Strabatand zeci de kilometri de teren devenit sterp, caruia parca i-a fost implantata o mesa din iarba si buruieni uscate, treci prin sate care au case aplecate in fata lui Dumnezeu, probabil.

Subrede, casele s-au lasat intr-un genunchi, iar oamenii asteapta ca ele sa se prabuseasca, fiind convinsi ca numai prin jertfa lor de pamant, lemn si paie, soarta se va imbuna si va sadi gospodarii sanatoase, nelovite de plaga delasarii si a saraciei. Poate pamantul tocmai de-aia si-a secat seva si si-a parjolit acoperamantul.

Pentru ca numai de la zero si-ar putea gasi viata de aici locul in era noastra. Peisajul nu este nici imaginar, nici din taramuri indepartate.

Inundatiile de anul trecut s-au imprimat adanc in duhul localitatilor din nordul judetului. Atat de mult, incat peisajul s-a mulat pe forma si pe forta apelor. Gardurile si casele formeaza valuri, multe valuri. Unele sunt aplecate la stanga, unele sunt aplecate la dreapta, unele sunt date pe spate, altele stau sa pice in fata. A trecut un an, si pare ca nimeni nu a miscat un pai.

In Brabova si Seaca de Padure, totul e daramare. Numai ca exista un drum. El poate fi usor trecut cu vederea. Un drum care face dreapta, dupa intrarea in Seaca de Padure. Este numai pamant, curbe, are suisuri si coborasuri. Iar apoi te trezesti intr-un loc uitat de lume, de timp, de ciment si de semnalul de la telefon. Aproape ca e pacat ca Veleniul sa mai fie gasit de Uniunea Europeana.

Singurul strop din era noastra care a gasit Veleniul este campania electorala. Entitate ciudata, colorata, adesea mincinoasa si rea, aceasta este singura care aduce aminte ca timpul exista in Veleni. Pe gardurile stirbe si inclinate apar afise electorale, iar deasupra ulitelor inguste si batute de gaste salasluiesc sfidatoare mai multe bannere.

Mai ca te apuca rasul cand vezi “Ochioiu Gheorghe. Primar. Pentru o comuna europeana“, atarnand deasupra unei ulite pietruite si a vegetatiei salbatice care rasare printre blanile cojite si inclinate din gardurile caselor.

Ca sa poti sa umbli senin prin Veleni trebuie sa uiti granita dintre realitate si fantasme. In centrul satului, intre o fantana veche si un izvor nou ce tasneste din pamant, rasar cruci. Multe cruci, toate din lemn. Prima data te trece un fior cand vezi zeci de cruci, prinse, cu radacini parca, printre copacii inalti si subtiri de langa izvor.

Apoi te ciocnesti de alte cruci, sute de alte cruci, imprastiate pe ulite, la porti, langa fantani, pe buza santurilor. Si, aproximativ in momentul in care nu iti mai pasa ca esti rupt de lume, ca nu poti sa vorbesti cu nimeni, in nicio retea telefonica, lucrurile ti se par dintr-o data firesti. Satul jumatate viu si jumatate mort are alura celui mai natural lucru.

Deodata granita dispare si te astepti sincer ca, daca dracui vreun obiect ce iti sta in cale, Insusi Dumnezeu sa isi coboare o mana din cer si sa te certe.

“Da’ ce pozati acolo?“, intreaba, de pe banca insorita, un om cu obrazul brazdat. Pe un geam, umbrit de mirosul sutelor de flori albe dintr-un pom, poza lui Ceausescu e asezata in capul unui poster cu Basescu, inconjurat la randul lui de afise ale lui Ochioiu, pedistul candidat la primaria Seaca de Padure.

“Pai, da, domnisoara, il tin pe Ceausescu in geam, ca de pe urma lui mananc o pensie. Si de Basescu imi place, sa stiti, pentru ca el nu e comunist. E impotriva comunistilor. Numai de Iliescu nu mi-a placut, ca e comunist rau“, zice Partenie Teodorescu, facand o diferentiere numai de el stiuta intre Ceausescu si ceilalti comunisti.

Omul spune ca pesedistii sunt mai comunisti decat nea Nicu. “El a facut ceva bine pentru tara, dar astialalti nu au facut nimic. Primarul asta al nostru care a murit era de la pesedeu. Cat a stat paispe ani la primarie, n-a facut decat sa dea paduri la toate neamurile lui. Eu am avut padure, dar a dat-o la altii.

Pesedeu’ nu pot sa-l suport! Si va spun eu ca tot pesedeu’ castiga si acum! Ca Suiu al lor e viceprimar si da ajutor social la toata lumea. O sa il voteze oamenii. Acuma a bagat si curent electric ca sa le ia ochii, da’ noi de 17 ani, de la Revolutie, nu am avut curent“, spune, cu naduf, Morometele de Veleni. “Eu iubesc toate partidele, in afara de pesedeu.

Uite, am afise cu toti“, si batranul arata alte doua postere electorale. “Eu de pe acuma va spun ca batalia se da intre Suiu de la PSD si Sandica de la PNL. Sandica o sa stranga si el voturi, ca e baiat harnic. Nu e de la noi din Veleni, dar il stie lumea. E comerciant, are bar in Rachita si in Seaca.

E bun la suflet, da la oameni de toate“, isi sfarseste Partenie Teodorescu analiza politica.

Partenie a venit apoi pe pajistea mica de la intrarea in sat sa participe la intalnirea electorala cu taranistii. Femeile asezate in dreapta si barbatii asezati in stanga aveau o cu totul alta ordine de zi a discutiilor. Barbatii vorbeau despre politica, femeile se puneau la curent cu ce s-a mai intamplat in sat.

Toti parca aveau pe fata aceeasi expresie - a rusinii ca nu isi pot munci pamantul. Si nici macar nu este vina lor.

“Poftim, domnisoara“, spune un ghemotoc de om cu ochii scanteietori si ridica un buchetel de violete. Apoi inca un ghemotoc si inca un ghemotoc vin cu violete.

Tocmai la capatul pamantului se putea strange din mainile micutilor un buchet des de violete, numai pentru simpla prezenta acolo sau pentru ochelarii de soare de pe nas, sau, poate, pentru aparatul de fotografiat ce iti atarna la incheietura mainii. Cu ei, copiii, cum ramane, in locul gasit numai de campanii electorale?

Drumul inapoi spre oras nu mai e acelasi, pentru ca e vazut de alti ochi. Sunt niste ochi ce au ignorat granita dintre realitate si imaginar, au iesit un pic in afara timpului si s-au intors apoi intr-un tinut care se dezvaluie si mai parjolit.

Daca nu ar fi violetele din poala, care sa poarte in ele soarele, iarba, aerul lipsit de orice unde magnetice sau nemagnetice, si, mai ales, ochii scanteietori ai copiilor din satul gasit numai de campaniile electorale, Velenii ar parea o inventie.