Dr. Miruna Georgescu este medic specialist pediatru în cadrul Spitalului de Pediatrie MedLife din 2011, de altfel, primul job imediat după finalizarea perioadei de rezidențiat. De fapt, așa cum chiar dr. Georgescu ne-a mărturisit, a fi medic este menirea ei, iar MedLife - o familie care include mentori, colegi și pacienți cu care a construit relații de lungă durată, bazate pe încredere deplină și sprijin continuu din ambele părți.
Pe ecusonul medicului pediatru Miruna Georgescu, în jurul numelui și al funcției, sunt lipite abțibilduri colorate, unul dintre ele cu un unicorn. De fapt, când intri în cabinetul dumneaei, intri într-o poveste: pozele cu copii și cu cățelul medicului, un sertar plin cu diferite daruri pentru pacienții cei mici – „S-au obișnuit deja, când intră în cabinet mă întreabă «Ce-mi dai?»” și un dosar unde a strâns toate desenele (nu mai aveau loc pe pereți) pe care aceștia i le-au dăruit de-a lungul timpului. „Aceasta este prima pictură pe care mi-a adus-o un copil.” Ni le arată rând pe rând, povestindu-ne despre fiecare „mic artist” în parte.
Dar ceea ce face din cabinetul doctoriței un loc cu adevărat special este, înainte de toate, felul ei de a fi: caldă, mereu cu zâmbetul pe buze. Dr. Georgescu a făcut o misiune de viață din a-i ajuta pe părinți și pe copii. Dar nu și-a propus asta cu vreun scop anume, așa a simțit dintodeauna, aceasta a fost și este bucuria ei cea mai mare. Iar pacienții îi simt spiritul autentic și o răsplătesc, la rândul lor, cu acceași iubire și grijă.
„Am știut dintotdeauna că o să fiu medic”
Pentru dr. Miruna Georgescu, alegerea meseriei a fost un drum sigur pavat încă din copilărie cu dorința de a-i ajuta pe ceilalți, pe care i-a inoculat-o bunica maternă. „Bunica și-a dorit să devină medic, nu a reușit din cauza conjuncturii vremurilor de atunci. Așa că mi-a transmis mie «microbul», ca picătura chinezească. Îmi spunea mereu ce frumos este să ajuți oamenii. Așa am fost crescută, în acest spirit, și a venit cumva de la sine să aleg să fiu medic.”
Când ceilalți copii se jucau în fața blocului, dr. Miruna Georgescu alegea să stea în casă unde își consulta păpușile, le făcea injecții, încerca de atunci să fie un medic bun.
Atrasă de când se știe de ideea de a fi doctor și hotărâtă să își pună în practică acest vis, nu s-a gândit niciodată că ar putea urma o altă carieră și acum, după mai bine de 20 de ani de experiență, dacă ar mai avea și alte vieți, tot medicină ar alege. „Cred că și în alte vieți tot medic m-aș face, efectiv nu mă văd făcând altceva. Eu aici, în clinică, mă simt cel mai bine.”
Alegerea de a fi medic pediatru și primul job
Născută șicrescută în Ploiești, dr. Miruna Georgescu a absolvit liceul I.L.Caragiale Matematică-Fizică, apoi s-a mutat în București, unde a urmat cursurile Facultății de Medicină și Farmacie „Carol Davila”. „Pe vremea aceea se intra destul de greu la Medicină, și acum este dificil, dar atunci era concurență foarte mare”, își amintește medicul.
Perioada de rezidențiat a parcurs-o în cadrul Spitalului “Grigore Alexandrescu”, descoperind toate specialitatile, dar petrecându-și cel mai mult timp pe secția de toxicologie – primul contact cu Pediatria și locul unde și-a întâlnit primii mentori.
Despre cum s-a angajat prima oară ca medic își amintește zâmbind: „La finalul rezidențiatului, variantele erau fie să primesc un post undeva la stat, fie să mă angajez în privat, și pentru că postul de la stat nu ar fi fost în București, iar eu abia născusem, copilul cel mare avea atunci 2 ani, era destul de greu să plec în altă parte. Așa că am ales varianta unui spital privat. Am trimis CV-ul și am fost chemată la interviu de angajare la MedLife.”
Dr. Miruna Georgescu practică Pediatria în cadrul MedLife de 18 ani, „Primul meu job. Am primit propuneri de-a lungul timpului, unele poate chiar mai tentante, dar sufletul meu este aici.”
Mentorii care i-au dat aripi
Sunt mulți oameni cu care dr. Miruna Georgescu a interacționat de-a lungul experienței sale profesionale și cărora le este recunoscătoare, fiecare cu contribuția lui în ceea ce privește formarea ei ca medic și ca om, de la părinți, bunici, la medicii care au învățat-o, au încurajat-o, „i-au dat aripi”.
Cu primii dintre ei s-a întâlnit la Spitalul “Grigore Alexandrescu”: doctorița Viorela Nițescu și profesorul Coriolan Ulmeanu. „Fiind o secție de urgență, medicii de acolo erau foarte prompți, luau hotărâri rapide, în urgență nu funcționează cu «stai să văd ce se întâmplă mai târziu». Acolo îți asculți intuiția și iei decizii pe care nu le mai poți schimba. Foarte bine pregătiți, citeau tot timpul și împărtășeau cu noi toate informațiile. Discutau cu noi acolo unde existau nelămuriri, ni se răspundea la orice întrebare.”
După o scurtă perioadă când fusese doar un spectactor, dr. Georgescu a fost invitată să participe activ la procesele medicale. Dr. Miruna Georgescu fusese remarcată, implicată și apreciată. „Intram cu doctorița Viorela Nițescu, coordonatorul meu de rezidențiat, și cu profesorul Coriolan Ulmeanu, sub aripa căruia am fost, de asemenea, la Camera de Gardă. Să te lase într-un spital de urgență la Camera de Gardă și să ți se spună «Mă chemi dacă ai nevoie, te descurci, am încredere în tine!» era ceva extraordinar. Mi-a dat aripi la momentul respectiv, și dându-mi aripi, nu puteam să îi dezamăgesc, automat trebuia să mă pregătesc și mai bine. Mereu mă simțeam apreciată. Plus că erau și umani, puteai discuta cu ei și alte subiecte pe lângă cele profesionale.”
Apoi, la MedLife a avut parte de cea de-a treia întâlnire definitorie, colaborarea cu medicul Mihaela Marcu, fondatoarea MedLife. „Dintre oamenii pe care i-am amintit că mi-au marcat existența, persoana cu cea mai mare influență asupra mea a fost doamna doctor Marcu. Am sensibiltățile mele, dar mă consider un om puternic, și dumneaei a știut cumva să scoată la suprafață această trăsătură a mea, să mi-o antreneze și să mi-o desăvârșească. Tot timpul îmi spunea că sunt puternică, că tot ce îmi propun voi reuși. Așa cum bunica mi-a inoculat ideea de a face medicină, așa dr. Marcu m-a ajutat să fiu un suflet tare.”
Cei trei mentori de care își amintește emoționată au mai învățat-o ceva de neprețuit: cum să discute cu pacienții, ce înseamnă relația medic-pacient și, în primul rând, că „tu-medic ești în slujba pacientului”.
Relația medic-părinte, relația medic-copil
Cu gândul acesta în minte, dr. Miruna Georgescu și-a clădit fiecare relație cu pacienții săi, rămânând fermă și caldă în același timp. „Trebuie să știi cum să îi spui pacientului anumite informații ceva mai categorice, ca să nu îl pierzi din prima. Să te porți frumos, să zâmbești, să mai spui o glumă. Se întâmplă câteodată să deschidă cineva ușa cabinetului și noi, eu și pacienții, să râdem cu gura până la urechi. Pacienții apreciază foarte mult că se simt bine aici. S-a mai întâmplat să meargă în alte părți, au revenit și mi-au mărturisit că nu se mai duc acolo pentru că era doctorița prea serioasă, nu glumea deloc, de exemplu. Dumneavoastră râdeți, ne încurajați.”
Plus că, în cazul Pediatriei, de fiecare dată ai doi pacienți: copilul și părintele și, așa cum explică dr. Georgescu, trebuie să fii dispus să explici fiecăruia în parte pe înțelesul lui, în funcție de fricile fiecăruia. „Poate ție-medicului nu ți se pare așa grav că un copil are febră, dar pentru părintele lui poate fi ceva cumplit. Și atunci trebuie să îi explici potențialul de evoluție fără să îl sperii sau astfel încât să nu rămână doar cu varianta negativă în minte.” Și nu doar o dată, explică de mai multe ori tot ce este necesar ca să îi ofere părintelui siguranță și copilului confort.
Apoi, le amintește, mai ales, că nu sunt singuri. Părinții care vin în cabinetul dr. Georgescu știu că au pe cineva pe care se pot baza oricând, la orice oră. „Le spun: îmi trimiteți mesaj oricând, nu sunteți singur. Contează enorm cum vorbești cu pacienții.”
Doar că, așa cum insistă medicul, trebuie să fii sincer, nu să le zâmbești că „așa trebuie, dar în gând cine știe ce le zici”. Relația medic-pacient nu funcționează dacă nu ești sincer, consideră dr. Georgescu: „Mai ales copiii simt imediat dacă ești onest. În timpul pandemiei, masca era nelipsită. Nu am crezut că se poate așa ceva, se uitau în ochii mei și râdeau. Pe copii nu îi poți minți.”
Iar când se creează acea legătură de încredere și sinceritate cu pacientul, totul merge bine. Când tu îl simți pe pacient și el pe tine.
„De obicei când ai pacienții tăi de mai mult timp, îi știi și când sunt veseli, și când sunt supărați, când se simt foarte rău.”
Cum a depistat o afecțiune severă la un copil
Atunci când se gândește la cazurile puternice, care i-au rămas în minte și în suflet, dr. Miruna Georgescu vede totul din nou prin ochii părinților: „De multe ori mi se întâmplă să nu consider că un caz a fost spectaculos, l-am văzut, l-am tratat, mi-am făcut treaba. Dar părinții percep altfel. Un caz perceput de tine-medic ca fiind banal, poate fi perceput de părinte drept extraordinar.”
Cu toate astea, există câteva cazuri pe care dr. Georgescu și le amintește cu claritate: „Chiar la începutul carierei, eram la Camera de Gardă, a venit un copilaș cu o criză severă de astm bronșic, l-am stabilizat, ulterior l-am internat. La plecare, mămica m-a căutat, mi-a luat mâna, mi-a sărutat-o și mi-a mulțumit că i-am făcut copilul bine. Nu mă așteptam, bineînțeles. La momentul respectiv mi s-a părut ceva extraordinar, mai ales că eram doar un rezident.”
Apoi, era deja de mult timp medic pediatru, un copil venise la vaccin: „Am văzut-o la externare la maternitate, mai venise o dată la un control și acum revenise pentru vaccinul de două luni. Înainte de vaccin, am consultat-o și am remarcat pe gât două puncte roșii. Ceva m-a ținut pe loc, nu am putut să îi fac vaccinul, deși rațional mă gândeam că trebuie să-l fac. I-am rugat pe părinți să nu se supere pe mine, dar trebuie să facem o hemogramă, le-am spus că o plătesc eu dacă este cazul. Fetița avea 3.000 de trombocite față de 150.000, trombocitopenie severă, în acel moment a plecat la Fundeni, doctorii de acolo au zis că nu înțelegeau cum mi-am dat seama, nu avea nicio sângerare, nicio echimoză, nimic care să indice asta. Un vaccin pe 3.000 de trombocite poate să aibă reacții grave, nu știi ce se poate întâmpla. Am simțit că există ceva care nu mă lăsa să fac vaccinul.”
Cu o intuiție foarte bună, dr. Miruna Georgescu se consideră norocoasă pentru că, până-n prezent, nu a avut parte de experiențe cu finalitate dramatică. „Știu că se poate întâmpla, nu doresc nimănui și probabil sunt foarte greu de gestionat, sunt extrem de traumatizante. Mai ales în Pediatrie, cred că treci foarte greu peste astfel de experiențe. Deocamdată nu am avut parte, sper să nu mi se întâmple.”
Un moment de cumpănă și spirjinul la unison al pacienților
Când în urmă cu ceva timp, dr. Miruna Georgescu a trecut la rândul ei prin momente foarte dificile din punct de vedere medical, confruntându-se cu o boală autoimună complicată, toți pacienții săi, părinți și copii i-au fost alături, așa cum le este și ea mereu.
„Am primit tot suportul și din partea colegilor de la MedLife, și din partea pacienților. Am salvat unele mesaje ale pacienților când s-au înregistrat în timp ce îmi spuneau că mă iubesc, cu vocile lor care de abia puteau să pronunțe bine. Mi-au trimis desene. Părinții m-au întrebat frecvent dacă mi-au iești analizele bine. A contat enorm sprijinul lor moral. Acum sunt bine.”
Ce înseamnă să fii un medic bun?
„Dacă ești sau nu un medic bun apreciază în primul rând pacientul. Dar, în general, pe lângă empatie, profesional trebuie să fii foarte bine pregătit și foarte bine pus la punct cu tot ce se întâmplă. Să știi să comunici cu pacientul. Ca medic, degeaba știi lucruri dacă nu știi să le transmiți mai departe, trebuie să ai o intuiție foarte bună, deși asta vine din felul fiecăruia de a fi, nu știu dacă ți-o poți cultiva, o ai sau nu o ai”, explică dr. Miruna Georgescu.
Pentru că, la un moment dat în cariera de medic, dacă le ai pe toate cele menționate mai sus, dr. Miruna Georgescu crede că te poți considera un medic bun.
„De multe ori mi s-a întâmplat să întâlnesc colegi foarte bine pregătiți profesional, dar la care pacienții au refuzat să se mai ducă, deși poate le-au pus același diagnostic, le-au dat același tratament ca mine, de exemplu. Au refuzat să se ducă fie că nu le-au stârnit încredere, fie că erau prea autoritari. Unii nu greșesc nimic medical, sunt foarte buni profesioniști, dar nu pot depăși o anumită barieră în relația cu pacientul.”
O viață profesională care se întrepătrunde cu cea personală
Cu așa o relație apropiată și cu devotament absolut față de pacient, dr. Miruna Georgescu nu reușește să separe partea profesională de cea personală. „Este dificil să le separ. Nu pot. Mă mai gândesc câteodată, se spune că e bine ca ceea ce faci la serviciu să rămână acolo, ce faci acasă la fel, de obicei ce e acasă rămâne acasă și chiar dacă am trecut prin momente grele, am reușit să le limitez. În schimb, viața profesională nu prea pot să o las în cabinet.”
Medicul primește constant mesaje, telefoane, indiferent că este acasă, la restaurant cu familia sau în vacanță. „Sunt urgențe, nu pot să îi las, chiar dacă doar îi redirecționez către altcineva. Măcar un sfat și tot le transmit. Dacă sunt la restaurant cu familia și primesc un mesaj și apuc să îl citesc cu coada ochiului, nu pot să stau liniștită la masă până nu răspund.”
Doar că acest tip de presiune pe care medicul îl resimte este unul plăcut: „În final, când știu că am ajutat pe cineva mă face fericită!”
***
Articolul face parte din campania ”Știi un medic bun?”, un demers MedLife care își propune să portretizeze medicii care fac zi de zi România bine, construind un mâine mai bun. Sunt mii sau poate zeci de mii de medici buni în România, care, dincolo de talent, vocație, experiență, intuiție și abilități, sunt în primul rând OAMENI.
Medicii MedLife nu sunt doar buni profesioniști, ci și oameni buni, cărora le pasă și care iubesc, la rândul lor, oamenii. Medici pentru care îngrijirea sănătății tale e mai mult decât o profesie, e o chemare.
„Știi un medic bun?”, o campanie MedLife de redescoperire a Încrederii în România.
Articol susținut de MedLife
6
2
