Femeile sunt mai predispuse decât bărbații să se confrunte cu deficiențe nutriționale din cauza schimbărilor fiziologice care apar odată cu diferitele etape prin care trec de-a lungul vieții. De exemplu, menstruația poate cauza pierderi de fier, sarcina și alăptarea necesită un aport suplimentar de nutrienți, iar menopauza poate influența nevoile nutriționale.
Iată care sunt cele mai întâlnite carențe nutriționale în rândul femeilor, cum se pot depista și ce consecințe pot avea.
1. Lipsa de fier cu sau fără anemie
Este cel mai comun deficit nutrițional, afectând în special femeile aflate la vârstă fertilă. Anemia, o consecință a acestui deficit, afectează aproape 2 miliarde de persoane la nivel global. În România, se estimează că prevalența anemiei este de peste 15%.
Totuși, lipsa de fier poate fi prezentă și fără anemie și potrivit statisticilor, de două ori mai multe persoane prezintă deficit de fier fără anemie. Anemia este o afecțiune caracterizată prin scăderea numărului de hematii (celule roșii) sau a concentrației de hemoglobină din sânge. De obicei, diagnosticul se pune atunci când concentrația de hemoglobină scade sub 130 g/L la bărbați, sub 120 g/L la femeile care nu sunt însărcinate și sub 110 g/L la femeile însărcinate. Cu toate acestea, deficitul de fier poate fi prezent chiar și atunci când nivelul hemoglobinei este situat în intervalul normal.
Carența de fier poate provoca o serie de simptome precum oboseală mentală, iritabilitate, amețeli, pierderea rapidă a concentrării, epuizare fizică, capacitate fizică redusă. Această deficiență se poate manifesta și prin semne precum paloarea pielii, căderea părului, unghiile fragile și ulcerații bucale, afectând activitățile zilnice.
Femeile care se confruntă cu simptomele menționate ar trebui să discute cu medicul de familie și să ceară analize specifice.
Cauzele carenței de fier pot fi legate de alimentație insuficientă în fier, care nu satisface necesitățile corpului, sau pot fi asociate cu boli care determină pierderi semnificative de fier, precum bolile cronice. Anumite afecțiuni pot restricționa absorbția fierului, cum ar fi boala Crohn sau colita ulcerativă.
O categorie specială de femei (dar și de bărbați) ce pot avea un nivel scăzut al hemoglobinei o reprezintă cei care suferă de talasemie (boala genetică întâlnită în special în zona de sud a României). Depistarea acestei afecțiuni cronice se face printr-un test care se numește electroforeza hemoglobinei. Talasemia fiind o boala genetică, se transmite numai de la parinti la copii. Transmiterea este determinata de prezența la mama sau la tata (sau la ambii) a unei gene defecte.
Lipsa vitaminelor din grupa B
Unele dintre cele mai frecvent întâlnite deficite de B-uri sunt cele de de folați serici (vitamina B9/acid folic) și de vitamina B12. Pe măsură ce îmbătrânim, capacitatea organismului de a absorbi aceste vitamine scade considerabil și drept consecință pot apărea tulburări de memorie. Potrivit cercetătorilor, carența de vitamina B12 este asociată cu afectarea funcțiilor cognitive și memoriei, precum și cu senzații de furnicături și amorțeală.
„În ultimii ani, deficitele de vitamine B sunt legate de dietele ce abundă în mâncare procesată, cereale rafinate, dulciuri, sunt legate de obezitate și tulburările de floră intestinală. În mod uimitor, a crescut frecvența cu care întâlnim deficit al vitaminei B12 la populația omnivoră, deși există un aport de hrană animală ce conține acest nutrient,” a explicat dr. Ruxandra Pleșea, medic specialist nutriție, diabet și boli metabolice, pentru smartliving.ro.
Este clar că există multiple cauze pentru care pot apărea carențe de vitamine B, însă foarte multe sunt legate de nutriția deficitară, dietele extrem de restrictive de lungă durată. Așa că, în aceste situații, lipsa poate fi corectată dacă introducem în dietă alimentele care conțin B-uri.
Alte cauze se întâlnesc, potrivit nutriționistului, atunci când se consumă substanțe care duc la eliminarea în exces a vitaminelor (fumat, consum de alcool) sau când există situații ce necesită un aport crescut de B-uri (sarcină, alăptare).
Simptomele lipsei de acid folic și vitamina B12 pot cuprinde anemie megaloblastică, oboseală, probleme cognitive și de memorie, furnicături și amorțeală în membre, tulburări gastrointestinale, probleme cutanate și leziuni la nivelul limbii.
Deficitul de calciu
Lipsa de calciu în organism, cunoscută și sub numele de hipocalcemie, poate fi însoțită de diverse simptome, precum contracții musculare involuntare, crampe musculare, palpitații, slăbiciune generală, senzație de amorțeală în degete și în jurul gurii.
La nivel european, în populația adultă, se poate estima o prevalență de 20% a deficitului de calciu din alimentație. Una din consecințele lipsei de calciu pe termen lung este demineralizarea oaselor, un factor de risc pentru osteoporoză. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, se estimează că aproximativ 500 de milioane de bărbați și femei din întreaga lume ar putea fi afectați de osteoporoză.
La nivel mondial, osteoporoza cauzează peste 8,9 milioane de fracturi anual, rezultând astfel o fractură de osteoporoză la fiecare 3 secunde. Una din trei femei și unul din cinci bărbați cu vârsta de 50 de ani și peste această vârstă vor avea o fractură din cauza osteoporozei în timpul de vieții.
Cauzele lipsei de calciu pot varia, dar cele mai frecvente includ o dietă săracă în calciu, malabsorbție (absorbție slabă a calciului în intestin), deficit de vitamina D (care ajută la absorbția calciului), boli renale, precum insuficiența renală cronică, și unele tulburări paratiroide care afectează reglarea calciului în sânge.
Consecințele lipsei de calciu pot fi grave pe termen lung. În afară de osteoporoză, hipocalcemia poate duce la carii dentare, tulburări ale ritmului cardiac și convulsii.
Deficitul de vitamina D
Deficitul de vitamina D este o problemă de sănătate publică globală, afectând aproximativ 1 miliard de oameni în întreaga lume, potrivit statisticilor. Această deficiență este mai frecventă în rândul persoanelor în vârstă, pacienților obezi, rezidenților din căminele de bătrâni și pacienților spitalizați. Se estimează că prevalența deficitului de vitamina D în România se situează între 65% și 75%.
Vitamina D este esențială pentru funcționarea adecvată a sistemului imunitar și pentru menținerea sănătății oaselor, așadar lipsa ei poate conduce la diverse simptome, cum ar fi oboseala, slăbiciunea musculară, durerile osoase și musculare, modificări ale dispoziției și depresie.
Cauzele lipsei de vitamina D pot fi multiple, dar cele mai frecvente includ expunerea insuficientă la soare, dieta săracă în vitamina D, boli care afectează absorbția vitaminei D (cum ar fi boala celiacă sau boala Crohn), obezitatea, vârsta înaintată și utilizarea anumitor medicamente care pot influența metabolismul vitaminei D.
Consecințele acestei carențe pot fi semnificative, inclusiv fragilitate osoasă, rahitism (la copii), osteoporoză, creșterea riscului de fracturi osoase, tulburări imunitare și afecțiuni ale sistemului cardiovascular.
Deficitul de iod
Identificat în mai multe țări europene, inclusiv România, acest deficit poate avea consecințe grave pentru sănătate. Pentru remedierea acestei deficiențe, s-a recomandat suplimentarea aportului de iod în alimentație, iar România a implementat iodarea universală a sării, începând din anul 2002.
Inițial, anumite zone au fost identificate ca fiind endemice pentru deficiența de iod, precum zonele subcarpatice, Podișul Transilvaniei, Moldova și Maramureș. Odată cu implementarea iodării sării, numărul acestor zone endemice s-a redus la unele regiuni cu o deficiență medie de iod, cum ar fi unele județe din Moldova, zonele subcarpatice din Gorj, Argeș, Vâlcea, Sibiu, Brașov și București.
Simptomele asociate deficitului de iod pot include umflarea glandei tiroide (gușa nodulară), oboseala, scăderea capacitatii cognitive, pielea uscată, probleme cu greutatea și tulburări ale sistemului cardiovascular.
Cauzele lipsei de iod pot fi legate de consumul insuficient de iod din alimentație sau de faptul că anumite regiuni geografice au soluri sărace în iod. Acest lucru poate duce la lipsa de iod în alimentație și, implicit, în organism.
Consecințele carenței de iod sunt grave, în special în cazul femeilor gravide și al copiilor. Aceasta poate duce la creșterea riscului de hipotiroidism, cretinism (o formă severă de retard mental) la copiii născuți de mame cu deficit de iod, și alte probleme de sănătate.
Carența de magneziu
Studiile arată că aproape 50% din locuitorii țărilor occidentale nu obțin suficient magneziu din alimentație. E important de știut că un nivel scăzut de magneziu în organism este asociat cu o serie de probleme de sănătate, cum ar fi diabetul de tip 2, bolile de inimă și maladia Alzheimer.
Lipsa de magneziu poate provoca o varietate de simptome neplăcute, inclusiv oboseala, spasmele musculare, palpitațiile, tulburările de somn, anxietatea și iritabilitatea. De asemenea, lipsa de magneziu poate contribui la slăbirea sistemului imunitar și poate afecta sănătatea oaselor.
Cauzele lipsei de magneziu pot include un aport alimentar insuficient al acestui mineral, dar și probleme de absorbție la nivelul intestinelor sau pierderi excesive de magneziu, cum ar fi cele cauzate de anumite medicamente sau afecțiuni (boli inflamatorii intestinale, boli renale, diabet de tip 2).
Consecințele acestei carențe pot avea un impact semnificativ asupra sănătății. Acestea pot include probleme cardiace, tensiune arterială crescută, osteoporoză și alte complicații. De asemenea, deficitul de magneziu poate agrava simptomele afecțiunilor preexistente.
Alte deficiențe nutriționale care pot afecta sănătatea femeilor:
- Lipsa de acizi grași Omega-3: poate cauza simptome precum inflamație cronică, probleme cardiace, tulburări de dispoziție și disfuncții cognitive. Cauzele pot include o dietă săracă în alimente bogate în omega-3 sau dificultăți de absorbție. Consecințele pot consta într-un risc crescut de boli cardiovasculare, inflamații excesive și afectări ale sănătății mintale și cognitive;
- Lipsa de vitamina C: poate determina simptome precum oboseală, slăbiciune musculară, sângerări gingivale și piele uscată. Principalele cauze includ o dietă deficitară în alimente bogate în vitamina C și unele afecțiuni medicale care pot afecta absorbția acestei vitamine. Consecințele includ scăderea imunității, apariția scorbutului și afectarea generală a sănătății;
- Aportul insuficient de proteine: în cazul dietelor foarte restrictive sau deficitare, femeile pot prezenta deficiențe de proteine, ceea ce poate duce la scăderea masei musculare, slăbirea sistemului imunitar, probleme cu regenerarea țesuturilor, scăderea funcției hormonale și, în cazurile severe, la afecțiuni grave precum malnutriția proteică.
Sursa foto: Dreamstime.com
