James Hansen, director al institutului "Climate Science, Awareness and Solutions", Columbia University, și afiliat la NASA Goddard Institute for Space Studies, este unul dintre cei mai prominenți climatologi actuali, avertizând omenirea asupra pericolui încălzirii globale încă din anii 80. Autor a peste 160 de studii științifice (h-index 105) cât și a cărții Storms of My Grandchildren: The Truth About the Coming Climate Catastrophe and Our Last Chance to Save Humanity (2009), decernat cu mai multe premii și consultat de Congresul SUA asupra climatului, a fost ales de Time Magazine în 2006 ca unul dintre cei mai influenți oameni ai planetei. Dr. Hansen a studiat fizică și astronomie la universitatea Iowa, unde și-a obținut doctoratul cu un studiu despre atmosfera planetei Venus.
El Niño și încălzirea planetei
Autori:James Hansen, Makiko Sato, Reto Ruedy, Leon Simons
traducerea: Edward Kanterian
Articol apărut pe contributors.ro cu acordul autorului.
Luna septembrie a anului 2023 a doborât recordul anterior de temperatură globală. Nu este greșit să fim îngrijorați cu privire la amploarea saltului de temperatură din septembrie. Dar mai important ar fi să investigăm rolul forțării climatice prin aerosoli,pînă acum ignorat, în schimbările climatice globale. Temperatura globală pe durata actualului El Niño[1] oferă însă o posibilă evaluare indirectă a schimbării forțării prin aerosoli. Temperatura globală în actualul El Niño sugerează până în prezent o accelerare puternică a încălzirii globale, pentru care cea mai probabilă explicație este o scădere a aerosolilor de origine umană ca urmare a reducerilor în China și a emisiilor vapoarelor. Actualul El Niño va fi probabil mai slab decât El Niño din 1997-98 și cel din 2015-16, ceea ce face încălzirea actuală cu atît mai semnificativă. Actuala iradiere solară, care este aproape la maxim, adaugă și ea o mică parte la mecanismele majore de forțare (gazele cu efect de seră, aerosolii și El Niño), dar nu are un efect pe termen lung. Mai important este că amplificarea polară a emisferei sudice, mult timp aflată în stare de latență, începe probabil să intre în joc.
Aceste temperaturi ridicate apar în ciuda faptului că actualul El Niño nu se poate califica drept un „super” El Niño, cum au fost cele din 1997-98 și 2015-16. Indicele Nino 3.4 la valoarea nominală (Fig. 3, prima diagramă) este acum de aproximativ +1,5°C, dar în evaluarea amploarei unui El Niño ar trebui să luăm în considerare tendința de încălzire datorată forței climatice nete produse de om. Cel mai simplu mod de a face acest lucru este să scădem tendința din 1970-2010 a indicelui de temperatură Nino 3.4, care este de 0,1°C pe deceniu (mai mică decât tendința temperaturii globale, așa cum era de așteptat din cauza amplificării polare a schimbării temperaturii). Cu această scădere (detrending), El Niño din 1997-98 și cel din 2015-16 par a fi ambii la fel de puternici (Fig. 3, a doua diagramă). Indicele Nino 3.4 (anomalie de temperatură într-o regiune mică din Oceanul Pacific ecuatorial) nu este însă o caracterizare perfectă a amploarei unui El Niño. După cum arată hărțile din Fig. 4, El Niño din 1997-98 a fost de fapt mai puternic decât El Niño din 2015-16. Este prea devreme pentru a concluziona amploarea finală a lui El Niño din 2023-24, dar primele date (Fig. 4) nu sugerează un El Niño foarte puternic, chiar dacă nu au fost scăzute tendințele numite din datele prezentate în Fig. 4. Prognoza recentă NOAA NCEP (Graficul 25)[6] are indicele Nino 3.4 atingând doar ~1,5°C.[7] Valoarea de medie rezultînd din ansamblul multor modele colectate de Institutul Internațional de Cercetare (IRI) al Universității Columbia și prezentată în graficul NOAA 24 are încălzirea maximă la ~1,5 °C pentru modelele statistice și ~2 °C pentru modelele dinamice. _Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro
