Festivalul George Enescu Finale: tone de serotonină, bășici pe palme umflate și catalogul cu note

de Dana Cristescu     HotNews.ro
Marţi, 24 septembrie 2019, 7:45 Actualitate | PERSPEKTIVA


Festivalul George Enescu
Foto: Festivalul George Enescu
S-a dus a treia, și ultima, săptămână de festival. Artistic, la fel de intensă, cu premiere pe bandă rulantă, iar Enescu, de-acolo de sus, bucurându-se de bucuria noastră. Înainte de concluzii și note, să facem o scurtă trecere în revistă a ultimei săptămâni, așa cum s-a întâmplat și până acum.

Hiturile săptămânii (ordine cronologica):

„PETER GRIMES” operă de Benjamin Britten - ORCHESTRA NAȚIONALĂ A RADIODIFUZIUNII ROM NE & CORUL ACADEMIC RADIO, dirijor PAUL DANIEL. Opera are o frumusețe aparte, dar n-ar fi contat, dacă distribuția, avându-i ca protagoniști pe celebrii Lise Davidsen (soprană) și Ian Storey (tenor), orchestra și corul nu ar fi fost într-o simbioză perfectă. Ce a ieșit este greu de descris în cuvinte, un adevărat climax artistic.

GERHARD OPPITZ recital de pian. Între orchestre de primă mărime, lucrări de o complexitate apăsătoare, Oppitz ne-a demonstrat că timpul se poate opri și cu un singur pian, dacă notele scrise de Schubert, Enescu, Beethoven pleacă spre tine cu vibrația exactă.

SERGEY KHACHATRYAN- vioară- J. Brahms: Concertul pentru vioară și orchestră în re major op. 77, cu ORCHESTRA NAŢIONALĂ DIN LILLE, dirijor Vlad Vizireanu. O bogăție tonală specială, interpretare pasională susținută de o tehnică desăvârșită.

ORCHESTRA FILARMONICĂ DIN ST. PETERSBURG, dirijor Christian Badea, solist VADIM REPIN- D. Șostakovici: Concertul nr. 1 în la minor pentru vioară și orchestră op. 77. Aici lucrurile au stat așa: După o introducere celestă cu „Isis” de G. Enescu, Repin ne-a și s-a stors, la propriu, după care interpretarea „Din lumea nouă”, a-IX-a de A. Dvorak, a făcut din acea seară, nu numai seara Badea, dar și una dintre cele mai intens trăite în acest festival.

„IOANA D’ARC PE RUG” de A. Honegger, ORCHESTRA NAŢIONALĂ DIN LILLE și CORUL FILARMONICII „GEORGE ENESCU”, dirijor Alexandre Bloch. Poate că starul a fost Marillon Cotillard, dar vedeta a fost Corul Filarmonicii, într-o extraordinară demonstrație de forță.

„MOISE ȘI ARON”, operă de A. Schönberg, ORCHESTRA ȘI CORUL FILARMONICII „GEORGE ENESCU” și VOCALCONSORT BERLIN, dirijor Lothar ZAGROSEK. Probabil, la al treilea Schönberg, Filarmonica va fi etichetată drept specialistă. Este pentru a doua oară când, alături de o distribuție internațională de primă mărime, încă o orchestră simfonică românească scrie istorie pe un tărâm, altădată, interzis. Dacă opere de Wagner s-au mai cântat, Britten și Schönberg, nu.

LES TALENS LYRIQUES, dirijor Christophe Rousset. „Iulius Cezar în Egipt” HWV 17 și „Agrippina” HWV 6” de G.F. Händel. Într-un mini-maraton de noapte ne-am întors în timp, la propriu, orchestra folosind instrumente din epocă, împreună cu vocile acelea pe care le reții de la prima ascultare. Ann Hallenberg, Ève-Maud Hubeaux, Karina Gauvin, Christopher Lowrey, Kacper Szelazek.

„DON GIOVANNI”, operă de W.A. Mozart, ORCHESTRA DE CAMERĂ DIN BASEL, dirijor Giovanni Antonini. A fost glazura de pe tortul numit Operă, oferit anul acesta de direcția artistică a festivalului. O interpretare excepțională, și normal când pe scenă sunt Alex Esposito, Luca Pisaroni, David Soar, Giulia Semenzato. The real Mozart.

ORCHESTRA REGALĂ CONCERTGEBOUW DIN AMSTERDAM. În „Poemul simfonic „Don Quijote” de R. Strauss, dirijorul Cristian Măcelaru i-a pus extraordinar de bine în valoare pe cei doi soliști: Ken Hakii violă și Truls MØRK violoncel. Nu e ceva nou, Măcelaru având punctul forte exact la acest capitol, concerte cu soliști.

În ultima seară, aceeași orchestră a cântat „Simfonia I în sol minor op. 13, „Visuri de iarnă” de P.I. Ceaikovski, la pupitru s-a aflat Tugan Sokhiev. O lucrare perfectă pentru închiderea festivalului, o interpretare plină de melodicitate, cu partidele de instrumente echilibrate, sunând diafan, ca într-un vis.

MOZARTWEEK IN RESIDENCE – într-un concept aparținând tenorului Rolando Villazón, seria de spectacole a propus o călătorie prin viața lui Mozart și prin muzica sa care conectează generații și genuri muzicale. Seria este adusă direct de la festivalul de la Salzburg.

Controversa săptămânii Vladimir Jurowski sau Fabio Luisi

A fost superb. Doi mari dirijori s-au ”bătut” să cânte Simfonia a III-a în do major op. 21 de George Enescu. Două școli, două personalități, iar noi câștigați de 2X. Doar așa îți dai seama că în artă nu există cel mai bun, pentru că nu poți clasifica trăirile, emoțiile transmise.

The Best of Enescu

ORCHESTRA ȘI CORUL MAGGIO MUSICALE FIORENTINO, dirijor Fabio Luisi - Simfonia a III-a în do major op. 21 GERHARD OPPITZ, pian - Suita a II-a op. 10
ORCHESTRA FILARMONICĂ DIN ST. PETERSBURG, dirijor Christian Badea - Poemul „Isis” (1923, finalizat postum de Pascal Bentoiu)

Muzica Nouă, tur de forță încheiat cu un moment istoric

Există și aici un final, din păcate, această muzică fiind și cea care va lipsi din programele de stagiune (doi ani), cel puțin la acest nivel. Seria s-a încheiat cu un concert de lucrări compuse de maestrul KRZYSZTOF PENDERECKI, prezent în sală la vârsta de 85 de ani, un moment pentru istorie. Creația sa unanim recunoscută este apreciată nu numai de soliști, precum Anne-Sophie Mutter, care îi interpretează compozițiile, dar și de noi, publicul larg, din coloanele sonore ale unor filme ca ”Shutter Island”, ”Twin Peaks:The Return”, ”Children of Men”.

Dar să punctăm, pentru ultima oară, ce ați pierdut: MAX RICHTER – ”Reimagining Vivaldi” cu ORCHESTRA FILARMONICII „BANATUL” DIN TIMIȘOARA (OFBT), dirijor Marco Angius, la vioară Anna Tifu NICOLA PIOVANI (și dirijor) - „Il canto dei neutrini” pentru violoncel și orchestră și „Suita Fellini”, OFBT SVEN HELBIG - „I Eat the Sun and Drink the Rain” – zece piese pentru cor şi instrumente electronice cu VOCALCONSORT BERLIN și ORCHESTRA DE CAMERĂ RADIO KRZYSZTOF PENDERECKI – Simfonia a VIII-a „Lieder der Vergänglichkeit” (Cântece ale efemerului) pentru solişti, cor şi orchestră (soliști Erika Grimaldi, Anna Lubanska, Thomas Bauer) și Concertul nr. 2 pentru vioară şi orchestră „Metamorphosen”. ORCHESTRA NAȚIONALĂ A RADIODIFUZIUNII ROMANE, vioară Alissa Margulis.

S-au stins luminile, am plecat acasă. Dimineața ne-am trezit, să vedem cu ce-am rămas.

În primul rând, cât am proaspăt în memorie, încerc un TOP 10, cu precizarea că intrarea în top a fost decisă de mai mulți factori, printre care: nivel artistic, noutate, reacția publicului (acel sentiment de take me to the moon, dar și spontaneitatea aplauzelor), voci din public (nu din branșa muzicală). Desigur, toate interpretările au mers la inima cuiva, totul a fost cât se poate de valoros, și, până la urmă, contează că a câștigat fiecare.

TOP 10 (informațiile complete sunt în cele trei texte)
VEZI ȘI Festivalul George Enescu, prima săptămană: între stele, organizare de ceas elvețian și 10 lei/ora parcarea

Festivalul George Enescu, săptămana a II-a: Avem o țară ca afară. Jurowski președinte!

1. „PETER GRIMES” de Benjamin Britten
2. „FEMEIA FĂRĂ UMBRĂ” de R. Strauss
3. ORCHESTRA FILARMONICII DIN OSLO, dirijor VASILY PETRENKO, ambele concerte
4. Concertul nr. 1 în la minor pentru vioară și orchestră op. 77 - D. Șostakovici cu ORCHESTRA FILARMONICĂ DIN ST. PETERSBURG, dirijor Christian Badea, violonist VADIM REPIN
5. Concertul pentru vioară op. 36 – A. Schönberg cu ORCHESTRA FILARMONICII DIN BERLIN, dirijor Kirill Petrenko, violonist PATRICIA KOPATCHINSKAJA
6. „MOISE ȘI ARON” de A. Schönberg
7. KREMERATA BALTICA
8. ALEXANDER KNIAZEV violoncel și acompaniament PLAMENA MANGOVA pian
9. Simfonia a III-a în do major op. 21 de G. Enescu, dar, surpriză, în ambele interpretări dirijate de Vladimir Jurowski și Fabio Luisi
10. Seriile Concertele de la miezul nopții și Muzica secolului XXI (le-am lăsat pe ultimul loc pentru că, fiind o sumă, nu ar fi concurat cinstit cu ceilalți)

Bine, s-ar putea săptămâna viitoare să am alte păreri, pentru că amintirile îți vor reîncepe succesiunea.

Înainte de a ne ocupa de organizatori!, trebuie menționat publicul. Un mare Bravo! Nu e mai puțin adevărat că cei de pe scene le-a dăruit clipe de fericire în echivalent cu tone de serotonină, dar nici el nu a rămas mai prejos. A ovaționat artiștii ca pe rockstaruri, oamenii au aplaudat până li s-au umflat palmele.


Restul comentariilor, ale acelorași, că, vai, s-a mai auzit un telefon, s-au mai auzit aplauze între părți, sunt clișee. Unele aplauze sunt spontane, pur și simplu a plăcut, altele, alea din neștiință, se aud peste tot în lume în sălile de concerte. Chiar și telefoane. Poate că un anunț insistent în săli ar fi mai bun, oricum, la 3 mii și ceva de oameni e greu să fie controlată situația. Până la urmă, cel de pe scenă impune respectul spectatorului.

Catalogul cu note și mențiuni

Am subliniat deja pe parcurs, au mai spus-o și alții, direcția artistică imprimată de Vladimir Jurowski a ancorat festivalul în actualitatea europeană. Numărul lucrărilor prezentate în premieră a crescut exponențial, varietatea genurilor a fost mai bine reprezentată, iar mix ul baroc - clasic – modern a fost atât de reușit, încât nu s-a simțit nicio fractură.

George Enescu este indiscutabil unul dintre marii compozitori ai secolului XX, dar aș adăuga eu, probabil, unul dintre cei a cărui muzică era scrisă deja pentru secolul XXI.

Nu știu dacă a ieșit totul cum și-a dorit Jurowski, dar sigur rezultatul este fabulos.

FESTIVAL Selecție program: 10 Nivel artistic: 10 Varietate artiști/ansambluri: 8, mențiunile sunt: mari orchestre: nimic de peste Atlantic, așteptam o premiera din China, unde există un adevărat boom în muzica simfonică. Nu mai departe de anul acesta, în premieră mondială, casa de discuri Deutsche Gramophone a încheiat un contract multianual cu Orchestra Simfonică Shanghai.

Recitaluri și orchestre camerale: poate mai multe triouri, cvartete, cvintete, ansambluri mici, în general. Dirijori femei? Nu e vorba de feminism, ci de faptul că acestea nu mai sunt demult vreo raritate.

Organizare/programare: 10 chiar și cu impardonabilul incident al suprapunerii operei „Peter Grimes” cu concertul de Ateneu. În rest, suprapunerile erau asumate, alegerea fiecăruia, vorba celor de la Rolling Stones ”you can't always get what you want”.

Programe de sală: 10 cu precizarea că lipsa unei prezentări în engleză a dat naștere unor faze hilare. Străini care pozau și traduceau cu google translate, dar asta e problema lor. Și mai multă atenție la folosirea culorilor de fond și de text. Informații site: 8 link-urile între secțiuni (artiști, orchestre, informații despre lucrări etc) rare spre inexistente și, de asemenea, dar asta e un lucru mai vechi, nu există istoricul.

Prețuri bilete și pachete de vânzare – 6
Înafara abonamentelor full time cu discount, nu mai există niciun alt pachet. Odată cu scumpirea biletelor (față de 2013) ar fi fost normal să fie și alte pachete cu discount-uri (săptămânale, day pass, week-end etc). Am mai precizat lucrul acesta, ediția trecută, tot aici. Nu se poate ca Festivalul de la Salzburg, pentru o sală de 1450 de locuri să aibă 10 categorii de prețuri de bilete, începând cu 20 de euro, iar la Sala Palatului, pentru 3.000 de locuri, să aibă doar patru categorii. Oricum, acum ne-am liniștit, cel mai ieftin bilet de la noi este mai scump decât cel mai ieftin bilet de Salzburg, chiar dacă ca vizionare echivalează cu categoria a II-a de la noi.

CONEXE
Doar două remarci. Lipsa unei aplicații de mobil la nivelul anului 2019. Aplicațiile pentru astfel de evenimente, dezvoltate după modelul celor sportive, au devenit atât de performante încât orice suport de comunicare (Facebook, twitter etc) devine inutil.

Piața Festivalului

Apărută de ceva timp, este clar că are nevoie de un up grade masiv. De când a fost creată, un concept valabil și astăzi – promovarea copiilor și tinerilor, traficul central a crescut de n ori, școlile încep mai devreme, nu ai mâncare, decât niște sucuri și bere. Greu să stai cu copii, chiar și numai în week-end. Dar astăzi, exact pentru astfel de evenimente, există construcții ușoare, de mari dimensiuni, de obicei sferice, cu izolare fonică, posibilitatea de a așeza scaunele ca într-o sală de concert. Se exclude astfel amplificarea, care nu face decât să disperseze sunetul, dar claxoanele tot nu le acoperă, plus că poate fi folosită și atunci când plouă (nu va fi tot întotdeauna timp frumos ca în acest an). Pe toată durata festivalului s-au întâmplat multe, e normal să fie așa, o efervescență culturală masivă, dar nu știu câți au putut profita de ofertă, ținând cont că, totuși, festivalul este, cum se spune, off season, adică nu în timpul vacanțelor.

Și acum, părăsim oaza, unde ne vom mai întoarce peste doi ani.


Citeste mai multe despre   





Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


















3698 vizualizari

  • +7 (7 voturi)    
    nemultumiri (Marţi, 24 septembrie 2019, 10:57)

    nick [anonim]

    1.Cred ca Bucurestiul merita o sala de concerte multifiunctionala moderna -Sala Palatului nu cred ca este potrivita .
    Ateneul este micut, foarte intim, dar la o privire mai atenta este prafuit ,neintretinut si poate demodat.
    2.Faptul ca anul acesta festivalul nu a fost transmit la radio decat selectiv si ca la TV nu prea s-a vazut mai ales ca probabil prin niste manevre de culise dreptul si echipele de filmare difuzare au fost ale Trinitas TV este neplacut.Poate ca era firesc ,macar de forma, sa fie criticata situatia .HAi sa coboram din lumea ideala si sa ne amintim ca niciodata nu ne lecuim de metehnele noastre
    3.Nu exista, ca in tarile unde cultura s-a democratizat, posibilitatea unor bilete ieftine unde tinerii sa vina si sa asculte live muzica chiar in picioare , festivalul este elitist si prohibitiv.
  • +5 (5 voturi)    
    Comentariu (Marţi, 24 septembrie 2019, 11:09)

    gebica [anonim]

    scurt (nu cred că interesează pe nimeni varianta lungă, cu răspunsuri și aprecieri punctuale. Amalgamul prezentat este o intenție de concluzionare înaintea liniei. Se dau verdicte și clasificări extrem de subiective - nici n-ar putea fi altfel atîta timp cît nu se asumă niște criterii obiective și justificabile. La urma urmei cel mai mult contează impresia ce va dăinui după momentele euforice sau de deziluzie. Au existat destule din ultima categorie; nu sunt amintite, probabil din patriotism mioritic sau din admirație exagerată pentru Jurowski. Să nu uităm că actualul format al festivalului este nășit de Hollender (care era prezent și implicat mult mai activ), Jurowski plutind grațios peste valurile sale.
    Dacă dăm nota zece unui public care de multe ori se comportă execrabil nu-i facem niciun bine (îi mîngîiem doar un nejustificat orgoliu), nu-l ajutăm să revină măcar la nivelul de educație pe care l-a pierdut de mulți ani (cînd nu existau telefoane mobile, dar cînd nu mergeai la concertul la care aveai abonament dacă te simțeai răcit - acum se behăie parcă intenționat în cele mai liniștite pasaje, așa ca să fii remarcat de vecini). Toată expunerea lasă impresia unui elogiu camuflat acelui „se poate și-așa” mioritic, care ne-a adus unde suntem și din care se pare că nu avem aproape nicio șansă de scăpare. Să sperăm că vom mai avea buget pentr ce ni se pregătește la următoiarea ediție. Că Jurowski se mai găsește
    • +3 (3 voturi)    
      PS. (Marţi, 24 septembrie 2019, 11:37)

      gebica [anonim] i-a raspuns lui gebica

      Uluitoare ideia cu piața fără amplificare. Protocronismul romînesc lovește din nou în ce doare cel mai tare mapamondul.
    • -1 (5 voturi)    
      Bine zis! (Marţi, 24 septembrie 2019, 16:06)

      Namaste [utilizator] i-a raspuns lui gebica

      sa frecventezi Festivalul pentru a te procopsi cu vreo gripa, eventual, dupa ce te-ai mai si delectat cu "behaituri" dambovitene, asta "climax", zau asa! ;-)
  • +3 (9 voturi)    
    ... (Marţi, 24 septembrie 2019, 14:06)

    dumnezeu [utilizator]

    doamnă, printre pîrțîielile elitiste pe care le vehiculați în acest text cu pretenții inutile, mi-a sărit în ochi un cuvînt pe care îl folosiți cu evidentă încîntare chiar de la început.
    ce vreți să spuneți prin "climax artistic"?
    e vorba de orgasm, sau de neaoșul culme/vîrf artistic(ă), pe care probabil snobismul vă împiedică să-l formulați mai acătării?


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by