„Noi, romii, nu vrem doar simplă existență, ci demnitate și dezvoltare”, scrie Ciprian Necula, o prezență activă în zona luptei pentru drepturi civile în România. El a oferit cititorilor HotNews.ro un editorial cu ocazia Zilei Internaționale a Romilor, 8 aprilie.

Meștesugar care lucrează în timpul unui târg organizat de Ziua Internațională a RomilorFoto: Inquam Photos / Eduard Vînătoru

Romii constituie cea mai mare minoritate europeană și, în același timp, cea mai vulnerabilă și ignorată populație din Uniunea Europeană.

Politicile publice de incluziune a romilor, menite să compenseze secole de excluziune, romofobie și prejudecăți, au fost în cea mai mare parte doar "bife" guvernamentale. S-au întocmit rapoarte către instituțiile europene care, la rândul lor, le-au tolerat, sperând că, în timp, problematica romilor va fi abordată corespunzător.

Supraviețuire indiferent de mediu

Paradoxal, în ciuda acestui fapt, romii constituie o comunitate puternică și consolidată, reușind să existe fără instituții, fără o religie proprie, fără o istorie scrisă de ei înșiși, fără o limbă promovată instituțional în masă și fără instrumente de promovare a culturii și intereselor politice.

Aceștia au supraviețuit indiferent de mediul în care au locuit și de contextul istoric. Dar, datoria societății noastre nu e să ofere indivizilor săi doar simpla existență, ci trebuie să asigure condițiile pentru demnitatea umană, pentru șanse reale de dezvoltare și reziliență. De altfel, mulți romi din Europa și-au dezvoltat strategii individuale pentru propria lor dezvoltare personală, profitând de oportunitățile oferite de Uniunea Europeană (cum ar fi dreptul de a călători și de a munci în alte state europene).

Munca romilor și nevoia de investiție în educație

Din România, de exemplu, un număr mare de romi au devenit muncitori sezonieri în agricultură în toate statele occidentale. Alții au devenit antreprenori, iar alții și-au practicat meseriile învățate în țară (constructori, mecanici, sudori, electricieni, șoferi etc.).

Mulți dintre romii plecați la muncă în străinătate se întorc în România, investind în bunăstarea familiilor lor, contribuind indirect la bunăstarea colectivă.

Dacă guvernele europene ar recunoaște potențialul economic al romilor, așa cum a făcut-o deja Banca Mondială încă din 2015, efectul s-ar resimți pentru toți cetățenii, nu doar pentru romi. Din educație câștigă toți, întreaga comunitate, nu doar cei care primesc și participă la educație respectivă.

Investiția în educație de calitate în comunitățile de romi, implicarea părinților în procesele educaționale, promovarea educației digitale și adaptarea programei școlare pentru a furniza aptitudini și pentru a crește stima de sine ar putea fi recuperată într-o singură generație.

O populație tânără, cu mare potențial

Această investiție ar putea oferi, de asemenea, un răspuns la întrebarea constantă: „Cine va munci pentru a plăti pensiile populației active de astăzi?”.

Romii reprezintă cea mai tânără populație europeană, cu un imens potențial de a contribui la viitorul Europei și, implicit, al României. Este necesar ca investițiile în dezvoltarea colectivă a romilor să fie făcute responsabil și să fie asumate politic.

Societatea românească a făcut pași considerabili în a-și schimba optica privind rolul romilor în societatea noastră. Acest lucru fiind posibil și datorită contribuției a unor politicieni, intelectuali, jurnaliști, artiști și instituții, în perioada 2023-2024, la schimbarea paradigmei.

Schimbarea de paradigmă: ce avem de sărbătorit

În ciuda provocărilor, există și motive de sărbătoare în ceea ce privește contribuțiile și progresul romilor din România Iată câteva exemple:

• „Piața Nicolae Gheorghe” este primul spațiu public numit după un intelectual rom, ideologul și fondatorul mișcării civile și politice a romilor din România postdecembristă. Inițiativa aparține unui grup de organizațiilor neguvernamentale Roma Education Fund România, REDI, ERIAC, Roma for Democracy și a Platformei Civice Aresel, preluată de Nicușor Dan, Primarul General și susținută, în unanimitate, de către Consiliul General al Municipiului București. "Piața Nicolae Gheorghe". Funcționarii primăriei generale au lucrat exemplar, la fel și politicienii și societatea civilă, pentru memoria publică a celui care a fondat mișcarea asociativă a romilor din România.
• Eugen Raportoru și Alina Șerban au fost decorați de către Președintele României, Klaus Iohannis, pentru contribuția lor la arta și cultura națională. Este o recunoaștere atât de necesară nu doar pentru cele două personalități, ci pentru toți romii din România și, mai ales, pentru toți romii care de-a lungul timpului au contribuit cu arta lor la ceea ce este România astăzi.
• Cartea publicată de Mircea Geoană, „Bătălia pentru viitorul României. Gândurile unui român la vârful NATO”, nu numai că pune în discuție situația comunităților de romi din România, prezentând o scurtă istorie a acestora, dar și imaginează o arhitectură socio-politică mai inclusivă și mai europeană. Geoană subliniază că „o țară cu atâtea întârzieri istorice ca România nu își poate permite să irosească talentul și priceperea a 10% din populația sa”.

Exemple că identitatea de rom nu trebuie percepută ca o piedică în cariera artistică sau sportivă

• Ionică Minune, marele acordeonist al României, organizează anual un festival maraton dedicat muzicii lăutărești, contribuind astfel la patrimoniul cultural național. Muzica lăutărească reprezintă o simbioză culturală între romi și restul populației, fiind un factor de coeziune și identitate.
• Nouă generație de artiști romi se afirmă constant, iar gestul făcut de Connect-R acum câțiva ani când și-a afișat pe tricou identitatea etnică contribuie hotărâtor la încurajarea unor tineri artiști romi care nu mai au niciun motiv să își considere identitatea etnică un impediment în cariera lor artistică. De exemplu, Iulian Nucă, tânărul cu o voce excepțională, care a câștigat „Vocea României” prin promovarea muzicii lăutărești.
• Mugur Vărzariu, fotograf și activist, a reușit să obțină în instanță dărâmarea zidului de segregare a populației rome din Baia Mare.
• Frații Simion continuă să promoveze sportul în care au performat, organizând cursuri pentru copii și adolescenți și descoperind noi talente. În același timp, Bănel Nicoliță propovăduiește tainele fotbalului într-o școală pentru copii pe care a deschis-o și pe care o coordonează.
• Teatrul independent feminist rom "Giuvlipen", coordonat de actrițele Mihaela Drăgan și Zita Moldovan, se încăpățânează să promoveze un act artistic critic, feminist și intersecțional, capabil să provoace prejudecățile adânc înrădăcinate nu numai despre romi, ci și despre alte grupuri stigmatizate în România.
• Majoritatea jurnaliștilor din presa centrală (și, din ce în ce mai mult și presa locală) au înțeles diferența dintre rom și țigan și au reacționat la derapaje rasiste sau la nedreptăți sociale sau politice îndreptate împotriva romilor.
• Florin Manole, membru al Partidul Social Democrat, a devenit deputat, susținând și interesele comunităților de romi și a altor grupuri vulnerabile, fiind un promotor constant al tinerilor în politică.

De la profesorul Negoi până la Traian Căldărar

• Dr. Valentin Negoi, profesor de istorie, a dezvoltat platforma „romstoria” cu scopul de a promova istoria romilor din România în diverse medii, într-un limbaj accesibil tinerilor.
• Sute de pastori și zeci de mii de credincioși romi neoprotestanți s-au organizat în comunitățile lor, contribuind la o nouă paradigmă socială și evidențiind constructiv principii și norme culturale rome
• Traian Căldărar își promovează meșteșugul tradițional al lucrului în cupru pe canalele de social media, contribuind la schimbarea imaginii publice a romilor.
• Roma Education Fund, Theodor Paleologu și Dragoș Mușat au inițiat și participat la dezbateri publice privind istoria și rolul romilor din România, punând la dispoziție și un suport educațional pe canalul Youtube „Ochii minții”.
• Cristian Pîrvulescu, Alfred Bulai și SNSPA organizează singurul Master de Studii Rome din Europa și formează profesioniști în analiza, interpretarea și intervenția socio-politică necesară dezvoltării comunităților de romi din România.

Efortul a atâtor și atâtor organizații

• Organizațiile neguvernamentale (ne)rome reprezintă parteneri loiali ai romilor în dezvoltarea comunităților vulnerabile, militând pentru educație inclusivă, acces la servicii publice și combaterea sărăciei, excluziunii și discriminării.
• Apariția unor politicieni romi tineri, instruiți și organizați diferit față de cei care au dominat politicile romilor de trei decenii. Ei reprezintă cu adevărat vocile schimbării la nivel local, național și european.
• Societatea civilă romă se află într-un proces de reformă. Organizații precum Roma Education Fund, REDI - Roma Entrepreneurship Development Initiative, European Roma Institute for Arts and Culture, Roma for Democracy România, Roma Foundation for Europe și Aresel și-au unit forțele și au creat un parteneriat solid urmărind împreună să ofere comunităților rome și, implicit, României, un viitor mai bun.

Desigur, există multe alte contribuții individuale sau instituționale de care nu am cunoștință sau pe care nu am reușit să le enumerăm aici în detaliu.

Sigur că rămân multe probleme. Dar speranța întemeiată e importantă. Această listă nu reprezintă o analiză exhaustivă, ci doar o selecție a unor motive pentru care putem fi mândri de romi și de ceilalți cetățeni din comunitățile unei Românii care se dezvoltă și se vindecă. La mulți ani!