Inca o vizita a delegatiei FMI din Washington la Bucuresti, inca o izbucnire de creativitate fiscala a guvernului. Asa cum ne-a obisnuit deja premierul a anuntat cu surle si trambite o serie de masuri fiscale cu evidenta tenta electorala si i-a lasat pe cei afectati in ceata totala. Au trebuit sa urmeze clarificari succesive ale vajnicului luptator cu plagelul dezinflatiei, ministrul bugetului, ca mai aduca detalii precum si sa incerce, fara prea mult entuziasm sau convingere, sa faca o analiza cost beneficiu. Intrebat fiind, Guvernatorul BNR s-a straduit sa fie politicos si neutru desi a explicat ca aceste masuri sunt, in fapt, un tip de taxare diferentiata. In cele din urma a cazut pe umerii sefului misiunii FMI explicarea contextului si a intentiilor.

Mihnea VasilacheFoto: Contributors.ro

ElectoRATA^TM

Principala masura fiscala propusa intentioneaza sa ajute categoria de populatie cu venituri – atentie, nu salariu – sub medie adica sub 1,610 de lei pe luna (implicit, desi nespecificat, net). Ca aceasta masura este vadit electorala prin tintirea electoratului traditional PSD nu este nici o surpriza si nici neaparat o problema. Este, in fond, o decizie politica a unui partid socialist intr-un an electoral. Diavolul, si problemele, se afla ca de obicei in detalii.

Detaliile principale sunt urmatoarele:

• Suma: reducerea la jumate a rambursarii principalului (si nu a dobanzii) pana in suma de 500 de lei pe luna
• Perioada de aplicabilitate: 2 ani
• Eligibilitate: persoane fizice cu venituri nete sub 1,610 de lei pe luna si credite bancare de orice fel (consum, auto, ipoteca, etc)
• Situatie credit: fara restante mai mari de 90 de zile, banca trebuie sa agreeze (dar nu este obligata) re-esalonarea si sa asigure prelungirea corespunzatoare a creditului
• Rambursare: persoanele care intra in acest program vor plati taxe mai mici, limitate la 200 de lei pe luna, in cei doi ani ulteriori terminarii in ideea ca astfel vor putea achita ratele care revin la suma initiala mai mare
• Aplicabilitate: maxim 900,000 de persoane (conform surselor guvernamentale)

Necunoscute:

• Cost si impact. Oricine poate inmulti 900,000 cu 500 de lei si practic aici se termina si analiza cost beneficiu a gubernului.
• Ce parere au bancile? Au fost consultate? Ce motivatie au sa re-esaloneze credite care nu sunt clasificate ca si neperformante (pentru ca un au restante mai mare de 90 de zile)?
• Cat va dura si cat va costa implementarea acestui program in (1) sectorul bancar si (2) administratia fiscala?
• Cum va fi popularizat acest program pentru a asigura o participare cat mai mare avand in vedere categoria sociala tinta care are acces relativ redus la informatie?
• Cum verificam eligibilitatea avand in vedere sutele de mii de contracte de munca pe salariul minim pe economie care sunt suplimentate de venituri independente semnificative. Cu alte cuvinte, cum este statul sigur ca ajuta o persoana care are un salariu lunar de 1,000 de lei dar mai castiga inca 1,000 de lei pe luna printr-un PFA?

Haos fiscal numele tau este guvernul

Ce nu a fost in stare sa explica clar guvernul a explicat FMI. In teorie se doreste sprijinirea gospodariilor cu venituri mici si mijlocii precum si relaxarea creditarii prin cresterea lichiditatii (adica banii care trebuia rambursati bancilor ca principal raman in economie). Reprezentanta FMI remarca in continuare ca bancile ar putea fi motivate si de dorinta de a isi „curata” bilanturile ceea ce este intr-o oarecare contradictie cu criteriile de eligibilitate care interzic participarea creditorilor cu restante peste 90 de zile (definitia universal acceptata a „neperformantei”). In practica creditele cu restante mai mici de 90 de zile si/sau in care creditorul are probleme financiare se clasifica la randul lor intr-o serie de categorii de risc cu provizionari aferente. Bancile vor fi intr-adevar motivate sa re-esaloneze creditele acelor persoane care sunt eligibile dar au totusi grad mare de risc. Problema este ca acest numar este mai mic de 900,000 iar guvernul habar nu are cu cat, in primul rand pentru ca nu s-a ostenit sa intrebe bancile.

In fine, hai sa admitem ca bani publici vor fi folositi pentru ajutorarea unei categorii sociale cu venituri sub medie si ca, impreuna cu FMI, am agreat sa alocam 4.5 miliarde de lei pe doi ani in acest scop. Care este cea mai eficienta folosire a aceste sume, cu cel mai mare impact in economie? In niciun caz aceasta propunere neclara, alambicata, complicat (si deci scump) de implementat.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro