Doctorul Ciprian Costea, medic specialist chirurgie generală, specializat în chirurgie oncologică, a crescut într-un univers medical și, deși nu a fost niciodată direcționat către medicină, a știut că acesta este drumul său. A acumulat o experiență vastă, desăvârșită în anii rezidențiatului în Franța, în centre de renume ale medicinei internaționale, iar în prezent practică chirurgia oncologică la cele mai înalte standarde în cadrul MedLife Polisano Sibiu. Crede, cu tărie, că doar o medicină practicată în echipă este soluția pentru a-i oferi pacientului toate șansele la tratamentul optim, fie că este vorba despre echipa medic-pacient, fie de echipele medicale multidisciplinare. Dr. Ciprian Costea face parte din proiectul Centrul Oncologic MedLife Polisano deschis anul acesta, în cadrul căruia pacienții au acces la servicii oncologice gratuite.

Dr. Costea CiprianFoto: MedLife

De loc din județul Hunedoara, Hațeg, și „sibian prin adopție”, dr. Ciprian Costea a absolvit cursurile Universităţii de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş“ din Timişoara în 2007, fiind a doua generație din familia sa care a urmat cursurile acestei facultăți, o alegere de care este mândru.

Legătura medicului Ciprian Costea cu medicina a început încă din casa părintească, având un tată medic chirurg și o mamă – asistentă medicală. Chiar dacă niciodată nu s-a simțit presat sau împins de către familie să aleagă medicina, faptul că a fost expus de mic la lumea medicală a avut o influență importantă asupra sa. Iar în clasa a XI-a a început pregătirea intensă pentru admiterea la Universitatea de Medicină.

„Am fost influențat inevitabil, discuțiile nu se încheiau la spital, ajungeau și acasă și, copil fiind, undeva într-un sertar al minții, pe o «dischetă», s-au imprimat anumite informații care, de altfel, m-au și ajutat mai departe, pe partea de gândire chirurgicală, de abordare a pacientului“, mărturisește dr. Costea.

Chirurgia, o ramură vastă și bogată

Dr. Ciprian Costea a ales specializarea chirurgie generală și nu o alta în primul rând pentru că „este o ramură care le atinge într-o oarecare măsură pe toate celelalte”. A fost atras de vastitatea și bogăția ei provocatoare.

„Chirurgia este o ramură medicală provocatoare, cred că acesta a fost motivul pentru care am ales-o”, spune medicul.

Formarea profesională: între Timișoara și Franța

Dr. Costea se consideră privilegiat pentru că a avut șansa să urmeze cursurile Universităţii de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş“ din Timişoara, pe care o consideră o perioadă formatoare: „Adoram stagiile, mai ales stagiile clinice – chirurgie, cardiologie, medicină internă – toate au lăsat o amprentă bună, mai ales în ceea ce privește formarea semiologică, clinică, la patul bolnavului, am fost privilegiați, aș zice eu“.

Rezidențiatul l-a început tot în Timișoara, dar, printr-o conjunctură favorabilă, și-a continuat anii de pregătire în Franța: la Spitalul Tenon, Paris – serviciul de chirurgie abdomino-pelvină oncologică, la Spitalul Beaujon, Paris – serviciul de chirurgie hepato-biliară şi transplant hepatic, la Institutul Mutualiste Montsouris, Paris – chirurgie minim invazivă, celioscopie și la C.H.G „Victor Jousselin“, Dreux – chirurgie laparoscopică.

Medicina este peste tot la fel, spune dr. Costea. Cu toate acestea, a remarcat în Franța „o aplecare asupra formării rezidenților”, cel puțin în cadrul serviciilor cu care a interacționat. „Nu eram foarte mulți, maximum 3-4 rezidenți pe un serviciu, aveam staff-uri în fiecare zi, inclusiv 1-2 staff-uri pe săptămână pe partea de chirurgie oncologică, de indicație, de tehnică.”

Experiența acumulată în centre de renume ale statului francez a fost una decisivă pentru perspectiva și gândirea medicală a doctorului Costea: „A fost definitorie; cred că orice rezident, de-a lungul pregătirii lui, ar trebuie să vadă puțin și din ce se întâmplă în altă parte. Cred că este prolific atât pentru formare, cât și pentru gândirea ulterioară. A implicat sacrificii destul de mari, dar nu regret în niciun fel formarea desăvârșită acolo”.

„Am plecat pentru formare, m-am întors să pun în aplicare”

Deși a avut șansa să rămână în Franța, dr. Costea a decis împreună cu soția, medic cardiolog, să se întoarcă în România, unde crede că medicina a ajuns la un nivel asemănător cu cel din țările vestice.

„Mi s-a propus să rămân, dar am decis împreună cu soția să ne întoarcem amândoi. Cred că se pot face lucruri foarte frumoase și în România, noi am plecat pentru formare, ne-am întors să punem în aplicare.”

Mai mult, revine medicul, „din experiența Congreselor Naționale care se desfășoară în țară, cred că începem să avem un nivel aproape egal sau asemănător cu cel din Franța. Neavând contact cu ce se întâmplă în domeniul universitar, necunoscând curricula de formare a rezidenților din facultățile românești în prezent, nu aș putea să mă pronunț și în acest sens, dar național, suntem la un nivel asemănător, medicina începe sa se uniformizeze la nivel european”.

În prezent, Dr. Costea lucrează doar în mediul privat, în echipa MedLife – despre care consideră că „oferă în momentul de față o alternativă sănătoasă și comparabilă sistemului public din alte țări, atât la nivel de dotări, cât și la nivel de colaborare interdisciplinară”. La MedLife a găsit aceeași organizare pe care a lăsat-o în Franța, atât în blocul operator, cât și în organizarea de secție sau ambulatorie. În plus, în cadrul Centrului Oncologic MedLife Polisano colaborează cu o echipă multidisciplinară cu experiență, alături de care tratează fiecare caz: „O echipă bine formată, atât de oncologi, colegi chirurgi, radioterapeuți etc. În patologia neoplazică trebuie acordate pacientului toate șansele și doar într-o echipă se poate face asta.”

„Chirurgul tot un doctor rămâne și nu trebuie privit altfel“

Pasionat de chirurgia minim invazivă laparoscopică, Dr. Costea a avut onoarea să îl întâlnească pe profesorul Brice Gayet, care i-a devenit și unul dintre mentori. „Profesorul Brice Gayet avea o vorbă: «Chirurgul, da, este doctorul care introduce mâna în bolnav, care trece de bariera pielii, dar tot un doctor rămâne și nu trebuie privit altfel». Aș putea să vă spun multe nume, majoritatea mi-au imprimat o parte din personalitatea lor atât în indicația chirurgicală, cât și în partea de tehnică și, mai mult, în partea de gândire chirurgicală, cum spunea profesorul Pius Brînzeu.”

Cazul pentru care speră că a „dat ceasul înapoi“

Cei care au lăsat, de asemenea, o urmă atât în psihicul, cât și în modul de a lua decizii sunt și pacienții. Poveștile lor, mai ales într-un domeniu ca oncologia, pot avea finaluri neașteptat de fericite și atunci victoriile sunt cu atât mai importante. Dar sunt și povești care pot depăși resursele terapeutice, și atunci medicul trebuie să accepte astfel de limite.

Dintre cazurile fericite, dr. Ciprian Costea își amintește de cel mai recent, pentru care ar putea spune că a reușit, alături de colegii săi, să „dea ceasul înapoi”.

„Fiindcă vorbim de un proiect MedLife de chirurgie oncologică la care am aderat și eu, îmi vine în minte un caz operat în urmă cu aproape un an, pe care l-am văzut recent în consultație, o tumoră sincronă renală și colică transversă, metastatică din start, la care am reușit, împreună cu colegul urolog, să realizăm o nefrectomie dreapta (n.r. – îndepărtarea rinichiului) împreună cu o rezectie colică segmentară (n.r. – îndepărtarea chirurgicală a unei porțiuni a colonului). Acum se întoarce, după chimioterapie, pentru rezecția chirurgicală a metastazelor. Când s-a pus diagnosticul, nu se gândea că ajunge și la chirurgia metastazelor. Sper că vom putea zice că am dat ceasul înapoi.“

Un caz „deasupra tuturor resurselor“

La polul opus, sunt cazurile care îl marchează profund. Chiar în dimineața discuției noastre, dr. Ciprian Costea a primit un mail despre un coleg diagnosticat cu cancer de colon metastatic în ambii lobi hepatici: „Un caz dificil, chiar m-a marcat, 43 de ani, coleg. Deasupra tuturor resurselor terapeutice uzuale în momentul de față. Vom discuta, împreună cu restul colegilor, dar în afară de arma care se cheamă chimioterapie, nu putem folosi și restul armelor”, ne povestește cu tristețe profundă în glas și în privire.

Însă, dorința de a trece la următorul caz și de a-l rezolva poate fi o unealtă de recalibrare în astfel de situații, chiar dacă durerea rămâne: „Părerea mea este că te încarci cu povestea fiecărui pacient, dar când reușești să recunoști că nu mai poți să faci nimic și treci la următorul pacient, încet-încet începe să se estompeze imaginea pacientului la care nu ai reușit sau unde boala, din păcate, a fost peste resursele terapeutice”.

Pacientul este un partener, „suntem într-o luptă împreună”

Pentru dr. Costea, relația cu pacienții este una de prietenie și schimb reciproc, iar rezultatele cele mai bune nu se pot obține decât atunci când există două echipe în joc: una formată de medic și pacient și una multidisciplinară a medicilor.

„Cred că, în ziua de azi, trebuie să asociem pacientul unui partener, mai ales când vorbim de un pacient oncologic, suntem într-o luptă, suntem într-un demers împreună, și fiecare etapă trebuie explicată, discutată, trebuie implicat și concursul pacientului, nu se poate altfel. Doar doctorul singur nu va reuși. În schimb, dacă se formează o echipă între pacient și medic, iar medicul este înconjurat de o echipă multidisciplinară, obținem rezultatele cele mai bune. Cred ca aceasta este rețeta.”

Ce înseamnă să fii un medic bun?

„În primul și-n primul rând, empatia față de bolnav trebuie asimilată și integrată de fiecare coleg. La fel, părerea mea este că nu mai există medicină individuală sau hotărâri luate de unul singur, deciziile trebuie discutate împreună cu alți colegi. Fiecare dosar, mai ales în cazul unui pacient oncologic, trebuie discutat într-o comisie multidisciplinară. În Franța îi spuneam «reuniune de concertație pluridisciplinară, R.C.P.», aici îi spunem «tumor board», am preluat partea anglofonă”, explică dr. Costea ce înseamnă în viziunea sa un medic bun.

Apoi, consideră medicul, nișarea pe o anumită patologie este foarte constructivă. „Și chirurgia, și în mod sigur și restul specialităților medicale încep să se nișeze, sunt colegi care abordează doar un anumit tip de patologie. Și mai cred în ideea că experiența unei echipe medico-chirurgicale în cadrul unui serviciu cu un volum mare este benefică pentru pacient. Acolo trebuie îndrumat pacientul.”

Work-life balance

Când vine vorba despre echilibrul între viața personală și cea profesională, dr. Costea vorbește mai degrabă despre o îmbinare a celor două arii din viața sa: „Este dificil să le separi, însă am norocul ca și soția să fie tot medic și să înțeleagă partea timpului sacrificat în defavoarea familiei. Reușim încet-încet să le amestecăm pe amândouă“ (zâmbește).

Articolul face parte din campania “Știi un medic bun”, un demers MedLife care își propune să portretizeze medicii care fac zi de zi România bine, construind un mâine mai bun. Sunt mii sau poate zeci de mii de medici buni în România, care, dincolo de talent, vocație, experiență, intuiție și abilități, sunt în primul rând OAMENI.

Medicii MedLife nu sunt doar buni profesioniști, ci și oameni buni, cărora le pasă și care iubesc, la rândul lor, oamenii. Medici pentru care îngrijirea sănătății tale e mai mult decât o profesie, e o chemare.

„Știi un medic bun?”, o campanie MedLife de redescoperire a Încrederii în România.

Articol susținut de MedLife