Profesorii nu se vor alege cu nimic din aceste greve. Și asta dintr-o rațiune simplă: nu sunt ”categorie specială”.
L-am subestimat pe d-l Marcel Ciolacu. Greva profesorilor arată că știe să joace tare. Evident că problemele învățământului sunt mari și serioase. Numai că, din păcate, ele au fost ignorate suveran – când nu de-a dreptul batjocorite – tocmai de cel care ar să fie ”garantul dialogului social” în țară: președintele. În disprețul total al realității educației, d-l Iohannis a dispus încropirea unor ”legi” menite a-l ridica pe dânsul la rangul ”legislatorilor”, dar care nu rezolvă niciuna din dificultățile școlii românești. Una din cele două ”legi”, cea a Învățământului Preuniversitar, tocmai trece de Parlament, mergând la promulgare. Acesta este momentul ales de d-l Ciolacu pentru greva profesorilor. Să fim bine înțeleși: pe președintele PSD-ului nu-l interesează deloc neajunsurile educației și greutățile ce apasă asupra dăscălimii. Scopul grevei nu e acela ”de-a le da” ceva cadrelor didactice, ci cel de-al umili public pe președinte. D-l Ciolacu își marchează terenul și arată – urbi et orbi – cine e noul stăpân.
Dânsul i-a încolțit pe președinte și pe primul-ministru într-un unghi din care nu mai au cum să se retragă și, ținându-le ferm de lesă, lasă sindicatele din învățământ să latre și să-și arate colții la cele mai înalte oficialități ale statului. Din totdeauna, la noi, sindicatele – și în particular cele din educație – au fost la dispoziția PSD-ului. Pentru d-l Ciolacu, acum, nu sunt decât instrumente de intimidare la adresa d-lor Iohannis și Ciucă. Mai ales a primului. ”România (lui) Educată” a virat în coșmar: prăfuită de apatie și ajunsă subiect de ironie publică, ”opera” președintelui e, acum, pur și simplu anulată de corul protestelor de stradă ale profesorilor. Șefului statului i se arată nu doar că n-a făcut nimic pentru cei din rândul cărora pretinde că vine, ci că – dimpotrivă – sutuația dascălilor e mai problematică decât la începutul mandatelor sale (și a bătăii de de joc numită ”România Educată”). În fine, ce autoritate are în fața profesorilor d-l Nicolae Ciucă, omul care nu e în stare să citească o frază, care vorbește în dodii, care-și ascunde impostura doctorală după judecători plătiți la ”serviciu” și care beneficiază de cumuluri de pensie și de salariu din care ar ptea fi renovate câteva școli rurale? Punându-i la zid pe președinte și pe șeful PNL, d-l Marcel Ciolacu arată, clar, că – după ”rotativă” – vrea (deja) să aibă atribuții prezidențiale. Pe o scenă politică ilustrată la vârf de incompetenți, impostori și nevolnici, dânsul știe – dacă nu ce – măcar cum să facă.
Greva aceasta nu marchează doar căderea ”gealului” Ciucă în insignifianța din care-a apărut, ci și sfârșitul mandatelor interne ale d-lui Iohannis. Evident, președintele se va putea plimba în continuare prin lume cu avioane private de jet set (între altele, pentru că asta-i ridică lumea în cap) și va putea rânji pe la diverse reuniuni internaționale, însă – în țară – nu va mai nici un cuvânt de spus, nici măcar în numirea unui ușier la Cotroceni. Dacă până acum n-a vrut să se ducă la televiziuni sau să vorbească cu presa, de-acum înainte va trebui să ceară voie ca s-o facă. Iar dacă vrea ”o funcție europeană” după mandat, o va putea obține doar ca reprezentat al PSD-ului. Trist și rușinos sfârșit pentru cel votat cu încredere în 2014 și în jurul căruia au făcut zid – în iarna lui 2017 – cei care sperau la o Românie mai bună!
După ce-și vor fi ”făcut numărul”, sindicatele din educație vor fi aduse, din nou, în lanț. Unul sau altul din liderii lor va deveni, cu începere din 2025, ”consilier prezidențial”, ”eurodeputat”, ”senator”, ”secretar de stat” pe la învățământ sau la energie, la agricultură, ori la orice. D-l Ciolacu cunoaște bine tehnica: le dai (ceva mai) mult la puțini, nu puțin la mulți. Altfel spus, puțini – de la ”vârf” (în Minister, Inspectorate, Rectorate, sindicate) – primesc bani adevărați, dar cu o condiție: să-i țină în frâu pe cei mulți. În treacă fie spus, e exact același procedeu ca la mită: dai niște ”sume” câtorva și ei îți dau, în schimb, ”contracte avantajoase”. Aici, contractul e ”liniștea socială”. Din momentul în care d-l Ciolacu va fi ”la butoane” ”negocierile” vor decurge ”cu celeritate”: niște promisiuni legate de PNRR (cu privire la care viziunea e tot mai cețoasă), o ”indemnizație” de instalare / mutare / deplasare – de câteva sute de lei – pentru debutanți, reasigurarea faptului că ”educația e priritate națională strategică”, replica sindicatelor că ”dialogul continuă” și... pace și progres! Vin peste noi prețurile la alimente, seceta de vară, crize geopolitice și ”neomarxiști” care vor să ne distrugă. Și, mai ales, anul electoral. Abia atunci se va cântări, drămui și împărți pomana. Pentru toți, dar în funcție de ”priorități”.
Profesorii nu se vor alege cu nimic din aceste greve. Și asta dintr-o rațiune simplă: nu sunt ”categorie specială”. Nu sunt asemeni magistraților, parlamentarilor, primarilor, celor din serviciile militarizate etc., oameni pentru care să existe o salarizare distinctă de a celorlalți bugetari. Dimpotrivă, sunt imaginea – coborâtă până la caricatură – a bugetarului. Dacă lor le cresc salariile (indiferent cu cât), imediat trebuie mărite procentual salariile tuturor celorlalți angajați ai statului (inclusiv – sau poate în primul rând – a celor cu ”drepturi speciale”)...Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro
