Radu Oltean este un personaj cu totul și cu totul deosebit. De ce este deosebit? Pentru că, în primul rând, are o meserie rară. Apoi, este unul dintre cei mai buni specialiști din lume pe ceea ce face. Da, are o meserie, repet, rară, cea de ilustrator și, mai ales, de ilustrator care s-a axat pe teme istorice. Acestea au și fost motivele pentru care mi-am dorit să stăm de vorbă. Să aflu ce anume îl motivează, cum a ajuns să îmbrățișeze o atare meserie, apoi cât de mult înseamnă ea atât pentru cel care o practică și, nu în ultimul rând, pentru publicul larg din România.

Ilustratie istorica - ClujFoto: Radu Oltean, Ilustrator

Radu Oltean a absolvit Academia de Arte din București în 1997. A debutat alături de Neagu Djuvara cu o serie de lucrări dedicate publicului tânăr: „Cum s-a născut poporul român” - 2001, „Mircea cel Mare și luptele sale cu turcii” - 2001, „De la Vlad Țepeș la Dracula Vampirul” -2003.

Ulterior, a ales să publice în calitate de unic autor, atât ca grafician, cât și ca scriitor, o serie de volume apărute atât în țară, cât și în străinătate: Dacia: Războaiele cu romanii * Sarmizegetusa - 2014, Cetăți, castele și alte fortificații din România - 2020, Geții lui Burebista și lumea lor - 2021 etc.

Volumele sale sunt unele în care se vede încă de la primele pagini o muncă uriașă. O dată, una de documentare, de studiu aprofundat a fiecărei perioade istorice pe care autorul o atinge. Apoi, de atenția pentru detalii și pentru calitatea ilustrațiilor. După cum o spune chiar el, e nevoie de zile și nopți întregi pentru a da viață fiecărei imagini, fiecărui detaliu, detalii care merg de la arhitectura cetăților și locuințelor, până la cele care țin de obiectele de harnașament sau cele vestimentare. Peste toate, este vorba de munca unui om care a vrut să ofere în imagini și date o variantă cât mai apropiată de adevăr a istoriei vechi sau mai noi. Una care să fie curățată de ideile naționaliste, dacopate sau protocroniste care, așa cum mărturisește, i-au lăsat mereu un gust amar.

Ce are Radu Oltean de spus despre munca sa, despre ceea l-a influențat să aleagă această cale, despre proiectele sale de viitor și multe altele, vă invităm să aflați accesând materialul video.

Idei principale:

• Copilăria în perioda comunistă a fost una pe care copiii de azi și-o pot imagina cu greu. În general, cam toți copiii aveau aceleași repere atunci când era vorba de ilustrații și de imaginile pe care și le puteau creiona în minte vizavi de un subiect istoric, sau de unul care ținea de științele naturii: revistele de benzi desenate Pif, colecția Rahan, atlasul zoologic, revista Cutezătorii, timbrele sau puținele muzee în care existau colecții și exponate legate de evoluția omului și a viului ca întreg.
• Chiar dacă sursele erau extrem de puține, comparativ cu ceea ce există astăzi pe piață, România a avut graficieni de excepție, și aș numi aici doar pe Ion Toma sau Valentin Tănase, oameni care au bucurat generații întregi de copii prin ilustrațiile pe care le realizau în cărțile și revistele de dinainte de 1989. Practic, ei au fost cei care au creat și viitoarele generații de graficieni și ilustratori, printre acei copii numărându-se și Radu Oltean. Și asta, chiar dacă o recunoaște, ilustrațiile din vremea aceea erau departe de realitate.
  
• Pentru un ilustrator care își dorește să respecte pe deplin adevărul istoric, munca de documentare devine aproape o formă de fanatism. Iar asta înseamnă nu doar o perioadă de studiu în biblioteci și arhive. Înseamnă muncă de teren, înseamnă vizitarea șantierelor arheologice, a siturilor, a orașelor și zonelor cu o istorie bogată. Apoi, înseamnă nopți întregi în care să îți creezi în mintea imaginea fiecărui detaliu: o zăbală, o pereche de cizme, un horn care fumegă, țiglele de pe o casă șamd.
• „Am vrut să umplu un gol. Să ilustrez perioada geților din timpul lui Burebista, apoi pe cea din timpul războaielor daco-romane, să ofer o imagine a lumii de atunci cât mai aproape de realitate, și să combat cumva toate ideile dacopate, naționaliste și protocroniste care ne asaltează încă din perioada comunistă. Practic, am vrut să dau o față istoriei de atunci”.
• „M-am gândit, nu o dată, la ideea de imigrare. Poate aș fi câștigat mai mulți bani în altă țară. Poate aș fi avut mai mult succes. Deși, dacă mă gândesc bine, succes am și acum. Succesul nu se măsoară însă în câștiguri. În concluzie, cel puțin acum, în perioada în care trăim noi, satisfacțiile sunt mai mult sufletești”.
• „Pentru următorii 10 ani am în plan cel puțin trei-patru proiecte. Îmi doresc să finalizez un al doilea volum legat de perioada daco-romană. Acum lucrez asiduu la un volum dedicat lui Tudor Vladimirescu și perioadei tumultoase în care a trăit. Un alt proiect este legat de o perioadă extrem de interesantă, cea a așa numitului „mileniu pierdut” de istorie. Cel cuprins între retragerea romanilor din Dacia și apariția lui Basarab I”.