Alain Besançon, figură a anti-totalitarismului , a murit duminică la vârsta de 91 de ani, scrie Le Figaro. Când și-a început prima lucrare de cercetare, Alain Besançon l-a cunoscut pe Raymond Aron, al cărui discipol a devenit.
Născut în 1932 într-o familie a burgheziei pariziene, fiu și nepot de medici, s-a impus ca unul dintre marii istorici francezi ai comunismului și ai Rusiei înainte de a consacra lucrări majore creștinismului și istoriei artei. Itinerariul său intelectual a fost cel al unui om a cărui viață și operă s-au hrănit reciproc, cel al unui istoric locuit de subiectele sale de studiu, cel al unui mare savant care a știut să-și păstreze distanța față de instituțiile universității.
Ca student, s-a alăturat Partidului Comunist Francez în 1951, după care s-a retras din partid ca urmare a invadării Ungariei de către Uniunea Sovietică și denunțarea crimelor lui Stalin de către Hrușciov. Convingerile îi sunt zdruncinate iar sentimentul că a fost manipulat nu-l părăsește.
În anul următor, în 1957, pleacă să predea istoria în licee- la Montpellier, la Tunis, apoi la Neuilly -, dar vocația sa profundă este să înțeleagă realitatea. „ Prin pregătire și mentalitate, sunt istoric. În fața realului, mă întreb: „Cum a luat naștere un astfel de eveniment? Ce sens ar trebui să i se acorde printre celelalte?” ", a spus el.
Contribuția scrierilor sale la înțelegerea ideologiei comuniste și a istoriei Rusiei sovietice este considerabilă. Asta și pentru că întrebările sale pleacă tocmai de la o experiență trăită, explică filozoful Philippe Raynaud: aceea a unui fost comunist plecat în Rusia și care se lupta visceral cu această ideologie. Îi datorăm în special o investigație magistrală, „Originile intelectuale ale leninismului”- lucrarea sa de doctorat.
Când și-a început prima lucrare de cercetare, Alain Besançon l-a cunoscut pe Raymond Aron, al cărui discipol a devenit.
Figura lui Aron este majoră în traiectoria sa intelectuală: îl consideră maestrul său și îi va călca pe urme devenind unul dintre marii gânditori ai totalitarismului.
Religia a ocupat, de asemenea, un loc central în viața lui. Cercetător dornic să facă lumină asupra întrebărilor care l-au locuit în adâncul ființei sale, Alain Besançon a devenit istoric al creștinismului. În lucrările sale despre comunismul sovietic, el a insistat asupra importanței sensibilității și inteligenței religioase pentru a înțelege această ideologie.
Apoi abordează subiectul religiei frontal în cărți precum Three Temptations in the Church (1996), unde analizează atitudinea Bisericii Catolice față de democrația liberală și islam.
Mare admirator al lui Benedict al XVI-lea pentru munca sa de teolog, el a criticat orientările Papei Francisc, corespunzând pentru el „ispitelor” cărora Biserica trebuie să le reziste.
Contrar unei spiritualități moderne adaptate la spiritul vremurilor, Alain Besançon credea în cerințele intelectuale ale teologiei.
1
1
