In sfarsit, Cotrocenii au aplecat urechea la doleantele strazii si au decis inlocuirea cabinetului Boc cu un nou cabinet, sub conducerea dlui Razvan Ungureanu, seful SIE!
Sigur, aceasta fraza ar putea fi una din formulele prin care poate fi descrisa realitatea romaneasca.
Numai ca trebuie aduse o serie de “corecturi” absolut necesare. Prima este ca strada nu este multumita si continua protestele! Mai mult, nu este exclus ca inlocuirea guvernului (din pacate, dupa principiul “aceeasi Marie cu alta palarie”), sa aiba un efect contrar, iritand si mai mult protestarii din strada.
A doua este ca Opozitia isi continua greva parlamentara si nu va participa la procesul investirii acestui guvern. Ori, in atari conditii, legitimitatea noului cabinet va avea de suferit chiar din start, inclusiv in raport cu mult hulitul cabinet Boc, care a avut, totusi, parte de votul – chiar si negativ – al Opozitiei.
A treia este impresia creata prin desemnarea unui sef de serviciu secret la carma unui guvern dintr-o tara membra UE si NATO. Impresia de stat politienesc, amplificata in ultima vreme, ca urmare a reactiei la protestele din strada, se va intari. Ca sa nu vorbim despre faptul ca romanii – care au trait recent o lunga perioada in umbra fostei Securitati – au capatat un reflex anti-servicii, care se va manifesta cu siguranta si in raport cu acest cabinet.
Nu am nimic personal cu dl. Ungureanu, pe care il cunosc ca pe un om serios, cultivat, insa discut exclusiv prin prisma impresiei create cand intervine comparatia cu toate celelalte tari democratice din UE si NATO. Daca au avut loc schimbari de guvern in aceste state, modelul a fost inlocuirea cu un cabinet de tehnicieni, avand in fruntea sa nu seful vreunui serviciu secret, ci un bancher sau economist de marca. Aici este diferenta.
A patra “corectura” este legata de componenta noului cabinet. Chiar daca apar figuri noi, toata lumea stie ca in spatele lor vor ramane aceeasi oameni si, mai ales, aceleasi interese, ceea ce va dilua si mai mult impresia de “schimbare” pe care Cotrocenii si-au dorit-o in ochii oamenilor, mai ales a protestatarilor. Caci deja s-au facut auzite voci in randurile acestora, care sustin ca nu oamenii trebuiau schimbati, ci politicile duse de acestia.
Ori, si asta ar fi a cincea “corectura”, din acest punct de vedere, asa cum ne-au comunicat Cotrocenii clar si raspicat, noul cabinet va continua politica guvernului Boc. Atunci, de ce atata efort de a mai schimba premierul si cativa oameni din echipa de pana acum? La ce bun intreaga “panarama” a “schimbarii guvernului”?
Dincolo de tentativa clara de a arunca praf in ochii oamenilor, incercand sa ii convinga ca Palatul Cotroceni este receptiv la doleantele oamenilor, desigur, in speranta ca acestia vor renunta la proteste, “exercitiul” a fost indispensabil tentativei de supravietuire a presedintelui.
Presedintele a realizat ca guvernul Boc si-a epuizat “resursa” si nu mai poate constitui o pavaza in fata nemultumirilor cetatenilor iesiti in strada. Exercitiul schimbarii dlui Baconschi a demonstrat din plin aceasta situatie; rostogolirea capului acestui mic “Motoc” nu a avut niciun ecou favorabil Cotrocenilor, ba chiar invers, a iritat si mai mult. Deci, cu alte cuvinte, guvernul Boc, care era ultima linie de aparare intre strada si Cotroceni, ajunsese ca zidul Constantinopolului dupa bombardamentul neintrerupt al artileriei lui Mehmet al II-lea: maldare de piatra sfaramata!
Ori, in atari conditii, era indispensabila gasirea unei alternative, in incercarea de a crea o noua linie de aparare, in locul celei distruse. Asa trebuie inteleasa afimatia dlui presedinte cum ca schimbarea guvernului Boc era “clocita” de ceva vreme.
Singurul lucru “neplanificat” care a intervenit a fost momentul inlocuirii – respectiv al demisiei premierului – care nu a mai fost decis de Cotroceni, ci, dupa parerea mea, de dl. Boc insusi, care s-a “razbunat” astfel pentru tot ce-o fi indurat pana acum, anuntand neasteptat depunerea mandatului cabinetului sau. Dovezile sunt faptul ca UDMR-ul s-a aratat public surprins de demisie si faptul ca cei de la Cotroceni au trebuit sa modifice agenda discutiilor cu partidele parlamentare planificate initial pentru dupa amiaza zilei respective.
In sfarsit, daca plecam de la premisa ca noul cabinet Ungureanu propus de Cotroceni are ca singura menire ridicarea unei noi aparari in jurul presedintelui ramas singur fata in fata cu protestatarii dupa demisia cabinetului Boc, putem intelege pentru ce Cotrocenii s-au opus atat de vehement anticipatelor, adica exact principalei doleante a protestatarilor si a opozitiei.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
