Accesul de violențe sângeroase în regiunea separatistă Nagornîi Karabah, susținută de Erevan, stârnește temeri legate de un război de anvergură între Azerbaidjan și Armenia în Caucazul de Sud, unde Ankara și Moscova exercită o influență în concurentă.
Mai jos, un rezumat al noilor probleme din regiune generate de acest conflict care otrăvește relațiile în Caucaz de la căderea URSS, realizat de agenția de presă AFP.
De ce aceste ostilități?
După săptămâni de retorică belicoasă, Azerbaidjan a lansat o vastă "contraofensivă", afirmând că răspunde la provocările armate din Nagornîi Karabah, o regiune populată în majoritate de armeni.
Această regiune, susținută politic, militar și economic de Armenia, se declară și ea victima unei agresiuni și că Baku încearcă să preia controlul asupra acestei provincii care îi scapă de sub control după un război care din 1988 și până în 1994 s-a soldat cu 30.000 de morți.
De atunci, autoproclamata republică ce nu a fost recunoscută internațional nu a cunoscut niciodată cu adevărat pacea, cu frecvente ciocniri de-a lungul frontului care nu au schimbat însă statu quo.
Experta Olesya Vartanyan, de la International Crisis Group, relansarea conflictului se explică de această dată prin absența unei medieri recente și aceasta, în ciuda escaladării armate din iulie, nu între Karabah și Baku, ci direct între Armenia și Azerbadjan.
"Aceste lupte au stârnit multă emoție și apeluri la război care, din păcate, nu au fost calmate de o mediere internațională", arată ea.
Este semnificativă actuala escaladare?
Relansarea ostilităților, duminică, în Karabah este marcată de un angajament militar mult mai important. Azerbaidjanul a recurs la bombardamente aeriene, la artilerie și blindate și afirmă că a cucerit teritorii.
"Asistăm la acțiuni foarte coordonate în mai multe locuri ale frontului cu două tabere bine pregătite", notează Olesya Vartanyan.
Aceste confruntări sunt mai puțin localizate decât precedente din aprilie 2016 în Nagornîi Karabah.
"În 2016, au fost în principal lupte între soldați trimiși în recunoaștere. Acum, avem angajamente complete cu resurse mari", arată și Gela Vasadze, expert din Tbilisi.
Cele două tabare au decretat de asemenea legea marțială și mobilizarea militară, o "premieră" de la începutul anilor 1990, subliniază Vasadze.
Baku a revendicat de asemenea cucerirea unei poziții cheie care, dacă se confirmă, ar putea facilita bombardamentele asupra Stepanakert, capitala locală.
Expertul consideră însă că niciuna dintre tabere nu are "resurse suficiente" pentru a menține un efort de război de "această amploare mult timp".
Este posibilă propagarea conflictului?
Doar o incursiune militară în profunzimea interiorului Armeniei sau Azerbaidjanului, și nu confruntări de-a lungul frontului, ar putea antrena o intervenție directă a Moscovei sau Ankarei, potrivit lui Gela Vasadze.
Ankara ar putea veni în sprijinul Baku prin intermediului acordurilor militare bilaterale. La fe, Rusia, mai apropiată de Erevan, ar putea face acest lucru prin intermediul alianței militare care o leagă de Armenia.
"Dar o intervenție directă ar fi puțin benefică pentru Moscova și Ankara, acest lucru le-ar amenința legăturile economice", nuanțează el.
Însă, Olesya Vartanyan semnalează o întărire a susținerii Turciei pentru azeri, vizibilă în timpul exercițiilor militare comune în august, cele mai mari organizate vreodată de cele două țări.
"În afară de livrarea de arme, nu știm ce nou ajutor ar putea fi pregătită Turcia să ofere. Există multe opțiuni pe masă", a spus ea.
Armenia a acuzat Baku că este susținut de mercenari aliați cu turcii în Siria, experți militari turci și piloți de drone.
Azerbaidjanul acuză la rândul să Armenia că aduce mercenari în regiune.
Care sunt soluțiile diplomatice?
Pentru Olesya Vartanyan, doar mobilizarea Grupului de la Minsk, mediatorul tradițional care reunește din 1992 Washingtonul, Parisul și Moscova, poate reduce tensiunile.
"Diplomații trebuie să se deplaseze și să discute cu cele două părți", a spus ea.
Gela Vasadze crede însă că ar fi necesară o "intervenție consolidată" a Washingtonului și Bruxellesului în conflict deoarece Moscova joacă un joc tulbure.
"Scopul Rusiei nu este să rezolve conflictul ci, dimpotrivă, să-l reînvie periodic pentru ași conserva influența regională", argumentează el.
0
2
