferit. Omul de afaceri italian Claudio Zambon a achizitionat clubul “Poli” de la autoritatile locale, dar rezultatele au intarziat sa apara. Dupa retrogradarea in liga secunda, in orasul de pe Bega a aparut o alta echipa, “Poli AEK”, adusa “cu totul” de la Bucuresti de fostul international Toni Dobos.
Formatia, care acum se numeste FCU “Poli”, a devenit, intre timp, etalonul fotbalului timisorean, fiind momentan printre cele mai apreciate grupari din Liga I. Principalul finantator al echipei este Balkan Petroleum, printre actionari figurand si Consiliul Local sau Consiliul Judetean.
Autoritatile se implica, insa, mai mult prin asigurarea infrastructurii. Mai precis, CJ a contribuit la modernizarea stadionului “Dan Paltinisanu”, prin instalarea nocturnei si a scaunelor, in vreme ce CL s-a implicat in construirea unui teren sintetic, care va beneficia, la randu-i, de nocturna.
Si “Gloria” Bistrita este ajutata de autoritatile locale tot in ceea ce priveste infrastructura, sumele alocate de Consiliul Local si de Consiliul Judetean fiind utilizate pentru amenajari la stadion.
Daca formatiile din primul esalon cauta tot mai mult sprijinul finantatorilor din mediul de afaceri, in Liga a II-a echipele “de traditie”, care cauta sa se reorganizeze, continua sa apeleze la autoritatile locale, cum se intampla la “Unirea” Alba Iulia, FC Baia Mare si la FC Bihor, sau sa se bazeze pe societati de stat, cum este cazul celor de la “Gaz Metan” Medias.
Totusi, autoritatile cauta sa isi limiteze aportul la sustinerea financiara a formatiilor sa gaseasca un cumparator serios.
