Povestea Bailor incepe la sfarsitul anilor ‘20. Fara sa fie experti in domeniu, fratii Popescu au “mirosit” ca izvorul cu apa sarata care le strabatea gradina din spatele casei poate fi valorificat. Au amenajat atunci, cu mijloacele rudimentare din epoca, un adevarat asezamant de sanatate.

Conform documenteleor vremii, la Poiana Campina “baile erau asezate intr-o gradina cu pomi fructiferi si faneata. Pentru baile calde, erau doua clase, clasa I si a II-a. Pentru clasa I s-a construit un local mare de zid, prevazut cu camere de sudatie, ceasuri de nisip, termometre si rufaria necesara. Apa sarata rece, inainte de incalzire, se aduce prin tevi direct de la izvor.

Pentru baile reci este un bazin strand cu 28 de cabine, cu o capacitate de 42 de vagoane si un altul pentru copi,i cu o capacitate de opt vagoane. La baile reci sunt dusuri cu apa dulce pentru spalat dupa baie.” (citat din prospectul Bailor Sarate Minerale Poiana Campina).

Batranii locului isi amintesc ca sanatoriul era extrem de curtat. Sezonul incepea si atunci ca si acum la 1 iunie si se inchidea in septembrie. Totul era facut ca la carte. Fusese angajat un medic fizioterapeut, Gheroghe Macri. Acesta se ocupa de pacientii aflati in stare grava.

Indicatiile de cura erau extrem de variate, izvorul de la Poiana fiind celebru in epoca pentru “tratamentul afectiunilor inflamatorii ale articulatiilor muschilor si nervelor, reumatism articular muschiular, lumbago, nevralgii, schiatice, guta, obesiteti, exeme, boli de femei, metrite si permetrite cornice, salpingite cornice, qvarito, anexite, neregularitate menstruala dismenoree, sterilitate, cataruri cronice ale cailor respiratorii, guturai, bronsita traheica, bronsita, astm bronhial.

Inflamatii cronice, usete ale sercosilor, plurezii uscate periodic. Boli de copii, scrofuloza, limfatism, rahitism, anemii, debilitati convaliscente” conform prospectului realizat de Administratia Bailor Sarate.

In imediata apropiere a strandului, cei doi frati Popescu ridicasera un minihotel, o terasa si un restaurant. Nimic n-a mai ramas, nici macar temelia. Doar cateva fotografii si amintirile batranilor. Izvorul de la Poiana Campina este extrem de valoros si o recunoaste chiar Institutul de Chimie al Ministerului Sanatatii.

La analiza facuta de specialisti a reiesit ca un litru de apa contine clorura de sodiu (261,6897 gr la mie), clorura de potasiu (0,0455 gr la mie), sulfat de sodiu (1,2155 gr la mie), sulfat de calciu (3,5396 gr la mie), sulfat de magneziu (0,1170 gr la mie), hidrocarbonat de magneziu (0,4600 gr la mie), hidrocarbonat de fier (0,0508 gr la mie), siliciu (0,00122 gr la mie), bioxid de carbon liber(0,4792 gr la mie) , bioxid de carbon combinat (0,1320 gr la mie).

Multi chimisti au spus ca aceasta apa nu poate exista cu adevarat in stare pura. In urma cu doar trei ani analiza a fost refacuta. Au rezultat aceleasi valori. Gloria Bailor s-a stins in anii ‘40. Furia comunista, care distrugea tot ce avea parfum boieresc, si-a pus amprenta si aici.

Baile au fost preluate de Uzina de Reparatii Poiana Campina. Lumea venea aici mai degraba la balaceala decat la tratament. Autoritatile locale de atunci n-aveau chef sa investeasca in renovarea strandurilor, considerate locuri de pierzanie. Au daramat totul in 1970.

Cinci randuri pe o coala de hartie, o stampila si o semnatura au fost suficiente pentru ca tot ce construisera fratii Popescu sa fie facut una cu pamantul. “Ca urmare a autorizatiei pentru daramarea de constructie nr.5115 din 11/ VIII/ 1970, eliberata de Consiliul Popular al orasului Campina pentru pavilionul de tratamente balneo-fizioterapeutice[...]va facem cunoscut ca am inceput demolarea cladirii”.

Asa suna “certificatul de deces” al Bailor trimis de Uzina de Reparatii Tractoare si Motoare grele catre Consiliul Popular al comunei Poiana Campina.

Interesant este faptul ca adresa nu pare a fi deloc “legala”. Se poate vedea cu ochiul liber ca in dreptul numelui ing.Gheorghe Chivu, directorul de atunci al uzinei, semneaza altcineva. Cel mai probabil, spun martorii, ar fi semnat vicepresedintele Consiliului Popular, Gheorghe Baltasescu. Era deja stiut in comuna ca directorul Chivu s-a opus cu vehementa daramarii Bailor.

In momentul de fata, terenul pe care odinioara oamenii se tratau de boli grave a intrat in posesia mostenitorilor legali. Urmasii fratilor Popescu mostenesc pe bucati terenul. Alexandru Popescu, cel caruia i-a revenit terenul unde se mai afla inca izvorul, pare a fi singurul care recunoaste valoarea acestuia. Din pacate este prea “mic” ca sa poata face de unul singur ceva.

Omul este dispus sa vanda terenul, dar nu oricui. “Am primit multe oferte, dar mi-am dat seama repede ca oamenii sunt interesati de teren, nu sa faca o investitie intr-un sanatoriu sau macar intr-un strand. In imediata apropiere au venit multi parlamentari, medici si generali din armata, care si-au construit aici vile.

Probabil ca stiau ca sunt vecini cu izvorul sanatatii.” marturiseste Alexandru Popescu. Din pacate, nici autoritatile locale si nici un investitor nu este interesat sa readuca la viata Baile Sarate. Doar batranii din Poiana se bucura de beneficiile acestui izvor. Cara apa cu butoaiele si fac bai acasa sau, pur si simplu, folosesc apa pentru saramura de varza si castraveti.