Traumele din copilărie sunt, din păcate, o experiență destul de comună. Din fericire, există modalități de a obține ajutor, chiar și ca adult. Explicăm ce este trauma din copilărie, cum se manifestă efectele ei, precum și cele mai bune strategii terapeutice care pot ajuta.
Trauma este pe cât de ușor, pe atât de greu de definit. În concepția lui Gabor Maté, medic și psiholog specializat în studiul traumei, traumele se împart în traume cu „t” mic și traume cu „T” mare. Dacă cele din ultima categorie sunt reprezentate de abuzul din copilărie (sentimental, fizic, sexual), violența din familie, pierderea unui părinte ori un divorț cu scandal, traumele cu „t” mic sunt mai puțin conștientizate. Însă sunt mult mai răspândite, dureroase și ne afectează relația cu noi înșine și cu ceilalți de-a lungul vieții, spune Iulia Barca, psihoterapeut. Mai mult de atât, traumele pot lăsa urme diferite de la persoană la persoană pentru că oamenii nu reacționează la un eveniment tragic în același fel.
Ce este trauma copilăriei?
Un eveniment traumatic este o situație sau un eveniment înfricoșător ori periculos care pune în pericol viața sau integritatea corporală a unui copil. Simpla prezență la un eveniment periculos, fără a fi victima, poate fi, de asemenea, traumatizantă.
Când spunem evenimente traumatice ne referim la:
- relații abuzive (fizice, emoționale, sexuale);
- violență domestică sau violență școlară;
- abuz psihologic sau emoțional;
- abuzul sexual;
- dezastre naturale;
- pierdere bruscă sau violentă a unei persoane dragi;
- factori de stres legat de izbucnirea unui război în care pleacă sau moare un părinte;
- exploatare sexuală (trafic sau prostituție);
- neglijare;
- accidente grave sau boli care pun viața în pericol.
Efectele traumelor din copilărie
Astfel de evenimente traumatice duc adesea la reacții fizice și emoționale intense. În timp ce reacțiile la traume pot varia de la o persoană la alta, există simptome generale de traumă care trebuie căutate atât la copii, cât și la adulți.
La preșcolari și școlari, efectele traumei se manifestă prin:
- anxietatea de separare de părinte;
- plâns sau țipat mult;
- o hrănire deficitară;
- pierdere în greutate;
- probleme cu somnul;
- teamă sau anxietate;
- sentiment de vinovăție sau rușine;
- dificultăți de concentrare.
La adolescenți, efectele traumei pot include toate simptomele de mai sus, precum și:
- depresie sau singurătate;
- abuz de alcool și/sau droguri;
- comportament sexual riscant;
- tulburări de alimentație sau alte comportamente de auto-vătămare.
Impactul traumelor din copilărie poate lua diferite forme și la adulți
Unii supraviețuitori ai traumelor din copilărie pot experimenta:
- probleme de sănătate pe termen lung, cum ar fi diabetul sau bolile de inimă;
- probleme de conformare la reguli (păstrarea locului de muncă, a relațiilor interumane);
- tulburare de stres post-traumatic.
Până la 15% dintre fetele și 6% dintre băieții care trec printr-o experiență traumatică prezintă simptome de stres post-traumatic. Femeile au un risc de două până la trei ori mai mare decât bărbații de a manifesta tulburare de stres post-traumatic. Potrivit Colegiului American de Obstetrică și Ginecologie, femeile care au suferit abuzuri sexuale în copilărie sau adolescență prezintă adesea simptome de tulburare de stres post-traumatic, percepție de sine distorsionată, sentimente de rușine, vinovăție, auto-învinovățire și durere fizică cronică. Traumele din copilărie pot avea efecte imediate, dar aceste pot apărea și mai târziu.
Care sunt traumele copilăriei de care nu suntem conștienți
Te-ai gândit vreodată că porți semnele traumelor din copilărie? Conform psihologului Gabor Maté, adulții care suferă de diferite adicții, cei care sunt dependenți de alcool, de tutun, de droguri, cei care ajung în afara legii ori se îmbolnăvesc grav, sunt cei care au fost sever traumatizați din copilărie. Neglijați sau abuzați fizic, emoțional, sexual. Adicția este o consecință a suferinței. Iar cei dependenți au nevoie să-și vindece traumele pentru a se însănătoși.
Un copil traumatizat se simte profund rușinat. Și-a pierdut încrederea în sine, se autovictimizează pentru ceea ce i s-a întâmplat. Durerea emoțională este atât de mare și de atât de lungă durată, încât ca adult va deveni sclavul substanțelor (alcool, droguri) în încercarea de a se anestezia. Un astfel de adult are traume nerezolvate. Acele lucruri despre care ai crezut că au rămas în trecut și ai mers mai departe. Însă amintirile, chiar dacă sunt îndepărtate sau inconștiente, sunt adânc întipărite în tot ceea ce simți, faci în raport cu ceilalți și în stima de sine. Care nu e bună.
Ce consecințe au traumele copilăriei asupra noastră, ca adulți
Traumele din copilărie se pot „scurge” uneori în viața adultă, deoarece, indiferent cât de mult ai încercat să mergi mai departe, există încă un copil traumatizat care trăiește în tine. Dacă nu ai avut suficient ajutor sau terapia potrivită pentru a-ți rezolva trauma, această parte a copilului din tine încă poartă trauma și suferința ta. Trauma ta din copilărie trăiește în simptomele tale. În depresie. În atacurile de panică. Într-o tulburare de alimentație. Griji obsesive, anxietăți catastrofale și temeri de relație. „Trauma cu «t» mic poate să însemne neglijare, deconectare emoțională, lipsa unui adult în jur care să fie atent și disponibil la nevoile copilului. Dacă vin dintr-un astfel de mediu, aceea este normalitatea mea, fiindcă așa îmi este familiar. Mai târziu, în viața adultă, mă voi aștepta să nu primesc atenție de la oamenii cu care creez relații, să nu fie acolo pentru mine și să nu mă pot baza pe ei. Dacă, de exemplu, am fost înconjurat de oameni toxici în copilărie, voi tolera toxicitatea pentru că îmi este familiară”, a detaliat Iulia Barca pentru SmartLiving.ro.
Strategii pentru a depăși traumele copilăriei
Există mai multe opțiuni atunci când vine vorba despre găsirea unei strategii eficiente pentru vindecarea traumelor din copilărie. Mentalitățile adânc înrădăcinate pot fi schimbate cu ajutorul unor strategii care te pot ajuta să depășești sentimentele de furie sau de inadecvare.
1. Dă frâu liber furiei
În procesul de vindecare, primul pas îl reprezintă adesea eliberarea furiei. „Toate emoțiile vin cu un mesaj care spune ceva despre noi. De ce nu am vrea să le ascultăm? Nu trebuie să facem eforturi să nu simțim și să nu auzim propriile emoții”, spune psihologul Iulia Barca. Permițându-ți să fii furios pentru ceea ce simți este modul în care recunoști trauma de care suferi. Victimele traumelor din copilărie petrec adesea ani de zile minimizând evenimentul sau respingându-l, pretinzând că nu s-a întâmplat sau cedând sentimentelor de vinovăție sau auto-învinovățire. Singurul mod în care poți începe vindecarea este să recunoști că a avut loc un eveniment traumatic și că nu ai fost responsabil pentru el.
2. Preia controlul
Sentimentele de neputință se pot transfera până la vârsta adultă și te pot face să te simți și să te comporți ca o victimă perpetuă, determinându-te să faci alegeri bazate pe durerea ta din trecut. Când ești victimă, trecutul deține controlul asupra prezentului tău. Dar când ți-ai învins durerea, prezentul este controlat de tine. Cei care reușesc să-și vindece traumele nu-și ignoră emoțiile. Le acceptă. Și mai acceptă că viața este inegală. Că vor mai exista circumstanțe pe care pur și simplu nu le vor putea controla. Acceptă asta!
3. Acceptă-ți trauma
Acceptarea traumei nu înseamnă că ești de acord cu ea. Acceptarea înseamnă că ai decis ce vei face cu ea de acum înainte. Poți decide să o lași să-ți conducă viața sau poți decide să o lași să plece. Nu va dispărea ca prin magie, dar nici nu va mai avea puterea să-ți influențeze toate domeniile vieții.
4. Înlocuiește obiceiurile proaste cu altele, bune
Obiceiurile proaste pot lua multe forme, cum ar fi negativitatea și neîncrederea în ceilalți sau apelarea la alcool sau droguri atunci când sentimentele devin prea greu de suportat. Un psihoterapeut ajută în astfel de cazuri. La fel de bine cum te poate ajuta conștientizarea faptului că indiferent ce se întâmplă – pierzi un job, o persoană iubită – ești tot o persoană valoroasă. Ești în proces de învățare și creștere, la fel ca toți ceilalți.
5. Ai răbdare cu tine
Când ai fost grav rănit în copilărie, dezvolți emoții scăpate de sub control, lipsă de speranță, mecanisme de apărare și percepții deformate la care este greu să renunți. Va fi nevoie de mult timp și muncă susținută pentru a renunța la aceste sentimente. Fii răbdător cu tine și bucură-te de progres, indiferent cât de mic pare. Micile victorii în recuperarea ta sunt cele care te vor ajuta în cele din urmă să câștigi bătălia vindecării traumelor din copilărie.
6. Înlocuiește furia cu dragostea
Furia față de cel care te-a transformat într-o victimă este paralizantă. Furia față de tine pentru că ei permis sau nu ai putut să te opui este zdrobitoare. Amintește-ți că răutatea oamenilor vine din propriile lor răni nevindecate. Neajunsurile sunt ale lor, nu ale tale. Adună în jurul tău oameni care oferă bunătate în loc de ură. Dragostea/bunătatea ajută mult mai mult vindecarea decât furia clocotitoare și critica aspră.
Sursa foto:Dreamstime.com
7
4
