Justiția, felul în care ea funcționează este o reprezentare fidelă a democrației și a nivelului în care a ajuns statul și cetățenii. Justiția și legile făcute corect sunt garanția unei societăți în care dreptul la proprietate este respectat, în care concurenta este reala, dezvoltarea firmelor este încurajată, în care statul este mai puțin corupt și ca atare mai eficient în cheltuirea banului public.
Justiția trebuie să pedepsească faptele de corupție, căci corupția este cancerul care erodează un stat. Când o licitație pentru un bun sau un serviciu public (de la adunat gunoiul de pe străzi până la vânzarea de dezinfectanți neconformi- HexiPharma) este viciată și doar anumite firme câștigă licitațiile, aceste firme vor face concurenta neloiala celorlalte firme de pe piața, dar mai important, afectează viața tuturor cetățenilor. Cu toții plătim prețul când ajungem în spitale, căci de ani de zile banii s-au scurs prin toate găurile sistemului și prin licitații trucate. în loc să cumpere 3 aparate de monitorizare a pacientului la suprapreț un spital ar putea să cumpere 3 aparate la preț normal și 2 incubatoare pentru nou născuți. Plătim cu vârf și îndesat calitatea proastă a drumurilor, sau lipsa lor. Suntem campioni în Europa la numărul de accidente de mașină și la gravitatea lor, gravitate măsurată în număr de morți și de răniți.
Corupția ucide! în multe forme și în multe locuri, corupția își scoate capul prin oamenii necalificați, prin licitații trucate, prin achizițiile unor produse de calitate proastă. Se întinde ca o molimă peste societate, înghițind speranța, meritocrația, corectitudinea.
Justiția trebuie să rezolve dosarele intr-o perioada rezonabilă de timp. Ce valoare are un act de justiție înfăptuit după 5, 10 sau chiar 20 de ani? Charles Wheelan, în cartea “Naked Economics” da un astfel de exemplu din India: O disputa intre vecini legata de un dren la marginea proprietății; un vecin a drenat apa pe la marginea proprietății, celălalt a considerat ca apa îi afectează locuința. Disputa s-a rezolvat în instanță după 39 de ani! Alt caz șocant: O persoana a așteptat 37 de ani în închisoare pentru a fi judecat, în final s-a decis eliberarea pentru ca între timp martorii și ofițerul care a investigat cazul au murit! Dacă nu s-ar mai depune și alte dosare, în India, ar fi nevoie de 324 de ani ca să fie rezolvate toate dosarele!
“ a counterexample from India. Abdul Waheed filed a lawsuit against his neighbor, a milk merchant named Mohammad Nanhe, who had built several drains at the edge of his property that emptied into Mr. Waheed’s front yard. Mr. Waheed did not like the water draining onto his property, în part because he had hoped to add a third room to his cement house and he was worried that the drains would create a seepage problem. So he sued. The case came to trial în June 2000 în Moradabad, a city near New Delhi.
There is one major complication with this civil dispute: The case had been filed thirty-nine years earlier; Mr. Waheed was dead and so was Mr. Nanhe. (Their relatives inherited the case.) By one calculation, if no new cases were filed în India, it would still take 324 years to clear all the existing cases from the docket. These are not just civil cases. în late 1999, a seventy-five-year-old man was released from a Calcutta jail after waiting thirty-seven years to be tried on murder charges. He was released because the witnesses and investigating officer were all dead „
Situația actuală a justiției în România.
Când se discută despre situația justiției din România, se discută despre:
1) Percepția populației legată de durata proceselor, există articole care scot în evidență durata mare a unor procese.
2) Excepțiile. Chiar dacă în general cazurile dintr-o anumită categorie se finalizează într-un timp rezonabil, dosarele grele, care implică politicieni, se întind pe ani de zile și sunt tergiversate aparent fără motiv.
Percepția populației
Percepția populației este ca sistemul este greoi, se mișca încet, sufocat de numărul mare de dosare. în România, în 2017, erau 2 milioane de dosare alocate la 4000 de magistrați[3]. Alt exemplu, în județul Suceava anul trecut cifrele nu arătau bine: “Şi la Judecătoria Suceava magistrații au avut mult de muncă, volumul de activitate pentru fiecare persoană fiind în medie de 1.470”[dosare].Pe lângă numărul mare de dosare, e relevantă și complexitatea lor, există dosare care conțin sute de pagini.
În funcție de natura cazurilor, procesele durează între 2 luni (cele din asigurări sociale), și ani de zile .“Peste 20 la sută dintre procesele judecate anul trecut de instanțele din România au vizat încălcări ale legii penale. S-au judecat cel mai rapid, în medie în mai puțin de trei luni”; Judecătorii Curții supreme pronunță o sentință penală în aproximativ 50 de zile. Le ia alte 300 pentru a motiva hotărârea luată. La polul opus, în asigurările sociale, spre exemplu, întreaga procedură se termină în doar două luni”. [1]
Sistemul de justitie din Romania raportat la indicii globali
Conform indicelui global World Justice Project Rule of Law Index 2020[8], indice care măsoară eficiența și felul în care se aplica justiția, România are un scor mediu: 0.63 (valorile se situează între 0 și 1). Cu valori aproape de 1, cel mai bine situate sunt țările nordice, Norvegia, Suedia, Finlanda.. Câțiva factori din acest index:
Corupția se măsoară 3 forme: nivelul mitei, traficul de influenta în interesele publice și private și deturnarea fondurilor și a altor resurse făcute de către oficialii din sistemul executive și legislativ, justiție, armata, politie. România are un scor mediu 0.56 versus țările nordice care stau mult mai bine la acest capitol; Danemarca: 0.95, Norvegia: 0.94, Singapore: 0.91, Suedia: 0.91, Finlanda: 0.89.
La Respectarea drepturilor omului, România are un scor de 0.7, excelam la securitatea persoanelor și a proprietății, cu un scor de 0.83, sistemului de justiție civilă între cetățeni are un scor de 0.62, puțin peste decât Africa de Sud care are un scor de 0.61, dar suntem mult în spatele țărilor nordice. Per total însă, sistemul judiciar are un scor mediu de 0.56, la nivel de regiune, scorul e destul de prost (fig3)[8].
Excepțiile
Chiar dacă per ansamblu, cifrele nu arată dezastruos, probleme mari sunt ridicate în dosare grele și complexe, care zac în sertare ani în șir. Se judecă rapid micile furturi, dar dosarele care devalizează bugetul de stat cu milioane de Euro, dosare cu impact major din sistemul de sănătate, rămân nefinalizate. Alexandra Furnea[13], supraviețuitoare Colectiv si jurnalist, menționează pe pagina de facebook, o parte dintre aceste dosare:
“Dosarul Revoluției - trimis în judecată în data de 8 aprilie 2019, la 30 de ani după fapte.
Dosarul Mineriadei - întors la Parchet în 2020.
Dosarul Giulești - asistenta care a părăsit bebelușii, 2 ani de închisoare. Electricianul, 1 an de închisoare cu suspendare. Managerul spitalului, 6 luni cu suspendare. Șeful secției, achitat.
Dosarul Apuseni - clasat parțial. Partea rămasă s-a întors la Parchet și ancheta continuă. După 7 ani de la tragedie.
Dosarul Gigină - plimbat prin instanțe. Nici o concluzie și nici un inculpat.
Dosarul Colectiv I (noaptea incendiului) - tergiversări continue în faza de Apel, la 6 ani de la incendiu.
Dosarul Colectiv II (ceea ce s-a întâmplat în spitale și intervenția de „salvare”) - încă în faza de anchetă. Zeci de tineri infectați, decedați din cauza septicemiei. Nici o concluzie și nici un inculpat. „Avem tot ce ne trebuie”.
Spitalul Județean din Piatra Neamț - dosar în faza de anchetă. Nici o concluzie și nici un inculpat.”
Ce se poate face: Simplificarea proceselor și digitalizarea sistemului
Pentru a avea o justiție funcțională care să pedepsească la timp și exemplar furtul și corupția, trebuie să existe legi fără portițe, iar proceselor să fie eficientizate. Eficiența se poate obține prin
1) Scăderea numărului de dosare
2) Simplificarea proceselor
3) Digitalizare
Scăderea numărului de dosare
Judecători și magistrații se plâng de numărul mare de dosare. Scăderea numărului de dosare și degrevarea instanțelor se poate face prin găsirea și eliminarea acelor dosare care nu ar trebui să facă obiectul atenției unui judecător.
De exemplu, orice firmă, orice ONG nou înființat trebuie să depună și acte care să fie analizate și semnate de către un judecător… De ce? De ce pentru înființarea unei firme este nevoie de semnătura unui judecător? La ce folosește această birocrație excesivă?
Procesul este similar și în cazul desființării / închiderii unei firme. Totul trebuie să treacă prin mâinile unui judecător. Iar astfel de exemple] se mai găsesc în sistemul judiciar.
Simplificarea proceselor
Procesele sunt multe și diverse și pot fi îmbunătățite constant. Fiecare mică modificare poate avea un impact major asupra felului în care se desfășoară munca, asupra eficienței și a resurselor alocate.
Dacă înainte de pandemie, avocați, părți se strângeau dimineața și își așteptau rândul în instanță, acum, unele instanțe fac programări. Dacă un judecător știe ca are m înfățișări pe zi, și un dosar îi ia cam 10-15/20 minute, de ce să nu le programeze?
Apoi există cereri standard prin care părțile comunică și cer o amânare; fie din motive medicale, fie din alte motive. De multe ori, cealaltă parte merge în instanță doar pentru a afla ca procesul se amână. Oare nu ar fi mai ușor să fie anunțați apriori ? Unii au procese relocate; cat e de util să meargă din Cluj la Brașov, de la Iași la Oradea, numai pentru a afla că procesul se amână …
Alte modificări implica schimbări structurale: De curând, Ana Birchall, fost ministru al justiției, a ieșit public scoțând în evidență nerespectarea termenelor, tergiversarea dosarelor. A cerut ca în cazul în care Instituția Camerei Preliminare nu poate respecta termenul de 60 zile alocat pentru rezolvarea unui dosar, “sunt dosare în Camera Preliminară cu termene care au ajuns să depășească și 4 ani de zile.” să fie eliminată din legislație.
In penal vorbind, reducerea numărului de dosare s-a putea face prin dezincriminarea unor infracțiuni; in penal instanțele au fost încărcate artificial, după ce CCR a decis prin decizia 23/2016 ca soluțiile procurorului de renunțare la urmărirea penală trebuie confirmate de judecător. O inepție, căci nu generează decât hârțogărie, se încarcă inutil munca judecătorului si a sistemului. Un exemplu banal: se fură o ciocolată din magazin; procurorul decide că nu e de trimis in judecată; polițistul face un referat, procurorul emite o ordonanță iar tot dosarul se duce la judecător pentru a confirma reenunțarea la urmărirea penală!
Digitalizarea proceselor
Digitalizarea făcută corect, crește transparența și eficiența sistemelor. Crescând transparența, se reduce în mod automat corupția, capitol la care și în justiție, România nu excelează. Pentru a putea propune soluții viabile și eficiente, este nevoie de analizarea proceselor, de transpunerea proceselor în programe care să faciliteze accesul la informație și să automatizeze mai multe proceduri.
In plină pandemie, s-a implementat o aplicație extrem de utilă: „Dosarul electronic”. Lansat în mai 2020, aceasta aplicație permite ca judecătorii, părţile implicate într-un proces și avocații acestora să aibă acces de la distanță, 24/7 la actele de la dosar .
Pe baza unei cereri, disponibile pe site-ul ICCJ,[26] se acorda accesul la dosare, munca tuturor părților implicate fiind ușurată. Consultarea unui dosar presupunea deplasarea la sediul instanței, predarea dosarului din arhivă, predare care depinde de programul cu publicul și de faptul că altă parte implicată în proces ar fi putut lua dosarul pentru consultare. Verificarea în timp real a existenței unor documente noi se poate face fără a aștepta ca documentele să fie comunicate prin poștă. Se ușurează astfel și munca judecătorilor care pot motiva fără să se deplaseze la sediul instanțelor.[28]
Dosarul electronic este un exemplu de aplicație care a ușurat munca tuturor părților implicate. Chiar dacă munca celor implicați în procese în procese a fost simplificata, exista multe alte aplicații care au fost gândite fără caracteristici esențiale: accesul facil la informație.
