Pentru publicul larg, numele Monicăi Lovinescu ar trebui să mai stăruie măcar în vreun cotlon de memorie școlară: tatăl ei a fost Eugen Lovinescu, critic literar și scriitor interbelic, inițiator al cenaclului Sburătorul. Pentru generațiile care și-au măcinat tinerețea în timpul regimului Ceaușescu, numele și, mai cu seamă, vocea ei, vor fi rămas în amintire ca mici licăriri ale curajului de a asculta pe furiș emisiuni interzise. Cine a făcut experiența radioului știe însă că, în orice vremuri, nimic nu e mai efemer decât o voce care citește la microfon. Suflul dispare în eter odată cu articularea lui în cuvinte.
Tinerii de la începutul anilor 90 – peste care au trecut, între timp, mai bine de 30 de ani – au stat poate la coadă pentru un autograf la primele ei lansări de carte la editura Humanitas. În 2008, când administrația prezidențială a organizat la Ateneul Român o ceremonie funerară, politicienii au salutat, fiecare în coregrafie proprie, memoria cuplului Monica Lovinescu-Virgil Ierunca, exilații care și-au dedicat viața demascării dictaturii comuniste. Cititorii născuți spre sfârșitul anilor 80, în măsura în care sunt pasionați de memorii și jurnale și de povestea trecutului, îi descoperă pe Monica Lovinescu și Virgil Ierunca în cărți reeditate recent. Dar cum or fi citind ei mărturia unor vieți pentru a căror înțelegere nu au la îndemână decât propria imaginație, eventuale amintiri păstrate în familie, distorsiuni folclorice și atotstăpânirea de azi a imaginii filmate asupra vieții?
Pe 19 noiembrie se împlinesc 100 de ani de la nașterea Monicăi Lovinescu. La capătul unei serii de evenimente dedicate centenarului, în seara aceleiași zile și în cadrul Galei Monica Lovinescu de la Ateneul Român, organizată de editura Humanitas, va fi lansat un album aniversar intitulat Monica Lovinescu: O viață, o voce, un destin. Alcătuit cu migală și acribie de Cristina Cioabă și ilustrat cu multe fotografii inedite din prețioasa arhivă Lovinescu-Ierunca, albumul are darul de a le oferi deopotrivă celor care știu și celor care nu știu cine a fost Monica Lovinescu o istorie a României privită prin lupa unui destin aparte: o femeie născută în România interbelică, într-o familie de oameni cultivați și creatori de cultură, crescută printre scriitori și artiști, educată în spiritul culturii și istoriei europene, trăind apoi anii entuziasmelor și experimentelor adolescenței, studenția bucureșteană, vacanțele la Mangalia, urmate de năvala istoriei care-i schimbă viața, gândurile și intențiile. Începuturile exilului la Paris, sfâșierea cu gândul la arestarea mamei, profesoara de franceză Ecaterina Bălăcioiu, întâlnirea cu Virgil Ierunca, împrieteniri de suflet cu Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, coagularea unui grup de exilați patrioți care spun adevărul despre realitățile din România, speranțele, deznădejdile, trădările, îndârjirile. Apoi experiența „Europei libere”, mișcarea Goma, atentatul comandat de Securitate și executat de doi palestinieni, căruia îi supraviețuiește, mișcările anticomuniste din Europa de Est, vizita lui Gorbaciov în România în 1987, figuri de scriitori curajoși, figuri de duplicitari periculoși, figuri de turnători. Altfel privită, viața Monicăi Lovinescu cuprinde, între „filele ei”, mai multe istorii simultane care-și răspund în țesătura evenimentelor, între Franța și România: istoria revoltelor din Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, primele cărți despre gulagul sovietic, istoria regimului Ceaușescu – de la aparenta deschidere din anii 60 la delirul criminal din anii 80 -, istoria exilului românesc pestriț de la Paris și a scriitorimii dezbinate din țară, istoria căderii comunismului și a primilor ani ai tranziției marcați de impostură și manipulare, revenirea cuplului Lovinescu-Ierunca în vizite periodice în România, regăsirea prietenilor vechi, încrederea în prieteni noi.
În vâltoarea luptelor pentru putere din România postcomunistă, persistă, în gândurile Monicăi Lovinescu, o îngrijorare profetică: memoria istoriei recente se pierde văzând cu ochii, înainte să fi fost pe deplin recuperată și cunoscută. -Citeste intregul articol si comeneaza pe contributors.ro
