România pare să fie bogată, și în perioada actuală, în cazuri care provoacă discuții fertile pe tema integrității academice. Cazul doctoratului susținut de ministrul Lucian Bode ar putea fi unul dintre acestea. Dar nu singurul. Este în serie actuală cu cel al unui actual prim-ministru și al unui ministru al energiei. Pentru ca discuția să fie eficientă, ar merita, poate, să fie formulate și mai clar întrebările. Este ceea ce voi face în continuare, în câteva rânduri, pe un început de studiu de caz.
Procentul decide? Ni se spune, pe surse universitare, că 3% este un procent mic și nu trimite la diagnosticul de plagiat. Procentul decide sau experții care pornesc de la simlitudini dar știu să contextualizeze? În Ghidul de integritate a cercetării științifice, publicat în 2020 de către CNECSDTI, apare un punct de vedere diferit. Procentul de similitudine poate fi redus dar dacă sunt parafrazate idei importante sau dacă cineva traduce dintr-o limbă străină în română și nu mai menționează autorul din care a tradus ci un altul, este sau nu plagiat?Expertul decide. Eu cred, în acord cu ghidul menționat, ca da, expertul decide. Oricum, este ușor de constatat că în discursul public a rămas numai coeficientul de similtudine. Trimiterea la experți se pare că încurcă. Pe cine? De ce?
Și, mai ales, cum calculăm procentul de plagiat? Din lipsă de resurse, ni se spune, Consiliul UBB nu a analizat întreaga lucrare. Dacă este adevărat și ce spune media , că procentul de 3% (nu aș risca sa scriu 2,...% pentru că nu cred în farmacie la măsurări de acest gen.) a fost calculat prin raportarea unei singure părți din lucrare, analizată din întreaga teză de doctorat, atunci mai avem o problemă. Normal, statistic, este să raportezi ceea cei ai aflat la ceea ce ai cercetat, nu la întrega lucrare. Care ar fi procentul de text plagiat dacă raportarea ai fi făcută nu la întreaga teză ci numai la paginile cercetare? Evident, nu tot 2,.. !
Este cazul doctoratului susținut de ministrului Bode la UBB, unul care a suscitat discuția publică? Desigur. Se poate învăța mult din analiza lui în spațiul public. Răspunsul nu poate fi decât afirmativ, mai ales că miniștrii sunt demnitari și ar trebui să fie și să fi fost cazuri exemplare de moralitate. Având resursele materiale și umane pe care le are și luând în considerația contextul de interes public, nu ar fi util ca CNECSDTI să se autosesizeze pe temă și caz? Am vedea cum lucrează și Ghidul anterior menționat pe un caz complex. De fapt, nu ghidul interesează pentru că ghidul este construit în acord cu legea și pe bază de multiple experiențe profesionale în domeniu.
Știu cazuri ale unor lucrări de doctorat scrise în perioada anilor `70 sau `80 care au fost postate pe site recent de către autorii lor tocmai pentru a dovedi că regulile de integritate nu au apărut astăzi și că profesori buni au fost și atunci, ca și acum, în spațiile universitare. Nu ar putea face și acum, același lucru, și ministrul Bode? Așa ar putea să apară analize noi, favorabile adevărului, și ar fi depășită și criza de resurse în analiză, și și-ar juca mai ușor rolul educativ și comisiile sau consiliile abilitate în domeniu.
Nu susțin, prin întrebările și sugestiile formulate, că riscurile sau practicile de plagiat sunt specifice numai demnitarilor. Cazul în speță trimite, însă, în special, la categoria demnitarilor. Altfel este suficient să vizitezi pagina CNECSDTI pentru a întâlni cazuri de plagiat universitar flagrant și la Arad, Târgu Jiu, Craiova etc.Citeste intregul artiol si comenteaza pe Contributors.ro
